Lawyer licensing exam question validity: breach of syllabus conformity for inheritance law question omitted from candidate but included in permanent lawyer thematic scope

Şedinţa publică din data de 21 iunie 2022

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat:

- Anularea parţială a Hotărârii numărul 5 din data de 5 octombrie 2019 a Consiliului U.N.B.R., în sensul admiterii plângerii referitoare la Grila Gl, întrebarea nr. 33, cu consecinţa ANULARII acesteia si acordarea unui (1) punct la această întrebare subsemnatului;

- Emiterea unei decizii de primire in profesie pe numele subsemnatului ca o consecinţă a anulării întrebării nr. 33 de la Grila Gl şi acordării unui (1) punct.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 68/2020 din 20 iulie 2020, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cu privire la capătul de cerere având ca obiect constarea încălcării Regulamentul cadru aprobat Hotărârea nr. 462 din 05.06.2019 a Consiliului Uniunii cu privire la întrebarea nr. 33 de la grila G1

A admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Uniunea Naţională a Barourilor din România şi a dispus anularea parţială a Hotărârii nr. 5 din 04.10.2019 a Consiliului UNBR în sensul admiterii contestaţiei formulate de către reclamantul A. la barem şi la punctaj cu privire la anularea întrebării nr. 33 din Grila 1 cu consecinţa acordării unui punct la această întrebare.

A obligat Consiliul UNBR să emită o decizie de primire în profesie ca avocat stagiar pe numele reclamantului.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant în contradictoriu cu Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Avocaţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva a sentinţei civile nr. 68/2020 din 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată.

În drept, recurenta-pârâta a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

În susţinerea cererii de recurs, recurenta a considerat că prima instanţă a aplicat şi interpretat greşit legea în ce priveşte neîncadrarea întrebării nr. 33 din Grila 1 în tematica de concurs, la disciplina Drept civil, în raport cu dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Regulamentul-Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru pregătirea şi perfecţionarea Avocaţilor -INPPA (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, adoptat prin Hotărârea nr. 462/05.06.2019 a Consiliului UNBR.

A susţinut recurenta că este adevărat că în C. civ. instituţia renunţării la moştenire este reglementată în Cartea a IV-a, intitulată "Despre moştenire şi liberalităţi, Titlul IV "Transmisiunea şi partajul moştenirii", art. 1120- 1224, distinct de moştenirea legală, titlul II al aceluiaşi capitol şi distinct de liberalităţi, titlul al III-lea al aceluiaşi capitol, însă prima instanţă nu a luat în considerare faptul că modalitatea de structurare a C. civ. nu vine să delimiteze în mod rigid modalitatea de abordare a vastei problematici a moştenirii şi cu atât mai puţin să reprezinte un criteriu în raport de care să se stabilească sfera de cuprindere a moştenirii legale/testamentare avute în vedere de UNBR la momentul stabilirii tematicii pentru examenul de primire în profesia de avocat - avocaţi stagiari.

A doua critică vizează împrejurarea că prima instanţă a apreciat că întrebarea nr. 33 nu a avut un caracter de generalitate, ci a vizat "aspecte care sunt abordate în mod deosebit de dispoziţiile art. 1120, art. 1122 şi ar. 1123 ce fac parte din Secţiunea a 3-a, Titlul IV- Transmisiunea şi partajul moştenirii, cap. I Transmisiunea moştenirii. Or, . . . . . . . . . .aceste dispoziţii nu fac parte din tematica aprobată."

Raportat la aceste aspecte, consideră că în mod nelegal prima instanţă a apreciat că a fost încălcat art. 14 din Regulament prin elaborarea întrebării nr. 33 Grila la care ar excede tematicii la disciplina Drept civil.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, precum şi a cadrului legal incident speţei deduse judecăţii, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, nefiind demonstrată nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva motivului de casare invocat şi a argumentelor dezvoltate în susţinerea acestui motiv de casare.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că prin hotărârea primei instanţe a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantului şi, în consecinţă, a fost dispusă anularea parţială a Hotărârii nr. 5 din 04.10.2019 a Consiliului UNBR, în sensul admiterii contestaţiei formulate de către reclamantul A. şi obligării Consiliului UNBR să emită o decizie de primire în profesie ca avocat stagiar pe numele reclamantului.

