Refusal of EU medical qualification certificate for pre-directive training: failure to meet minimum duration and recent practice conditions

Şedinţa publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 12.09.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2019 reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătăţii solicitând instanţei să dispună anularea adresei cu nr. de înregistrare 32318/10.06.2019 eliberată de Ministerul Sănătăţii, obligarea pârâtei la emiterea certificatului de conformitate pentru specialitatea neurologie, conform prevederilor art. 25 din Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 678 pronunţată la data de 22 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta A. întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate, şi rejudecând cauza, solicită admiterea cererii de chemare în judecată în sensul anulării actului administrativ adresa nr. x/10.06.2019 şi obligarea intimatului Ministerul Sănătăţii să emită certificatul de conformitate pentru specialitatea neurologie conform prevederilor Directivei 2005/36/CE a Parlamentului European privind recunoaşterea calificărilor personale.

În motivarea recursului, a arătat că deşi instanţa retine în considerente că a efectuat stagiul de pregătire în specialitatea neurologie, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la acea dată, în mod contradictoriu apreciază că este întemeiat refuzul autorităţii publice de a emite certificatul de conformitate care să ateste specializarea şi pregătirea recurentei.

Afirmă recurenta că deşi s-a reţinut de către instanţa de fond faptul că Directiva europeană a dispus în mod expres asupra situaţiilor de excepţie, respectiv împlinirea stagiului anterior intrării in vigoare a reglementarilor actuale, instanţa nu face aplicarea acestei Directive, care la art. 23 prevede tocmai acele situaţii în care stagiile profesionale sunt îndeplinite în conformitate cu legislaţia anterioară, aşa cum este situaţia şi în această cauză.

Susţine că la data intrării în vigoare a Ordinului 1214/24.09.1993, finalizase deja secundariatul (stagiul fiind efectuat în perioada 1991-1994), promovând examenul în specialitatea neurologie în luna ianuarie 1994, aşa cum rezultă din certificatul de Medic Specialist eliberat la data de 23.11.2010 de Ministerul Sanatatii.

Modificările legislative ulterioare, care evident nu pot retroactiva, au prevăzut modificarea pregătirii profesionale a medicilor, atât ca şi denumire cât şi ca perioadă, secundariatul (prevăzut pentru o perioada de 3 an) fiind înlocuit cu rezidenţiatul (prevăzut pentru o perioadă de 4 ani).

Prin urmare, la data intrării in vigoare a Directivei europene, calificarea de medic specialist neurolog a recurentei era câştigată nefiind necesar să îndeplinească alte formalităţi pentru a păstra această specializare, invocând în acest sens dispoziţiile art. 25 alin. (1) care prevăd ca "dispoziţiile prezentei metodologii nu afectează drepturile câştigate de medici si farmacişti sub regimul actelor anterioare".

Susţine recurenta că judecătorul fondului avea obligaţia să aibă în vedere, la soluţionarea cauzei, dispoziţiile art. 25 alin. (3) si 3a din Directivă.

Totodată, arată recurenta că în perioada 1991-1994 şi-a desfăşurat activitatea ca medic secundar neurolog, iar în anul 1994, a obtinut calificarea de medic specialist neurolog, profesie pe care a exercitat-o până în anul 2011 în România, sens în care i-a fost eliberat certificatul de medic specialist în specializarea neurologie 6649/23.11.2010 de către Ministerul Sănătăţii.

În luna noiembrie 2011 a fost înscrisă la B., având în vedere atestatele profesionale obţinute în România, iar din data de 01.12.2011 profesează în cadrul clinicii C. - clinică neurologică ultraspecializată în tratarea sclerozei multiple.

Pentru a putea să-şi continue activitatea profesională, Colegiul medicilor solicită certificatul de conformitate profesională ca medic specialist neurolog, conform Directivei 2005/36/CE, prin raportare la perioada în care aa profesat in România.

