Tax action dismissed as lacking current interest after administrative resolution of accessory tax obligations

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 03.10.2018 sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţiei nr. A -SLP 719/09.03.2018, formulată împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2780/18.01.2018 şi anularea deciziei nr. 175/04.04.2018, prin care a fost suspendată soluţionarea unei astfel de contestaţii.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 78 din data de 3 iunie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia rămânerii fără obiect a acţiunii, a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Craiova - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a anulat Decizia nr. 175/04.04.2018.

Totodată, prima instanţă a obligat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea contestaţiei împotriva deciziei nr. 2780/18.01.2018, privind accesorii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior în punctul I.2, pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a declarat recurs, prin care, invocând prevederile art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinţei recurate şi, respingerea acţiunii reclamantei ca lipsită de interes actual, având în vedere că organul de soluţionare a analizat contestaţia intimatei-reclamante şi a dispus desfiinţarea acesteia.

În susţinerea căii sale de atac, recurenta a învederat, în esenţă, că, prin sentinţa recurată, instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 32 alin. (1), lit. d) din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 33 din C. proc. civ., întrucât, deşi la termenul de judecată din data de 03.06.2020, acesteia i-a fost adus la cunoştinţă aspectul soluţionării, prin Decizia nr. 83/02.04.2020, inclusiv a contestaţiei prealabile ce viza Decizia referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi si penalităţi de întârziere nr. 2780/18.01.2018, instanţa de fond a respins excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că nu s-a dispus şi o revocare a Deciziei nr. 175/04.04.2018.

Din această perspectivă, recurenta a menţionat că, în ipoteza unei decizii privind suspendarea procedurii administrative de soluţionare a contestaţiei, Codul de procedură fiscală nu reglementează necesitatea emiterii unei decizii de anulare a unui astfel de act administrativ pentru reluarea procedurii de soluţionare a contestaţiei, motiv pentru care, în opinia recurentei, la data pronunţării hotărârii primei instanţe, efectele Deciziei nr. 175/04.04.2018 nu mai erau în fiinţă.

În atare context, recurenta a subliniat că intimata-reclamantă nu mai justifica niciun interes în obţinerea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 175/2018 privind suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, iar, întrucât existenţa interesului trebuie urmărită pe tot parcursul procesului, nu numai cu privire la cererea introductivă de instanţă, ci şi în cazul tuturor celorlalte acte procedurale îndeplinite de părţi pe parcursul desfăşurării procesului, demersul instanţei de fond, de a nu verifica actualitatea interesului reclamantei în susţinerea, în continuare, a acţiunii în contencios administrativ şi fiscal, încalcă prevederile art. 32 alin. (1), lit. d) din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimata - reclamantă societatea A. S.R.L. a solicitat, în principal, respingerea recursului ca lipsit de interes, apreciind, în esenţă, că recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu justifică un interes, în sensul art. 33 din C. proc. civ., coroborat cu art. 486 din C. proc. civ., câtă vreme se situează pe poziţia părţii care, prin decizia nr. 83/02.04.2020, deşi a anulat Decizia nr. 2780/18.01.2018, urmăreşte menţinerea actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 175/04.04.2018, prin care s-a suspendat soluţionarea contestaţiei înregistrate sub A SLP 719/09.03.2018, formulată împotriva Deciziei nr. 2780/18.01.2018.

Din perspectiva fondului recursului Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, intimata - reclamantă a solicitat respingerea acestuia şi menţinerea hotărârii primei instanţe, apreciind că judecătorul fondului a reţinut corect că Decizia nr. 83/02.04.2020 nu cuprinde menţiuni privind revocarea Deciziei nr. 175/04.04.2018. Astfel, în esenţă, intimata a învederat că prin Decizia nr. 83/02.04.2020 recurenta a anulat, din oficiu, actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 2780/18.01.2018, fără ca un astfel de demers să echivaleze cu o soluţionare a contestaţiei înregistrate sub A SLP 719/09.03.2018.

În opinia intimatei, efectele deciziei nr. 175/04.04.2018 nu au încetat la data pronunţării deciziei nr. 1301/04.04.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2017, câtă vreme hotărârea invocată priveşte decizia nr. 76/09.03.2017 şi soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de impunere nr. x/08.02.2017.

Intimata a mai arătat că temeiul de drept al suspendării soluţionării contestaţiei nr. A SLP 719/09.03.2018 a fost reprezentat de dispoziţiile art. 277 alin. (1), lit. b) Codul de procedură fiscală, constând în existenta unui drept ce face obiectul altei judecăţii, respectiv a dosarului penal nr. x/2014, motiv pentru care nu se poate aprecia că prin decizia nr. 83/02.04.2020 s-a reluat procedura administrativă aferentă soluţionării contestaţiei, deoarece motivul suspendării nu a încetat, dosarul penal fiind încă pe rolul Tribunalului Mehedinţi.