A reţinut prima instanţă faptul că reclamantul a participat la examenul de primire în profesia de avocat stagiar din 30 august 2019 pe lista de candidaţi a Baroului Iaşi, obţinând următoarele rezultate: la disciplina Organizarea şi exercitarea profesiei de avocat - 16 puncte, la disciplina Drept civil - 12 puncte, la disciplina Drept procesual civil - 11 puncte, la disciplina Drept Penal - 17 punct şi la Drept procesual penal - 13 puncte.

Acumulând 69 de puncte, faţă de 70 de puncte ce reprezintă minimul necesar, reclamantul a fost declarat respins.

În data de 31.08.2019 reclamantul a formulat contestaţia la barem în ceea ce priveşte întrebarea nr. 33 din grila G1 motivat de faptul că aceasta nu este în concordanţă cu tematica şi bibliografia publicată de Consiliul UNBR. Prin Procesul-verbal din 02.09.2019 contestaţia a fost însă respinsă. De asemenea, a fost respinsă şi contestaţia la punctaj, aşa cum rezultă din Procesul-verbal din 11.09.2020.

Împotriva Procesului-verbal din 02.09.2019 reclamantul a formulat plângere prealabilă iar prin Hotărârea nr. 5 din 04.10.2019, Consiliul UNBR a validat examenul de primire în profesie ca avocat stagiar, respingând "toate memoriile, petiţiile, plângerile privind organizarea examenului ori alte aspecte în legătură cu care se susţine că nu au fost rezolvate în etapa soluţionării contestaţiilor la barem şi în etapa soluţionării contestaţiilor la punctaj".

Mai reţine instanţa că împotriva Hotărârii nr. 5 din 04.10.2019, reclamantul a formulat, de asemenea, plângere prealabilă, ce a fost respinsă prin Decizia nr. 35 din 09.11.2019.

Subsecvent demersurilor administrative, reclamantul s-a adresat instanţei de contencios solicitând anularea parţială a Hotărârii nr. 5 din 04.10.2019 în sensul admiterii plângerii referitoare la întrebarea nr. 33 din G1 cu consecinţa anulării acesteia şi acordarea unui (1) punct şi obligarea emiterii unei decizii de primire în profesia de avocat stagiar.

Analizând acţiunea formulată în faţa instanţei de contencios administrativ, judecătorul fondului constată întemeiată cererea de chemare în judecată, în esenţă pentru motivul că prin modul de elaborare a întrebării cu numărul 33 din Grila 1, disciplina Drept civil, a fost încălcat regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului pentru primirea în profesia de avocat, mai exact dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Regulament, care instituie obligaţia de concepere a subiectelor de examen conform tematicii şi bibliografiei.

Nemulţumită fiind de soluţia primei instanţe, pârâta UNBR a declarat recurs şi, prevalându-se de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a criticat hotărârea instanţei de fond, susţinând că este greşită aprecierea primei instanţe pe marginea faptului că elaborarea subiectului de concurs reprezentat de întrebarea nr. 33 din G1 ar fi nesocotit obligaţia de conformare, impusă prin dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru pregătirea şi perfecţionarea Avocaţilor.

Arată recurenta-pârâtă că deşi este adevărat că în C. civ. instituţia renunţării la moştenire este reglementată în Cartea a IV-a, intitulată "Despre moştenire şi liberalităţi, Titlul IV "Transmisiunea şi partajul moştenirii", art. 1120- 1224, distinct de moştenirea legală, titlul II al aceluiaşi capitol şi distinct de liberalităţi, titlul al III-lea al aceluiaşi capitol, însă prima instanţă nu a luat în considerare faptul că modalitatea de structurare a C. civ. nu vine să delimiteze în mod rigid modalitatea de abordare a vastei problematici a moştenirii şi cu atât mai puţin să reprezinte un criteriu în raport de care să se stabilească sfera de cuprindere a moştenirii legale/testamentare avute în vedere de UNBR la momentul stabilirii tematicii pentru examenul de primire în profesia de avocat - avocaţi stagiari.

