Competence for equivalent compensation of expropriated property occupied by budgetary education units under Law No. 10/2001

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20 ianuarie 2003, numitul P.R.G.Ș. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1537 din 19 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Timișoara în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând ca notificarea sa vizând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul preluat de Statul Român să fie înaintată Prefecturii Timiș pentru rezolvare.

În motivarea acțiunii contestatorul a arătat că este moștenitorul defuncților P.G. și G.P., care au fost proprietari tabulari ai imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 2817, nr. top 9268, preluat în patrimoniul Statului Român prin expropriere, în temeiul Decretului nr. 111/1959. Ulterior parcela a fost transcrisă în C.F. nr. 19269 Timișoara, ca proprietate a statului în administrarea operativă a Universității Timișoara și a fost dezmembrată în trei suprafețe distincte, pe care s-au construit cămine studențești și alte spații–anexă. În acest context contestatorul a solicitat acordarea, în echivalent, de despăgubiri bănești însă în mod nelegal Primarul municipiului Timișoara, prin decizia atacată, a respins cererea de acordare a despăgubirilor bănești și a înaintat notificarea spre soluționare Universității din Timișoara.

La termenul de judecată din 13 mai 2003 contestatorul a formulat o “precizare de acțiune”, solicitând ca instanța să oblige Primarul municipiului Timișoara la restituirea unui teren în suprafață de 675 mp, echivalent al celui preluat de la antecesorii săi.

Pe parcursul soluționării cauzei au fost introduși în proces, în calitate de pârâți, Consiliul Local Timișoara și Prefectura Județului Timiș.

Examinând probatoriile administrate, tribunalul a reținut în esență că:

- imobilul expropriat intră sub incidența prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, Universitatea din Timișoara fiind o unitate bugetară din învățământ;

- în consecință, ea nu este o entitate investită cu soluționarea notificării în sensul arătat în cap. II art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G. nr. 498/2003, astfel încât soluția adoptată prin dispoziția atacată este greșită;

- imobilul ce a aparținut antecesorilor contestatorului se înscrie în prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, astfel încât potrivit art. 33 alin. (1) din același act normativ, cererea de restituire prin echivalent se adresează primăriei în a cărei rază s-a aflat imobilul iar conform alin. (2) din text, măsurile reparatorii se stabilesc prin dispoziție motivată a primarului, cu avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice; în acest context rezultă că dispoziția Primarului prin care notificarea a fost înaintată Universității Timișoara este contrară dispozițiilor art. 11 și art. 33 din Legea nr. 10/2001;

- în ceea ce privește “precizarea de acțiune” s-a arătat că aceasta urmează să fie soluționată de către entitatea investită cu soluționarea notificării.

În raport de aceste considerente, Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 543 din 17 iunie 2003, a admis contestația, a anulat dispoziția atacată și a obligat Primăria Municipiului Timișoara să soluționeze notificarea.

Apelul declarat de pârâții Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local Timișoara, prin care s-a susținut că dispoziția s-a emis corect întrucât Universitatea din Timișoara are în administrare imobilul a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 166 din 7 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Împotriva deciziei au declarat recurs nemotivat în drept Primarul municipiului Timișoara și Consiliul, reiterând critica formulată prin apel.

Recursul este nefondat.

Ambele instanțe au stabilit în mod corect că imobilul în litigiu face parte dintre cele preluate de stat și ocupate de unități bugetare din învățământ, fiind deci incidente prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001; el se află în proprietatea Statului Român, în favoarea Universității din Timișoara fiind constituit un “drept de administrare operativă” iar pe terenul pentru care reclamantul solicită despăgubiri este construit Căminul nr. 15 din Complexul studențesc.

Or, conform prevederilor art. 33 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor pentru care se solicită restituirea în echivalent persoana îndreptățită adresează notificarea primăriei în raza căreia se află imobilul iar măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispoziția motivată a primarului.

Față de aceste dispoziții legale, coroborate cu cele ale art. 11 din Legea nr. 10/2001, este pe deplin justificată concluzia instanțelor în sensul că dispoziția primarului este nelegală și se impune a fi anulată.

Așa fiind, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 166 din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2004.