Costs reduced to 2,100 RON for water authority after withdrawal; remainder of cost award upheld

Şedinţa publică din data de 22 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 06.06.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi, Administraţia Naţională Apele Române şi Ministerul Apelor şi Pădurilor ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea contractului de închiriere nr. x/2006, încheiat între Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi şi B. S.R.L. Vaslui şi anularea actului adiţional nr. x la contractul de concesiune nr. x/2007, încheiat între Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi şi A. S.R.L.

1.2. Prin cererea completatoare înregistrată la Tribunalul Botoşani la data de 22.11.2017, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei din data de 07.05.2009, înregistrată sub nr. x/07.05.2009 şi încheiată între Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi şi B. S.R.L. Vaslui, precum şi a procesului-verbal de predare primire a Acumulării Tungujei, înregistrat sub nr. x/07.05.2009 şi obligarea Administraţiei Bazinale de Apă Prut Bârlad Iaşi la a proceda la prelungirea valabilităţii contractului nr. x/2007 pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data de 30.11.2017.

1.3. Prin sentinţa nr. 256 din 23.03.2018, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Administraţia Naţională Apele Romane şi Ministerul Apelor şi Pădurilor şi a respins acţiunea în contradictoriu cu cele două pârâte, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, instanţa de fond a admis excepţiile tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată şi a autorităţii de lucru judecat şi, pe cale de consecinţă, a respins, ca inadmisibile, capetele de cerere privind anularea contractului de închiriere nr. x/2006, încheiat între Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi şi B. S.R.L. Vaslui şi anularea actului adiţional nr. x la contractul de concesiune nr. x/2007, încheiat între Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi şi A. S.R.L.

De asemenea, prima instanţă a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea tranzacţiei din 07.05.2009 la contractul nr. x/2006, încheiat între Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi şi B. S.R.L. Vaslui şi a anulat, ca tardiv formulată, cererea completatoare înregistrată la data de 22.11.2017, prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei din 07.05.2009, înregistrată sub nr. x/07.05.2009 şi încheiată între Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi şi B. S.R.L. Vaslui, precum şi a procesului-verbal de predare primire a Acumulării Tungujei, înregistrat sub nr. x/07.05.2009, dar şi obligarea Administraţiei Bazinale de Apă Prut Bârlad Iaşi la a proceda la prelungirea valabilităţii contractului nr. x/2007 pentru o perioadă de 10 ani, începând cu data de 30.11.2017.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., prima instanţă a obligat reclamanta A. S.R.L., prin reprezentant legal C., să plătească pârâtei B. S.R.L. Vaslui suma de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi pârâtei Administraţia Bazinală de Apă Prut - Bârlad - Iaşi suma de 2.500 RON, cu acelaşi titlu.

1.4. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate.

1.5. La termenul de judecată din data de 29.10.2018, reprezentantul recurentei - administrator special C., a arătat că înţelege să renunţe la cererea de chemare în judecată iniţială, formulată la instanţa de fond.

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin decizia civilă nr. 3178 din data de 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin reprezentant legal C., împotriva sentinţei nr. 256 din 26 martie 2018, pronunţată de Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2017, intimaţi fiind pârâţii Administraţia Naţională Apele Romane, Ministerul Apelor şi Pădurilor, Administraţia Bazinală de Apa Prut Bârlad Iaşi şi B. S.R.L. Vaslui, a anulat sentinţa recurată şi, în rejudecare, a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea acţiunii şi a obligat reclamanta la plata în favoarea intimatei B. S.R.L. a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată din ambele cicluri procesuale şi în favoarea intimatei Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi a sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din primă instanţă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile indicate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care, invocând cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare, înlăturarea obligaţiei privind plata cheltuielilor de judecata către intimata Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi şi reducerea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată către intimata B. S.R.L, la suma de 500 RON pentru ambele cicluri procesuale.