În cadrul demersului de stabilire a sferei de cuprindere a problemelor de drept ce se circumscriu moştenirii indicată în cuprinsul tematicii menţionate, trebuie înţeleasă raţiunea menţionării, pe de o parte, a moştenirii legale, iar pe de altă parte, a rezervei succesorale, cotităţii disponibile şi reducţiunii liberalităţilor excesive. Astfel, prin raportare la prevederea în mod distinct a acestor două materii, consideră recurenta-pârâtă că intenţia clară a fost aceea că în tematică este cuprinsă totalitatea aspectelor de drept reglementate de C. civ. cu privire la moştenire, în vreme ce în legătură cu moştenirea testamentara s-a dorit a fi incluse doar instituţiile rezervei succesorale, cotităţii disponibile şi reducţiunii liberalităţilor excesive, probleme care nu pot fi înţelese fără a înţelege opţiunea succesorală, inclusiv renunţarea la moştenire.

În opinia recurentei, dovedirea cunoaşterii instituţiei moştenirii legale nu se poate reduce doar la aspectele abordate de C. civ. în cadrul Titlului II al Capitolului IV, respectiv dispoziţii generale, reprezentarea succesorală şi instituţia moştenitorilor legali, fără a fi cunoscută modalitatea de transmisiune a moştenirii şi efectele pe care aceasta le are asupra patrimoniului, respectiv renunţarea la moştenire. De exemplu, trecerea de la o clasă de moştenitori legali la alta se face, în baza principiului priorităţii claselor de moştenitori şi dacă nu există renunţători. Or, instituţia renunţării la moştenire ţine şi de moştenirea legală, indicată de tematica de examen la lit. F) punctul 1. La fel, nu se poate cunoaşte care este rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă independent de necunoaşterea instituţiei renunţării la moştenire.

Mai mult decât atât, rezolvarea grilei nr. 33 are în vedere cunoştinţele despre renunţarea la moştenire dobândite anterior parcurgerii în mod expres a acestei tematicii din anul III de studii, când se studiază materia Succesiunilor.

În fine, recurenta pârâtă a susţinut faptul că includerea instituţiei renunţării la moştenire în tematica de examen rezultă şi din argumentele dezvoltate la punctele 2.1-2.4 din memoriul de recurs, astfel că, pentru toate argumentele dezvoltate în memoriul de exercitare a căii de atac, concluzionează în sensul că în mod nelegal a apreciat instanţa de fond că a fost încălcat art. 14 alin. (3) din Regulament, prin elaborarea întrebării nr. 33 Grila l, care ar excede tematicii la disciplina Drept civil.

Prealabil analizei în concret a argumentelor recurentei-pârâte, Înalta Curte subliniază faptul că recursul este o cale de atac extraordinară, prin intermediul căreia instanţa de control judiciar verifică exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile în cauzei, după cum se arată în cuprinsul dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă în susţinerea recursului, Înalta Curte precizează că acesta este incident când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, fiind vorba despre cauze de nelegalitate şi nu de netemeinicie ale hotărârii judecătoreşti.

Aşadar, criticile de netemeinicie a hotărârii, respectiv, cele care vizează situaţia de fapt, nu pot face obiectul recursului, după cum s-a reţinut în cele de mai sus.

Cel de-al optulea motiv de recurs presupune faptul că, fie instanţa de fond nu a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie a recurs la aceste texte, însă le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, ori le-a aplicat greşit. în toate cazurile, pentru a constitui un motiv de recurs încălcarea sau aplicarea greşită a normei de drept material trebuie să se reflecte în dispozitivul hotărârii atacate, în caz contrar recurentul neputând justifica o vătămare de natură a impune casare deciziei.

Reglementând această cale de atac într-o manieră restrictivă, specifică de altfel căilor de atac extraordinare, legiuitorul a limitat, pe de o parte, sfera criticilor ce pot fi deduse controlului instanţelor de recurs, declarându-le admisibile numai pe cele ce pot fi subsumate motivelor de casare expres prevăzute prin dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., dar totodată a instituit, în sarcina autorilor acestei căi de atac, sub sancţiunea nulităţii cererii, obligaţia de motivare a recursului.

