Suspension of execution for teacher salary equivalence order: failure to prove well-justified case and imminent irreparable harm

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, a formulat cerere de suspendare a executării prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educaţiei nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariate specifice personalului didactic din învăţământ, prevăzute în Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial Partea I nr. 605/17.06.2021, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 154/CA din 19 august 2021, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a suspendat executarea art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 3993/2021 emis de Ministerul Educaţiei, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii în anularea ordinului.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul Ministerul Educaţiei a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După prezentarea situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că instanţa de fond a interpretat greşit normele de drept material reprezentate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind pretinsa întrunire cumulativă a celor două condiţii statuate imperativ de legiuitor pentru admiterea cererii de suspendare a actului normativ.

În prezenta cauză nu ne aflăm în faţa unui act administrativ cu caracter individual, ci în faţa unui act administrativ cu caracter general, care vizează situaţia cadrelor didactice care au dobândit gradul didactic I, prin echivalarea cu titlul ştiinţific de doctor, anterior datei de 01.07.2017.

Prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 3993/2021, se realizează a clarificare a drepturilor salariale care înlătură inechităţile de salarizare diferită pentru funcţii similare pentru personalul plătit din fonduri publice, respectiv pentru cei care au obţinut prin ordin de ministru gradul didactic 1, ca urmare a echivalării titlului ştiinţific de doctor anterior datei de 01.07.2017 şi cei care şi-au echivalat titlul de doctor după data de 01.07.2017.

Prin acest act normativ se înlătură deosebirile de tratament juridic care nu pot fi justificate decât de existenţa unor situaţii care, în mod obiectiv şi rezonabil, justifică aplicarea unor astfel de diferenţieri între diversele categorii de persoane. Or, dispoziţiile legale analizate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, evitându-se astfel o eventuală discriminare.

Mai mult, legiuitorul interzice cumularea unei duble bonificaţii - încasarea în acelaşi timp a doua drepturi salariale, în baza aceluiaşi titlu de doctor - întrucât echivalarea gradului didactic s-a făcut în temeiul acestui titlu.

În ceea ce priveşte condiţia cazului justificat, recurentul arată că potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat este definit de legiuitor ca fiind constituit din acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt în măsură să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.

Această condiţie nu a fost îndeplinită în speţă, neexistând împrejurări legate de starea de fapt sau de drept care să producă instanţei o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrative atacate.

Referitor la condiţia pagubei iminente, se arată că suspendarea executării este o măsură de excepţie, care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea 554/2004 prin pagubă iminentă se înţelege un prejudiciu viitor şi previzibil sau perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În opinia recurentului, nici această condiţie nu a fost îndeplinită, reclamanta nefăcând dovada concretă a pagubei iminente suferite prin pierderea unei componente a salariului lunar.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Ordinul nr. 3993/2021 emis de Ministrul Educaţiei s-a dispus că prevederile art. 14 alin. (3) din legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice se aplică şi cadrelor didactice care au obţinut gradul didactic I prin echivalare, anterior datei de 1 iulie 2017.

Potrivit art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017: "Personalul didactic de predare care solicită şi obţine gradul didactic I prin echivalare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5561/2011, pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare, nu primeşte indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor. Cadrele didactice optează pentru indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor sau pentru echivalarea cu gradul didactic I".

Reclamanta, cadru didactic, a obţinut, la data de 18.05.2010, prin Ordinul nr. 3881/18.05.2010 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, gradul didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor în domeniul Inginerie mecanică.

Înalta Curte constată că articolul 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 prevede expres că au obligaţia de a opta între indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor şi echivalarea cu gradul didactic I exclusiv acele cadre didactice care, de la data intrării în vigoare a legii obţin gradul didactic I prin echivalare.

Legiuitorul interzice cumularea unei duble bonificaţii - încasarea în acelaşi timp a doua drepturi salariale, în baza aceluiaşi titlu de doctor - întrucât echivalarea gradului didactic s-a făcut în temeiul acestui titlu. Recurenta-reclamantă nu a parcurs etapele prevăzute de dispoziţiile art. 242 şi următoarele din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, pentru obţinerea gradului didactic I.

Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă atât ca autorităţile administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigenţe de către autorităţi să fie în mod efectiv asigurată.

În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.

Motivele de nelegalitate invocate cu privire la Ordinul nr. 3993/2021 nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea emiterii acestuia.

Legiuitorul a statuat şi practica judiciară a hotărât că suspendarea actului administrativ se poate dispune numai în situaţia îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Poate constitui un caz bine justificat: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Reclamanta nu a demonstrat existenţa cazului bine justificat aşa cum este el definit în Legea nr. 554/2004, respectiv împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Simpla suspiciune a părţii reclamante privind nelegalitatea actului nu conduce la îndeplinirea condiţiei privind existenţa cazului bine justificat.

Condiţia existenţei cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Înalta Curte constată că nu este suficient ca reclamanta să afirme existenţa unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu serios asupra legalităţii actului, un stadiu incipient al convingerii că, în final, este posibil ca prezumţia de legalitate să fie răsturnată. Indiciile de nelegalitate trebuie să fie evidente, să poată fi identificate cu uşurinţă, la nivelul aparenţelor.

Înalta Curte apreciază că afirmaţiile pe care le face reclamanta au caracter general şi se referă la toate cadrele didactice "care şi-au echivalat titlul ştiinţific de doctor cu gradul didactic I anterior datei de 01.07.2017", precum şi la "membrii noştri de sindicat", fără a demonstra existenţa unei pagube iminente strict cu privire la aceştia.

Paguba iminentă care ar justifica suspendarea actului ar trebui să implice existenţa unui prejudiciu material viitor, dar previzibil, sau perturbarea gravă a funcţionării unei autorităţi publice.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Or, din aspectele învederate de către reclamantă, nu rezultă nicio pagubă iminentă prin instituirea normei criticate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, pe cale de consecinţă, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei civile nr. 154/CA din 19 august 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2022.