În susţinerea căii de atac promovate, recurenta a învederat, în esenţă, dintr-o primă perspectivă, că nelegalitatea hotărârii atacate, în privinţa soluţiei de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimata Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi, derivă din insuficienta verificare a condiţiilor legale aferente admiterii unei astfel de cereri, subliniind recurenta că, în cauză, nu s-ar fi făcut dovada calităţii de reprezentant convenţional, în faza de judecată a fondului, a domnului avocat D., câtă vreme contractul de asistenta juridica depus la instanţa nu îndeplinea condiţiile esenţiale prevăzute de art. 1179 C. civ. pentru validitatea acestuia, în sensul că nu avea un obiect determinat şi licit, precum şi o cauză licită şi morală. Din această perspectivă, recurenta a arătat că prevederile contractului de asistenţă juridică sunt unele generale, nespecificându-se numărul dosarului pendinte şi nici perioada pentru care a fost încheiat, apreciind că, ulterior intrării în vigoare a prevederilor O.U.G. nr. 26/2012, acest contract şi-a încetat valabilitatea.

Referitor la condiţia de validitate a contractului privind cauza care trebuie să fie licită şi morală, recurenta a evocat prevederile art. 1 alin. (1), (2) şi (3) din O.U.G. nr. 26/2012, subliniind şi că intimata nu a pus la dispoziţia instanţei dovezile de efectuare a unor astfel de cheltuieli de judecată, printre care aprobarea ordonatorului de credite (Administraţia Naţională Apele Romane) privind alocarea sumelor aferente achitării acestora.

A mai susţinut recurenta şi că o astfel de cheltuială de judecată, constând în onorariul de avocat, nici nu era justificată, câtă vreme intimata avea, la data litigiului, departament juridic, în cadrul căruia activau şi consilieri juridici ce puteau asigura reprezentarea în faţa instanţei.

Nu în ultimul rând, recurenta a evocat şi lipsa de motivare a hotărârilor pronunţate atât în fond cât şi în recurs, în privinţa soluţiei de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, solicitate de intimata Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi.

Printr-un alt set de argumente, recurenta a criticat şi soluţia prin care a fost obligată la plata către intimata B. S.R.L. Vaslui a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, arătând, în esenţă, că valoarea acestora este disproporţionată, comparativ cu volumul de muncă depus de reprezentantul convenţional al acesteia, de cheltuielile de deplasare şi de complexitatea cauzei. De asemenea, din perspectiva cheltuielilor de deplasare, a învederat că acestea nu erau justificate câtă vreme reprezentarea la termenele de judecată din fond a fost asigurată de un avocat cu mandat în substituire.

Mai mult, recurenta a învederat că instanţa de recurs a admis recursul declarat în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2), raportat la art. 406 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., în timp ce cheltuielile de judecată au fost admise în temeiul art. 406 alin. (3) C. proc. civ., fără a fi avut în vedere faptul că renunţarea la judecată s-a făcut în conformitate cu art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. şi art. 409 alin. (1) C. proc. civ., neputându-se acorda cheltuieli de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimata - pârâtă Administraţia Naţională Apele Române, a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, apreciind că argumentele menţionate de recurentă în memoriul de recurs nu pot fi încadrate în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând, în esenţă, că, faţă de limitele învestirii instanţei de recurs, ce vizează doar măsurile din cuprinsul dispozitivului hotărârii atacate ce privesc stabilirea cheltuielilor de judecată, nu are calitate procesuală într-o astfel de cale de atac, beneficiara obligaţiei stabilite în sarcina recurentei, mai precis Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi, fiind o autoritate cu personalitate juridică proprie şi deplină competenţă materială şi teritorială în aria în care îşi desfăşoară activitatea.

De asemenea, intimata a invocat inadmisibilitatea criticilor recurentei îndreptate asupra cuantumului justificat sau nejustificat al cheltuielilor de judecată, iar din perspectiva aspectelor de fond ale recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

4.2. În cauză a formulat întâmpinare şi intimata - pârâtă Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea, drept temeinică şi legală, a hotărârii recurate.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsurile la întâmpinările formulate, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat, prin invocarea unor aspecte similare celor din memoriul de recurs, respingerea apărărilor formulate de intimate, apreciind susţinerile acestora ca fiind neîntemeiate.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 16 aprilie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată pentru data de 22 iunie 2022.

II. Soluţia instanţei de recurs

A. Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Naţionale Apele Române, invocată de aceasta, Înalta Curte o apreciază neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte a fost învestită cu verificarea legalităţii hotărârii pronunţate, conform prevederilor art. 406 C. proc. civ., de Curtea de Apel Suceava într-un cadru procesual subiectiv din care a făcut parte şi Administraţia Naţională Apele Române, în calitate de intimată. Potrivit art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 478 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în recurs nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe şi nici calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.