Prin refuzul nejustificat de emitere a certificatului de conformitate pentru specialitatea neurologie i se creează un prejudiciu semnificativ, putând afecta dreptul la liberă practică a profesiei de medic specialist neurolog pe teritoriul Uniunii Europene.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă, că în situaţia efectuării stagiului de pregătire anterior intrării în vigoare a prevederilor Directivei 2005/26/CE şi cu respectarea legislaţiei în vigoare la acel moment, nu se eliberează certificat de conformitate conform prevederilor art. 25 din Directivă, ci un certificat de drepturi obţinute, însă cu condiţia ca solicitantul să dovedească că s-a consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani anterior eliberării certificatului. Cum recurenta reclamantă a efectuat un stagiu de pregătire sub limita de 4 ani prevăzută de Directivă pentru specialitatea neurologie, şi nu s-a făcut dovada că s-a consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani anterior eliberării certificatului, cererea recurentei de eliberare a certificatului de conformitate este neîntemeiată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Sub un prim aspect se reţine că prin cererea de recurs au fost invocate atât dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cât şi dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acest motiv de casare a fost invocată doar formal, câtă vreme recurenta nu a prezentat şi nu a dezvoltat nicio critică ce ar putea fi circumscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Criticile cuprinse în conţinutul memoriului de recurs, sunt concentrate îndeosebi pe invocarea unor aspecte privind situaţia de fapt, dar şi pe argumente încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv de casare ce urmează a fi analizat in cele ce urmează, fără a putea fi distinse critici care să justifice invocarea nemotivării ori a unei motivări contradictorii, astfel că acest motiv de casare (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) va fi anulat de instanţa de recurs ca nemotivat.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, alături de celelalte menţiuni prevăzute cu caracter imperativ, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea ca motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Pentru a conduce la casarea hotărârii atacate pe motivul de casare invocat (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă" a textului art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cerinţa legală a "dezvoltării motivelor" implicând determinarea criticilor punctuale şi indicarea pretinselor greşeli de judecată săvârşite de instanţă, cerinţă nerespectată de către recurentă cu ocazia invocării acestui prim motiv de recurs, ceea ce conferă susţinerilor recurentei doar o aparenţă de motivare, însă nu reprezintă un argument suficient pentru a provoca o analiză de legalitate a hotărârii recurate pe acest motiv de recurs.

Prin urmare, sancţiunea prevăzută de normele procedurale în vigoare, pentru lipsa oricăreia dintre menţiunile la care se referă art. 486 alin. (1) lit. a) şi c), este nulitatea, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 488 alin. (3) teza întâi C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, va anula recursul din perspectiva motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în raport cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reţine Înalta Curte că dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prevăd: "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.".

Totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Din interpretarea dispoziţiilor citate în precedent, Înalta Curte reţine că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformităţii sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoaşterea posibilităţii părţii interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu şi de netemeinicie.

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constituie motiv de casare/nelegalitate încălcarea prin hotărâre a normelor de drept material sau aplicarea greşită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanţa de fond, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Reţine Înalta Curte că prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 240/1994 reclamanta a fost confirmată medic specialist în specialitatea neurologie, durata de pregătire efectuată fiind mai redusă decât cea prevăzută în Directivă.

Recurenta-reclamantă este posesoare a diplomei de doctor - medic specializarea medicină generală Seria x nr. x, eliberată de Institutul de Medicină şi Farmacie Bucureşti în data de 14.02.1988, cu nr. x, eliberată în duplicat seria x nr. x eliberat la data de 05.06.1988, cu nr. x.

De asemenea, reţine Înalta Curte că recurenta reclamantă este posesoare a certificatului de medic specialist în specialitatea neurologie Seria x nr. x, eliberat de Ministerul Sănătăţii în data de 23.11.2010 cu nr. x, fiind confirmată medic specialist prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 240/1994, pe baza examenului susţinut în sesiunea ianuarie 1994.

Pregătirea în specialitate s-a efectuat prin secundariat în perioada 30.01.1991 - 01.03.1994 (3 ani).

Actul normativ incident cauzei - Directiva nr. 2005/36/CE din 7.09.2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale - stabileşte normele conform cărora un stat membru care condiţionează accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia, pe teritoriul său, de posesia anumitor calificări profesionale (denumit în continuare "stat membru gazdă ") recunoaşte, pentru accesul la această profesie şi exercitarea acesteia, calificările profesionale obţinute în unul sau mai multe dintre celelalte state membre (denumite în continuare "stat membru de origine") şi care permit titularului respectivelor calificări să exercite aceeaşi profesie în respectivul sau respectivele state membre.

Conform art. 2 din Directivă, aceasta "se aplică oricărui resortisant al unui stat membru, inclusiv membrilor profesiilor liberale, care doresc să exercite o profesie reglementată într-un stat membru, altul decât cel în care şi-a obţinut calificările profesionale, fie cu titlu independent, fie cu titlu salariat."