În opinia intimatei, întrucât revocarea priveşte oportunitatea actului administrativ şi este dispusă numai de organul emitent, în timp ce anularea se referă la scoaterea din vigoare a unui act administrativ pe motive de nelegalitate, ea putând fi dispusă şi de organul ierarhic superior al administraţiei sau puterii de stat, în condiţiile în care asupra deciziei nr. 175/04.04.2018 nu s-a statuat prin decizia nr. 83/02.04.2020, în mod corect instanţa de fond a constatat necesitatea corelării, de către organele fiscale, a masurilor adoptate faţă de intimata-reclamantă, măsura suspendării procedurii administrative dispuse prin decizia nr. 175/04.04.2018 rămânând fără temei legal.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea excepţiei lipsei sale de interes în promovarea recursului, învederând că un astfel de interes derivă din imposibilitatea de punere în executare a unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a stabilit în sarcina sa o obligaţie ce fusese deja executată la data pronunţării hotărârii recurate.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 10 septembrie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 22 iunie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

A. Examinând, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recurentei - pârâte Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în promovarea recursului, invocată de intimata - reclamantă societatea A. S.R.L., Înalta Curte o apreciază neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Din interpretarea prevederilor art. 458 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 32 alin. (1), lit. d) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că interesul, privit din perspectiva căilor de atac, vizează folosul concret urmărit de titularii acestora (căilor de atac), raportat, însă, şi la soluţia atacată, respectiv la maniera în care o atare hotărâre generează efecte faţă de astfel de părţi apte a le prejudicia, dacă nu ar recurge la calea de atac.

Din perspectiva recursului promovat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, relevantă este soluţia pronunţată de prima instanţă, prin care aceasta a anulat actul administrativ emis de recurenta - pârâtă, dar a trasat, în sarcina acesteia, şi obligaţii, precum cea de soluţionare a contestaţiei nr. A SLP 719/09.03.2018, formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2780/18.01.2018.

Contrar celor afirmate de intimata - reclamantă, observând şi limitele învestirii instanţei de recurs prin criticile de casare evocate, Înalta Curte apreciază că recurenta - pârâtă justifică un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual în promovarea căii de atac, câtă vreme Agenţia Naţională de Administrare Fiscală urmăreşte înlăturarea atât a măsurii anulării unui act administrativ emis de o astfel de autoritate, dar şi înlăturarea unei obligaţii stabilite de prima instanţă în sarcina sa la data de 3 iunie 2020 (de soluţionare a contestaţiei nr. A SLP 719/09.03.2018 formulate de reclamanta A. SRL) şi despre care recurenta afirmă că, la un astfel de moment, nu îi mai incumba, fiind stinsă prin executare încă din data de 02.04.2020, urmare emiterii Deciziei nr. 83/02.04.2020.

Astfel, nu se poate reţine lipsa unui beneficiu concret urmărit de recurenta - pârâtă, fiind evident interesului acesteia în promovarea recursului, motiv pentru care excepţia invocată de intimata - reclamantă societatea A. S.R.L. urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.

B. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate, normele legale incidente şi aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este fondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea contestaţie sale administrative prealabile nr. A SLP 719/09.03.2018, formulate împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2780/18.01.2018 şi anularea deciziei nr. 175/04.04.2018, prin care a fost suspendată o atare soluţionare a contestaţiei.

Ulterior învestirii instanţei de contencios administrativ şi fiscal, atât reclamanta, cât şi pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală au adus la cunoştinţa Curţii de Apel Craiova aspectul emiterii, de către pârâtă, a Deciziei nr. 83/02.04.2020, ambele părţi invocând excepţia rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins, însă, o astfel de excepţie şi a admis acţiunea promovată de reclamanta A. S.R.L., în sensul anulării Deciziei nr. 175/04.04.2018 şi al obligării Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor la soluţionarea contestaţiei împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2780/18.01.2018, iar o astfel de soluţie este criticată de recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Înainte de a trece la analiza efectivă a criticilor ce fac obiectul recursului, se impune, cu prioritate, a se preciza faptul că recurenta a invocat, prin calea de atac exercitată, aspecte legate, în esenţă, de nerespectarea de către prima instanţă a normelor procedurale de verificare a condiţiilor de exercitare a acţiunii, aspecte ce privesc eventuala incidenţă în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., pe care promotoarea căii de atac nu l-a invocat, limitându-şi criticile la motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al aceluiaşi articol.

Încadrând, din oficiu, aceste susţineri în motivul de casare precizat, având în vedere caracterul său de ordine publică şi faptul că instanţa de recurs nu este ţinută, în esenţă, de încadrarea dată de părţi motivelor de recurs, Înalta Curte constată că art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii") îşi găseşte incidenţa în legătură cu hotărârea ce a fost supusă recurării.

Din această perspectivă, tot cu titlu prealabil, Înalta Curte observă, că, deşi prin concluziile scrise depuse în faza procesuală a fondului, recurenta - pârâtă a invocat aspectul rămânerii fără obiect a cauzei în urma emiterii Deciziei nr. 83/02.04.2020, în realitate, chestiunea de drept evocată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală era cea a verificării îndeplinirii condiţiilor de exercitare a acţiunii în contencios administrativ, privită din perspectiva actualităţii, la data soluţionării în primă instanţă a cauzei, a interesului procesual al intimatei - reclamante în anularea deciziei nr. 175/04.04.2018 şi în obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţie nr. A - SLP 719/09.03.2018.