Totodată, Înalta Curte observă că sentinţa civilă nr. 256 din 23.03.2018 a fost anulată, că intimata Administraţia Naţională Apele Române nu a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 3178 din data de 18 decembrie 2018 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi că în cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele ce reprezintă excepţii de la sus indicata regulă (precum transmiterea calităţii procesuale or admiterea, în fond, a unei excepţii a lipsei calităţii procesuale fără ca o astfel de soluţie să fie atacată în căile de atac).

Ipoteza invocată de intimata Administraţia Naţională Apele Române, prin întâmpinare, mai precis faptul că, prin calea de atac exercitată de recurenta - reclamantă, s-a solicitat reformarea uneia dintre măsurile dispuse de instanţă ce vizează, însă, drepturi stabilite în favoarea altor participanţi la cadrul procesual al cauzei, nu intră în categoria excepţiilor de la regula instituită de art. 494, coroborat cu art. 478 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.. Astfel, nu se poate reţine lipsa calităţii procesuale pasive a intimatei Administraţia Naţională Apele Române în recurs, motiv pentru care excepţia invocată de aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

B. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente şi aspectele învederate în întâmpinări, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este fondat, în limitele ce vor fi expuse prin următoarele considerente:

Din examinarea memoriului de recurs, Înalta Curte reţine că argumentele evocate de recurenta - reclamantă pot fi grupate în următoarele seturi de critici:

• critici aduse manierei de dezlegare a chestiunii existenţei unui drept al intimaţilor la acordarea cheltuielilor de judecată, în contextul în care renunţarea la judecată s-a făcut conform art. 406 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. şi art. 409 alin. (1) C. proc. civ., într-o cale de atac.

• critici ce vizează maniera de dezlegare a chestiunii cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă intimatei Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi;

• critici ce vizează chestiunea acordării cheltuielilor de judecată solicitate de intimata B. S.R.L. Vaslui .

De asemenea, Înalta Curte observă că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a fost evocat de recurentă doar din perspectiva manierei în care Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a motivat soluţia de admitere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimata Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi, iar nu şi din perspectiva chestiunilor vizate de celelalte seturi de critici.

Analizând primul set de critici, subsumate de recurentă cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că argumentele evocate de A. S.R.L. nu pot genera o reformare a hotărârii atacate, fiind nefondate, câtă vreme interpretarea dată de prima instanţă prevederilor art. 406 alin. (1), (3) şi (5) C. proc. civ. este conformă literei şi spiritului acestora, privite ca norme ce vizează naşterea sau nu a unui drept de creanţă în patrimoniul intimaţilor, constând în acordarea cheltuielilor de judecată solicitate.

Înalta Curte reţine că prevederile art. 409 alin. (1) C. proc. civ., evocate de recurentă, nu sunt incidente cauzei pendinte, întrucât acestea vizează procedura renunţării la însuşi dreptul pretins prin acţiune, or recurenta a formulat în faţa Curţii de Apel Suceava o cerere de renunţare la judecată, iar nu la drept.

În conformitate cu prevederile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă, iar conform alin. (5) al aceluiaşi text de lege, când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.

Pe cale de consecinţă, prevederile alin. (1) şi (5) ale art. 406 C. proc. civ. reglementează momentele la care dreptul de dispoziţie reglementat de art. 9 C. proc. civ., constând în desistarea de judecată, poate fi exercitat de titularul acestuia, precum şi maniera în care exercitarea acestuia în căile de atac afectează legalitatea hotărârilor deja pronunţate în cauză.

Niciunul dintre sus indicatele texte normative nu are caobiect de reglementare dreptul intimaţilor de a solicita cheltuieli de judecată, acesta fiind prevăzut în materia incidentă cauzei - renunţarea la judecată - de dispoziţiile art. 406 alin. (3) C. proc. civ., ce arată că: dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

De asemenea, Înalta Curte reţine că astfel de prevederi sunt, conform art. 494 C. proc. civ., aplicabile şi în ipoteza în care renunţarea la judecată este făcută în calea extraordinară de atac a recursului.