Art. 3 alin. (1) lit. (c) din Directiva nr. 2005/36/CE defineşte "titlul de calificare" ca fiind reprezentat de: diplomele, certificatele şi alte titluri oficiale de calificare eliberate de o autoritate a unui stat membru desemnată în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative ale respectivului stat membru şi care certifică formarea profesională în special în Comunitate. În cazul în care prima teză nu se aplică, un titlu menţionat la alin. (3) este considerat titlu de calificare.

Conform art. 3 alin. (1) lit. (d) din Directivă, "autoritate competentă" reprezintă orice autoritate sau instanţă autorizată în mod special de un stat membru să elibereze sau să primească titluri de calificare sau alte documente sau informaţii, precum şi să primească cereri şi să ia decizii, prevăzute în prezenta directivă.

Art. 4 stabileşte că:

"(1) Recunoaşterea calificărilor profesionale de către statul membru gazdă permite beneficiarului să aibă acces, în respectivul stat membru, la aceeaşi profesie ca cea pentru care este calificat în statul membru de origine şi să o exercite în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii din respectivul stat membru. (2) În sensul prezentei directive, profesia pe care solicitantul doreşte să o exercite în statul membru gazdă este aceeaşi cu cea pentru care este calificat în statul membru de origine în cazul în care activităţile respective sunt comparabile."

Articolul 23 din Directivă prevede că:

"(1) Fără a aduce atingere drepturilor obţinute specifice profesiilor în cauză, atunci când titlurile de calificare ca medic care permit accesul la activităţi profesionale de medic cu formare de bază şi medic specialist, precum şi titlurile de calificare ca asistent medical generalist, medic dentist, medic dentist specialist, medic veterinar, moaşă şi farmacist ale resortisanţilor statelor membre nu îndeplinesc toate cerinţele de formare prevăzute la articolele 24, 25, 31, 34, 35, 38, 40 şi 44, fiecare stat membru recunoaşte ca dovadă suficientă titlurile de calificare eliberate de respectivele state membre atunci când atestă o formare care a început înainte de datele de referinţă prevăzute în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 şi 5.6.2, în cazul în care sunt însoţite de un certificat care atestă că titularii s-au consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului . (…). (6) Fiecare stat membru recunoaşte ca dovadă suficientă pentru resortisanţii statelor membre ale căror titluri de calificare ca medic, asistent medical generalist, medic dentist, medic veterinar, moaşă şi farmacist nu corespund denumirilor prevăzute pentru respectivele state membre în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.1.3, 5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 şi 5.6.2, titlurile de calificare eliberate de respectivele state membre, însoţite de un certificat eliberat de autorităţile sau organismele competente. Certificatul menţionat la primul paragraf atestă că respectivele titluri de calificare confirmă o formare în temeiul articolelor 24, 25, 28, 31, 34, 35, 38, 40 şi 44 şi sunt asimilate de statul membru care le-a eliberat celor a căror denumire este prevăzută în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.1.3, 5.1.4, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 şi 5.6.2 ."

Potrivit art. 25 din Directiva nr. 2005/36/CE:

"(1) Admiterea la formarea de medic specialist presupune absolvirea şi validarea a şase ani de studii în cadrul ciclului de formare menţionat la articolul 24 în decursul cărora s-au dobândit cunoştinţe adecvate de medicină generală. (2) Formarea specializată în medicină cuprinde instruirea teoretică şi practică, efectuată într-o universitate, într-un spital universitar sau, după caz, o instituţie de sănătate desemnată în acest scop de către autorităţile sau organismele competente. Statele membre se asigură ca perioadele minime de formare specializată în medicină menţionate în anexa V punctul 5.1.3 să nu fie mai scurte decât perioadele prevăzute la acelaşi punct. Formarea se realizează sub supravegherea autorităţilor sau organismelor competente. Ea implică participarea personală a medicului specialist candidat la activitatea sau la responsabilităţile serviciilor în cauză. (3) Formarea se realizează pe bază de program integral, pe posturi specializate, recunoscute de autorităţile competente. Formarea implică participarea la toate activităţile medicale ale departamentului în care se realizează formarea, inclusiv la serviciul de gardă, astfel încât specialistul în formare să consacre acestei instruiri practice şi teoretice toată activitatea sa profesională, pe toată durata săptămânii de lucru şi în decursul întregului an, după metodele stabilite de autorităţile competente. În consecinţă, aceste posturi fac obiectul unei remunerări adecvate. (4) Statele membre condiţionează eliberarea unei calificări de medic specialist de posesia unuia dintre titlurile de calificare ca medic cu formare de bază prevăzute în anexa V punctul 5.1.1. (5) Perioadele minime de formare prevăzute în anexa V punctul 5.1.3 se pot modifica în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 58 alin. (2), în scopul adaptării lor la progresul ştiinţific şi tehnic ."