Potrivit dispoziţiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., în timp ce dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, aceeaşi sancţiune intervenind şi atunci când motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Precedentele considerente nu au un caracter pur teoretic ci sunt menite a explicita faptul că limitele învestirii instanţei de recurs şi admisibilitatea criticilor susceptibile de analiză în cadrul recursului sunt precis determinate prin jocul combinat al dispoziţiilor art. 483, 487, 488 şi 489 C. proc. civ., limite ce sunt subsumate motivelor de recurs regulat invocate, astfel că este nepermisă invocarea unor noi motive de recurs, chiar admisibile ipotetic, cu neobservarea dispoziţiilor art. 487 C. proc. civ.

Aceasta este şi situaţia în cauză, constatând Înalta Curte că prin concluziile expuse cu prilejul dezbaterii recursului, reprezentantul recurentei-pârâte încearcă să demonstreze nelegalitatea hotărârii atacate şi din perspectiva pretinsei inadmisibilităţi a acţiunii reclamantului, axată pe faptul solicitării instanţei de contencios să cenzureze activitatea comisiei de elaborare a subiectelor de concurs, critică ce nu poate fi analizată, însă, devreme ce nu a fost invocată conform prevederilor legale mai sus menţionate ci exclusiv cu prilejul concluziilor în etapa dezbaterii recursului.

În egală măsură, critica recurentei-pârâte sub aspectul greşitei admiteri a capătului de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de primire în profesie a reclamantului excede, cu evidenţă, solicitărilor promovate de pârâtă prin cererea de recurs.

De aceea, analiza Înaltei Curţi în prezenta cale de atac se limitează la verificarea conformităţii sentinţei civile atacate din perspectiva corectei aplicări a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru pregătirea şi perfecţionarea Avocaţilor (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, adoptat prin Hotărârea nr. 462/05.06.2019 a Consiliului UNBR.

Examinând punctual critica recurentului-pârât sub acest aspect, Înalta Curte porneşte de obligaţia de conformitate prevăzută de dispoziţiile art. 14, alin. (3) din Regulamentul-Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru pregătirea şi perfecţionarea Avocaţilor, aceea de elaborare a subiectelor numai din tematica şi bibliografia publicată şi constată că însuşi emitentul Regulamentului-cadru anterior citat a sancţionat încălcarea acestei obligaţii cu anularea subiectului de concurs astfel elaborat şi acordarea punctajului aferent subiectului anulat.

Justeţea argumentelor instanţei fondului, în sensul că elaborarea subiectului reprezentat de întrebarea nr. 33 din grila G 1 a avut loc cu neobservarea prevederilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul-cadru de organizare a concursului, nu poate fi combătută, argumentul esenţial fiind tras tocmai din conduita manifestată de recurentul-pârât cu prilejul elaborării tematicii aferente examenului destinat avocaţilor definitivi, organizat şi desfăşurat concomitent cu cel privind avocaţii stagiari.

Astfel, dacă în tematica aferentă examenului pentru intrarea în profesia de avocat stagiar, la disciplina drept civil, la capitolul Succesiuni au fost incluse două capitole, respectiv Moştenirea legală şi Rezerva succesorală, cotitatea disponibilă şi reducţiunea liberalităţilor excesive, în cazul examenului pentru avocaţii definitivi, în tematica ce a fost publicată prin aceeaşi anexă a Hotărârii nr. 463/05.06.2019 a UNBR, a fost înscrisă în mod expres "Renunţarea la moştenire", astfel încât a arătat judecătorul fondului că acest lucru constituie un indiciu demn de luat în considerare că în cazul examenului pentru avocaţii stagiari Consiliul UNBR a înţeles să excludă din tematică acest subiect.

Aspectul anterior sesizat lipseşte de relevanţă argumentele promovate prin cererea de recurs, prin intermediul cărora recurenta încearcă să demonstreze caracterul subînţeles inclus al instituţiei renunţării la moştenire în tematica de concurs, concluzie combătută tocmai prin elaborarea diferenţiată a tematicii, cu precizarea explicită, în cazul concursului susţinut pentru definitivare, că instituţia renunţării la moştenire face parte din tematica examenului.

Faţă de aceste considerente, nefiind demonstrată încălcarea sau aplicarea greşită, de către prima instanţă, a prevederilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutului Naţional pentru pregătirea şi perfecţionarea Avocaţilor (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, adoptat prin Hotărârea nr. 462/05.06.2019 a Consiliului UNBR, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România împotriva sentinţei nr. 68/2020 din 20 iulie 2020 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 iunie 2022.