În cauza de faţă, cererea de renunţare la judecată a fost formulată, în mod evident, ulterior comunicării cererii de chemare în judecată, motiv pentru care, în mod corect, Curtea de Apel Suceava a reţinut ca fiind incidente prevederile legale ce reglementează naşterea, în patrimoniul intimaţilor, a dreptului de a solicita cheltuieli de judecată.

Pe cale de consecinţă, criticile aduse de recurentă manierei în care prima instanţă a interpretat şi aplicat prevederile art. 406 alin. (1), (3) şi (5) C. proc. civ., privite din sus indicata perspectivă, sunt nefondate.

Nefondate sunt şi criticile subsumate cazului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care A. S.R.L. a atacat soluţia Curţii de Apel Suceava de admitere a cererii intimatei B. S.R.L. Vaslui privind acordarea cheltuielilor de judecată şi de obligare a recurentei la plata către aceasta a sumei de 6.000 RON, aferentă ambelor cicluri procesuale. Din cuprinsul memoriului de recurs, instanţa de control judiciar observă că o astfel de soluţie a fost criticată pe de o parte prin invocarea unui caracter nejustificat al cheltuielilor de deplasări, apreciate de recurentă ca fiind acordate sus indicatei intimate, iar pe de altă parte prin aprecierea drept disproporţionat a cuantumului cheltuielilor acordare cu titlu de onorariu de avocat.

Din analiza, însă, a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte observă că suma de 6.000 RON acordată de Curtea de Apel Suceava intimatei B. S.R.L. Vaslui este aferentă contravalorii onorariilor de avocat achitate de intimată pentru fazele de judecată ale fondului (3.000 RON - conform dovezii aflate la fila x a vol. II al dosarului Tribunalului Botoşani) şi recursului (3.000 RON - conform dovezii aflate la dosarului Curţii de Apel Suceava), instanţa neacordând societăţii B. S.R.L. Vaslui cheltuieli de deplasare.

Cât priveşte criticile aduse de recurentă manierei în care judecătorul recursului a apreciat necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, Înalta Curte reţine că, în contextul actual al prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere exclusiv pentru motivele de nelegalitate (prevăzute limitativ în punctele 1-8 ale textului normativ în discuţie), neexistând posibilitatea promovării unui recurs devolutiv.

Deşi conform art. 451 C. proc. civ., instanţa are posibilitatea să reducă onorariul de avocat, atunci când acesta este "vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei", iar art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prevede câteva repere în aprecierea cuantumului cheltuielilor de judecată, o astfel de aprecierea pe care judecătorul o face (din perspectiva cheltuielilor de judecată) reprezintă un aspect ce impune o evaluare a unor elemente de fapt, iar nu de drept.

În acest sens, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3/2020, privind examinarea recursului în interesul legii, s-a statuat că:

"34.(...) stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câştigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei şi la munca efectivă a apărătorului părţii. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii şi o evaluare a ponderii pe care instanţa trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanenţă, la circumstanţele cauzei, instanţa de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

35. În acest sens, art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că "Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său."

36. Este vorba, aşadar, de o evaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

37. În aceste condiţii, proporţionalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor cu complexitatea şi valoarea cauzei şi cu activitatea desfăşurată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate. În consecinţă, ea nu va putea fi analizată pe calea recursului, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.."

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte apreciază că setul de critici privind complexitatea cauzei şi activitatea efectiv desfăşurată de reprezentanţii convenţionali ai intimatei, precum şi cele care vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, sunt elemente ce ţin de netemeinicia hotărârii atacate şi de aprecierea probelor administrate, neputând forma obiectul controlului de legalitate în faţa instanţei de recurs.

În concluzie, şi din perspectiva soluţiei de obligare a recurentei la plata către intimata B. S.R.L. Vaslui a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, aspectele invocate de recurenta-reclamantă nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

Cât priveşte setul de critici ce vizează maniera de dezlegare a chestiunii cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă intimatei Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi, Înalta Curte apreciază că acestea sunt, în parte, fondate, în limitele ce vor fi expuse în paragrafele ulterioare.

Un prim motiv de casare evocat, din această perspectivă, de recurentă este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dată fiind, în accepţiunea titularei căii de atac, pretinsa nemotivare a soluţiei date chestiunii cheltuielilor de judecată de către Curtea de Apel Suceava.