Anexa V punctul 5.1.3 prevede o perioadă minimă de formare medicală pentru specializarea neurologie de 4 ani.

Observă Înalta Curte că durata formării medicale specializate în cazul recurentei reclamante a fost de 3 ani.

Prin urmare, în raport de dispoziţiile Anexei V punctul 5.1.3 a Directivei, statul membru de origine, România, nu îi poate elibera un certificat care să ateste o perioadă minimă de formare medicală specializarea neurologie de 4 ani.

Astfel cum s-a menţionat anterior, art. 23 alin. (1) din Directivă prevede că "fără a aduce atingere drepturilor obţinute specifice profesiilor în cauză, atunci când titlurile de calificare ca medic care permit accesul la activităţi profesionale de medic (…) nu îndeplinesc toate cerinţele de formare prevăzute la articolele 24, 25, 31, 34, 35, 38, 40 şi 44, fiecare stat membru recunoaşte ca dovadă suficientă titlurile de calificare eliberate de respectivele state membre atunci când atestă o formare care a început înainte de datele de referinţă prevăzute în anexa V punctele 5.1.1, 5.1.2, 5.2.2, 5.3.2, 5.3.3, 5.4.2, 5.5.2 şi 5.6.2, în cazul în care sunt însoţite de un certificat care atestă că titularii s-au consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului."

Menţiunea "fără a aduce atingere drepturilor obţinute specifice profesiilor în cauză" priveşte procedura de recunoaştere a titlurilor de calificare iar nu pe cea de eliberare a certificatului.

În raport de normele juridice precitate, Înalta Curte reţine că efectuarea stagiului de pregătire în perioada 30.01.1991 - 01.03.1994 (3 ani) nu poate fi asimilată noţiunii de perioadă minimă de formare specializată din perspectiva prevederilor art. 25 Anexa nr. V pct. 5.1.2 şi 5.1.3 din Directivă nr. 2006/36/CE care reglementează durata minimă de formare în specialitatea neurologie de 4 ani.

Efectuarea stagiului de pregătire anterior intrării în vigoare a prevederilor Directivei 2005/36/CE nu conferă dreptul recurentei reclamante la eliberarea unui certificat de conformitate privind formarea profesională ca medic specialist neurolog conform art. 25 din Directiva 2005/36/CE nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de norma comunitară pentru eliberarea unui astfel de certificat, atâta vreme cât pentru specialitatea neurologie, durata minimă de formare este de 4 ani.

În ce priveşte chestiunea drepturilor câştigate de persoanele care au efectuat stagiile anterior impunerii stagiilor minime, Înalta Curte are în vedere faptul că acest aspect a fost reglementat, în mod expres, pin prevederile art. 23 din Directivă, respectiv în situaţia efectuării stagiului de pregătire anterior intrării în vigoare a prevederilor Directivei 2005/26/CE şi cu respectarea legislaţiei în vigoare în acel moment, nu se eliberează un certificat de conformitate conform prevederilor art. 25 din Directivă, ci un certificat de drepturi obţinute, însă cu condiţia ca solicitantul să dovedească că s-a consacrat în mod efectiv şi legal activităţilor în cauză pe o perioadă de cel puţin trei ani consecutivi în decursul ultimilor cinci ani anteriori eliberării certificatului.

Observă Înalta Curte că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor reglementate de art. 23 din Directivă astfel că în mod corect intimatul Ministerul Sănătăţii a refuzat eliberarea certificatului de conformitate.

De altfel, Directiva nr. 100/2006/CE din 20 noiembrie 2006 de adaptare a anumitor directive din domeniul libertăţii de circulaţie a persoanelor, având în vedere aderarea Bulgariei şi a României, prevede în cadrul Anexei C "Titlurile cursurilor de formare în medicină specializată", la rubrica Neurologie durata minimă a cursului de formare pentru calificarea neurologie ca fiind de 4 ani.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei nr. 678 din 22 iulie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 iunie 2022.