Examinând, din această perspectivă, criticile evocate de recurenta - pârâtă, prin care aceasta a susţinut o încălcare, de către prima instanţă, a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d), coroborate cu cele ale art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază întemeiate, având în vedere că, prin demersul judiciar ce face obiectul prezentei cauze, folosul practic efectiv urmărit de reclamantă era cel al soluţionării de către pârâtă a contestaţiei sale administrative prealabile nr. A - SLP 719/09.03.2018, formulate împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2780/18.01.2018, a cărei soluţionare fusese suspendată prin Decizia nr. 175/04.04.2018, emisă de recurentă.

Contrar celor afirmate de intimata - reclamantă, o astfel de contestaţie a fost, însă, soluţionată de recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor anterior pronunţării sentinţei recurate, prin Decizia nr. 83/02.04.2020 (filele x ale vol. II al dosarului primei instanţe), în sensul anulării Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2780/18.01.2018, emisă pentru suma de 807.918 RON.

Un atare aspect rezultă din chiar titulatura Deciziei nr. 83/02.04.2020, unde se arată că aceasta este dată în soluţionarea contestaţiilor formulate de A. S.R.L., înregistrate la Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sub nr. A-SLP 465/22.02.2017, nr. A-SLP nr. 1315/26.05.2017 şi nr. A-SLP nr. 719/09.03.2018 şi reînregistrate sub nr. A-SLP 519/10.03.2020. De asemenea, relevante sunt şi aspectele învederate în fila x a Deciziei nr. 83/02.04.2020, unde, invocând prevederile art. 272 alin. (5) lit. a) şi lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală şi cele ale pct. 9.5 din OPANAF nr. 3741/2015, recurenta - pârâtă a apreciat că este legal învestită inclusiv cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 2780/18.01.2018.

Or, întrucât prin interes se înţelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat cererea, fiind necesar ca acesta să fie născut şi actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acţiune, condiţie ce trebuie îndeplinită atât la data promovării cererii, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia, Înalta Curte constată că, la data pronunţării sentinţei civile nr. 78 din data de 3 iunie 2020, drept efect al emiterii de către recurenta - pârâtă a Deciziei nr. 83/02.04.2020, intimata - reclamantă nu mai justifica un interes actual în cauză, chiar dacă Decizia nr. 175/04.04.2018, emisă de recurentă, nu fusese expres revocată, câtă vreme soluţionarea contestaţiei administrative fusese reluată şi chiar finalizată.

Astfel, prin demersul de reluare a procedurii de soluţionare a contestaţiei nr. A SLP 719/09.03.2018, efectele Deciziei nr. 175/04.04.2018 (de suspendare a soluţionării unei astfel de contestaţii) au încetat, neputându-se susţine teza unei supravieţuiri a interesului reclamantei în prezenta cauză justificat doar prin invocarea considerentului formal al inexistenţei unei menţiuni exprese, în Decizia nr. 83/02.04.2020, de revocare a actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 175/04.04.2018.

Pe cale de consecinţă, soluţia legală, ce trebuia dispusă în cauză, era cea a respingerii acţiunii promovate de reclamantă, ca lipsită de interes, Înalta Curte observând, de altfel, că, întrucât interesul reprezintă una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ şi fiscal, primei instanţe îi incumba obligaţia de verificare a întrunirii acestei condiţii pe tot parcursul derulării cauzei, independent de invocarea sau nu, de către vreuna dintre părţi, ca atare, a unei excepţii exprese a pierderii caracterului actual al interesului în susţinerea, în continuare, a cererii.

Cu atât mai mult, în contextul în care aspectul emiterii Deciziei nr. 83/02.04.2022 a fost adus la cunoştinţa primei instanţe chiar de către reclamantă, iar nu doar de pârâtă, instanţa de fond avea obligaţia ca, independent de titulatura dată de părţi efectelor generate în cauză de emiterea sus indicatei decizii, să califice corect astfel de aspecte şi să analizeze dacă toate condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ şi fiscal mai erau întrunite, întrucât activitatea judiciară nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes legitim care să îşi păstreze caracterul actual.

Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă a nesocotit prevederile art. 32 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 33 din acelaşi act normativ, fiind astfel, incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ. şi întemeiate criticile aduse de recurentă hotărârii atacate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 şi art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, va casa sentinţa civilă nr. 78 din data de 3 iunie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal şi, rejudecând, va admite excepţia lipsei de interes a reclamantei în susţinerea cererii de chemare în judecată şi va respinge acţiunea privind obligarea pârâtei la soluţionarea contestaţie nr. A SLP - 719/09.03.2018, formulate împotriva Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere nr. 2780/18.01.2018 şi privind anularea deciziei nr. 175/04.04.2018 prin care a fost suspendată soluţionarea unei astfel de contestaţii, formulată de reclamanta A. S.R.L., ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes în formularea recursului, invocată de intimata A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 78 din data de 3 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea cererii de chemare în judecată.

Respinge acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova-Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.