Înalta Curte reţine că obligaţia de motivare a unei hotărâri judecătoreşti, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părţilor, stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raţionament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluţiei date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză. Curtea de Apel Suceava a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluţia adoptată, fiind respectate prevederile art. 22 alin. (2) şi ale art. 425 C. proc. civ., fiind arătat silogismul logico-juridic ce a stat la baza sentinţei pronunţate. Cât priveşte criticile referitoare la greşita interpretare şi aplicare a legii la stabilirea situaţiei juridice în cauză, ele vor fi avute în vedere cu ocazia examinării motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În jurisprudenţa sa constantă, instanţa supremă a stabilit că "motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aceasta trebuind să fie clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Se reţin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudenţa CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunţată în cauza Gheorghe Mocuţa contra României):

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

Înalta Curte reţine caracterul nefondat al criticilor circumscrise acestui motiv de casare, întrucât hotărârea Curţii de Apel Suceava cuprinde argumente pe care şi-au fundamentat judecătorii soluţia pronunţată, chiar dacă acestea sunt lapidar exprimate.

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerinţa existenţei unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanţiile unui proces echitabil şi ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De asemenea, instanţa de control judiciar apreciază nefondate şi argumentele prin care recurenta invocă, în realitate, o lipsă a calităţii domnului avocat. D. de reprezentant convenţional al intimatei Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi în faza de judecată a fondului (în considerarea căreia au fost stabile, de altfel, cheltuielile de judecată în cuantum de 2.500 RON), ce, în opinia recurentei, ar genera şi un caracter nejustificat al cheltuielilor de judecată.

Dintr-o primă perspectivă, Înalta Curte, verificând lucrările dosarului de fond (acte emanând de la recurentă, încheieri de şedinţă, etc.) observă că aspectul lipsei mandatului sus indicatului avocat de a reprezenta intimata nu a fost evocat niciun moment în faza de judecată a fondului, pe calea mijlocului procesual pus de legiuitor, prin prevederile art. 82 C. proc. civ., la dispoziţia părţii litigante interesate.

Prin răspunsul la întâmpinare din data de 7 februarie 2018, reclamanta a invocat doar lipsa aprobării cheltuielilor de judecată de către ordonatorul de credite, în cadrul şedinţei din data de 21 februarie 2018 (conform încheierii aflate la fila x a vol. II al dosarului Tribunalului Botoşani) reclamanta a solicitat doar prezentarea contractului de asistenţă juridică, în cadrul dezbaterilor pe fond ce au avut loc la data de 14 martie 2018, recurenta a argumentat doar în sensul caracterului nejustificat al cheltuielilor faţă de conţinutul şi forma contractului de asistenţă juridică (fără a se evoca, însă, lipsa calităţii de reprezentant), iar concluziile scrise la care face trimitere recurenta în memoriul de recurs au fost depuse de aceasta la data de 26 martie 2018, după închiderea dezbaterilor. Totodată, Înalta Curte apreciază că potrivit prevederilor art. 82 alin. (2) C. proc. civ., excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instanţe nu poate fi invocată pentru prima oară în calea de atac.

În raport de astfel de aspecte, conform prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 451 alin. (1) şi art. 452 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că verificările pe care este chemată să le facă instanţa, în soluţionarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, sunt limitate, aceasta putând, din perspectiva identificării cheltuielilor, analiza, în esenţă, dacă sumele solicitate se încadrează în categoriile de cheltuieli reglementate de art. 451 C. proc. civ., dacă partea care le pretinde a făcut dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 453 C. proc. civ. (raportat şi la art. 454 C. proc. civ.) în vederea acordării acestora.

Astfel, într-o atare procedură, din perspectiva cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, instanţa nu poate să le respingă apreciind asupra calităţii avocatului (ce are depusă delegaţie de reprezentare în cauză) de reprezentant convenţional or asupra încetării sau nu a mandatului acestuia (interpretând prevederile O.U.G. nr. 26/2012), câtă vreme o atare calitate nu a fost contestată în condiţiile arătate în paragrafele anterioare.

De altfel, judecătorul nu ar fi putut face aprecieri asupra validităţii contractului de asistenţă juridică, din perspectiva caracterului licit al obiectului acestuia ori a cauzei licite şi morale a contractului (privite inclusiv din perspectiva prevederilor O.U.G. nr. 26/2012 or ale art. 1179 C. civ.), decât dacă ar fi fost învestit cu o acţiune în anularea acestuia.

Referitor la obiectul determinat al contractului de asistenţă juridică nr. x din 28.01.2011, privit din perspectiva legăturii cu cauza a facturii emise în considerarea sa, Înalta Curte observă, din copia acestuia depusă la fila x a vol. II al dosarului Tribunalului Botoşani, că prin intermediul unui astfel de contract de asistenţă juridică s-a acordat mandat de reprezentare domnului avocat D. în litigiile ce privesc derularea contractului nr. x/2007. Or, un astfel de contract (nr. x/2007) este chiar cel evocat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Pentru acest motiv, Înalta Curte apreciază că referirile din cuprinsul contractului de asistenţă juridică la un astfel de contract (încheiat de clientul Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi) şi la litigii reprezintă elemente de determinabilitate suficiente spre a face dovada legăturii obiectului acestuia cu cauza, într-o măsură adecvată pentru ca achitarea onorariului de avocat de către intimată, în baza antereferitului contract de asistenţă juridică (dovedită prin factura seria x nr. x din data de 10.07.2017 şi extrasul de cont emis la data de 27.07.2017, depuse la filele x ale vol. II al dosarului Tribunalului Botoşani), să fie apreciată drept cheltuială în sensul art. 451 C. proc. civ., coroborat cu art. 452 C. proc. civ.

Nefondate sunt şi argumentele prin care reclamanta susţine ideea unei eronate interpretări a prevederilor art. I din O.U.G. nr. 26/2012, privite din perspectiva caracterului concert al cheltuielii efectuate cu onorariul de avocat, prin care recurenta a susţinut că astfel de cheltuieli nu puteau fi acordate de prima instanţă în lipsa dovezii aprobării lor de către ordonatorul de credite. Din această perspectivă, Înalta Curte observă că aspectul aprobării unei cheltuieli efectuate de către intimata Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi, în sensul evocat de recurentă, vizează, în fapt, un raport juridic extrinsec celui litigios (ce face obiectul cauzei pendinte), raport juridic ce există între Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi şi ordonatorul său de credite. Or, maniera în care intimata şi-a respectat obligaţiile de utilizare a sumelor alocate acesteia de un atare ordonator (pentru operaţiuni aprobate sau nu de acesta) vizează doar raportul dintre cele două entităţi, fără a reprezenta un fine de neprimire a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată adresată instanţei.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază fondate argumentele prin care recurenta a criticat maniera de aplicare a normelor ce reglementează determinarea întinderii cheltuielilor de judecată, privite din perspectiva realizării dovezii unei astfel de întinderi în privinţa obligaţiei de plată stabilită în sarcina sa şi în favoarea intimatei Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, din înscrisurile existente la fila x a vol. II al dosarului Tribunalului Botoşani (cheltuieli de deplasare în cuantum de 99,99 RON) şi la filele x ale vol. II al dosarului Tribunalului Botoşani (onorariu de avocat de 2.000 RON), valoarea cheltuielilor de judecată, dovedită de Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi în sensul art. 452 C. proc. civ., este de doar 2.100 RON, iar nu de 2.500 RON, cum eronat a reţinut prima instanţă.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că parte din criticile invocate de A. S.R.L. sunt fondate, Înalta Curte va admite recursul declarat de aceasta împotriva sentinţei civile nr. 3178 din data de 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte sentinţa recurată, respectiv doar în privinţa cuantumului cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina reclamantei şi în favoarea intimatei Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi, urmând ca celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate să fie menţinute. Totodată, rejudecând cererea intimatei Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi, de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa va obliga reclamanta A. S.R.L. la plata în favoarea acesteia a sumei de 2.100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din primă instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Administraţiei Naţionale Apele Române, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar provizoriu E. împotriva sentinţei civile nr. 3178 din data de 18 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând:

Obligă reclamanta A. S.R.L. la plata în favoarea intimatei Administraţia Bazinală de Apă Prut Bârlad Iaşi a sumei de 2.100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din primă instanţă.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 iunie 2022.