Ministry's refusal to register sports association overturned for excessive formalism; appeal dismissed and registration ordered upheld.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/21.03.2019, reclamanta A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâtului la înregistrarea sa în Registrul Sportiv şi la eliberarea Certificatului de Identitate Sportivă cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 188 din 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal s-a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului şi s-a dispus obligarea pârâtului să procedeze la înregistrarea reclamantei în Registrul sportiv prevăzut de H.G. nr. 884/2001 şi să-i elibereze Certificatul de identitate sportivă.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă, a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerului Tineretului şi Sportului (Ministerul Sportului) criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- instanţa a încălcat regulile de procedură prevăzute de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.), din conţinutul sentinţei rezultând că a omis să soluţioneze excepţia de necompetenţă teritorială invocată prin întâmpinare înainte de primul termen de judecată;

- hotărârea de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), întrucât prin nr. H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 69/2000, fiind aplicabil principiul specialia generalibus derogant, legiuitorul a stabilit structura şi conţinutul documentaţiei ce urmează a fi depusa de către structurile sportive la Ministerul Tineretului şi Sportului în vederea înregistrării în Registrul Sportiv şi eliberării Certificatului de Identitate Sportivă;

- a invocat recurenta Decizia nr. 33/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a stabilit că, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acest fapt nu este prevăzut expres în legea specială;

S-a apreciat că sentinţa civilă nr. 188/11.06.2019, prin care pârâtul a fost obligat să procedeze la înregistrarea intimatei în Registrul sportiv prevăzut de H.G. nr. 884/2001 şi să-i elibereze Certificatul de identitate sportivă, a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 8, 11 şi 12 din H.G. nr. 884/2001.

S-a solicitat admiterea recursului şi, casarea în tot a sentinţei nr. 188/11.06.2019, cu consecinţa rejudecării procesului în fond.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata -reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat intimata că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât instanţa de fond a soluţionat excepţia de necompetenţă teritorială, prin respingerea acesteia ca neîntemeiată, soluţie consemnată în încheierea de şedinţă pronunţată la data de 28.05.2019.

In ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), s-a arătat că cerinţa întocmirii actelor în forma autentică a fost introdusă prin legislaţia secundară, respectiv în Regulamentul de punere în aplicare a Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, aprobat prin H.G. nr. 884/2001, necorelare legislativă care a fost rezolvată de instanţa de fond în favoarea normei cu forţă juridică superioară, astfel cum este reglementat prin dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanta s-a adresat, începând cu anul 2017, instituţiei pârâte, cu mai multe cereri care au avut ca scop înscrierea sa în Registrul Sportiv şi eliberarea Certificatului de Identitate Sportivă.

După conformarea de către reclamantă celor solicitate în diverse rânduri de către autoritatea pârâtă, prin adresa nr. x/09.10.2018, aceasta din urmă i-a adus la cunoştinţă faptul că nu poate da curs solicitării sale, întrucât se impune completarea dosarului cu: Procesul-verbal al adunării generale nr. x/11.10.2017 (în formă autentificată sau legalizată de notar), Actul adiţional modificator al Statutului A. (în formă autentificată sau legalizată de notar) - menţionate în cuprinsul Încheierii Judecătoriei Sânnicolau Mare nr. 796/06.11.2017; Hotărârea Adunării Generale nr. 2/29.05.2018 (în formă autentificată sau legalizată de notar); Actul adiţional modificator al Statutului A. (în formă autentificată sau legalizată de notar) - menţionate în cuprinsul Încheierii Judecătoriei Sânnicolau Mare nr. 1043/05.06.2018; copie legalizată de pe Certificatul de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial cu noua denumire.

Astfel pârâtul a refuzat înscrierea reclamantei în Registrul Sportiv, cu motivarea că actele depuse nu îndeplinesc condiţiile impuse prin dispoziţiile art. 12 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 884/2001, respectiv că procesul-verbal al adunării generale şi actele modificatoare nu au fost depuse în formă autentificată sau legalizată de notar, iar actul constatator emis de Judecătoria Sânnicolau Mare - care atestă înscrierea asociaţiei în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor al Judecătoriei Sânnicolau Mare - nu reprezintă certificatul de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial.

Împotriva acestui răspuns, reclamanta a formulat plângere prealabilă, în conformitate cu dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, solicitând revocarea deciziei de respingere a cererii de înscriere.

Prin adresele ulterioare, autoritatea pârâtă şi-a menţinut poziţia exprimată, apreciind că cererea reclamantei nu poate fi primită până în momentul în care nu se conformează celor solicitate, în sensul completării dosarului cu documentele menţionate.

Curtea de apel prin soluţia pronunţată a constatat că refuzul instituţiei pârâte de a da curs cererii reclamantei motivat, în esenţă, prin aceea că actele de constituire nu sunt încheiate în formă autentică, aşa cum impun dispoziţiile art. 12 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 884/2001 şi că actul constatator emis de Judecătoria Sânnicolau Mare, prin care se atestă înscrierea Asociaţiei în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, nu poartă denumirea de certificat de înscriere a persoanei juridice fără scop patrimonial, este unul nejustificat.

Analizând motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 28 mai 2019, instanţa, prin încheiere, cu ocazia verificării competenţei în condiţiile art. 131 din C. proc. civ., a respins şi excepţia de necompetenţă teritorială invocată de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului, astfel că nu se poate reţine vreo omisiune a instanţei în acest sens, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., fiind nefondat.

În ceea ce priveşte fondul raportului juridic dedus judecăţii, se constată că este neîntemeiat şi cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., referitor la pretinsa încălcare de către prima instanţă a dispoziţiilor art. 8, 11 şi 12 din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispoziţiilor Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

Constată Înalta Curte, în raport cu soluţia pronunţată de prima instanţă, că nu se poate reţine încălcarea principiului de drept specialia generalibus derogant, ci de un conflict între actul legislativ cu forţă superioară, respectiv O.G. nr. 26/2000 şi un regulament de punere în aplicare a Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000, respectiv H.G. nr. 884/2001.

Reţine Înalta Curte că reclamanta este, potrivit actului de înfiinţare, reprezentat de încheierea civilă nr. 694/2016 a Judecătoriei Sânnicolau Mare, o persoană juridică română de drept privat, non profit, constituită în conformitate cu prevederile O.G. nr. 26/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi înscrisă în Registrul special - Asociaţii, aflat la grefa Judecătoriei Sânnicolau Mare, iar potrivit art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 26/2000, actul constitutiv şi statutul asociaţei se încheie în formă autentică sau atestată de avocat. De asemenea, se reţine că dispoziţiile art. 12 din acelaşi act normativ prevăd că, în relaţiile cu terţii, dovada pesonalităţii juridice se face cu certificatul de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. In aceste condiţii, certificarea actelor constitutive de către avocat îndeplineşte condiţia valabilitate cerută de lege.

În plus, reţine Înalta Curte că aspectele invocate în respingerea cererii reclamantei, vizează exclusiv condiţii de formă, respectiv depunerea înscrisurilor certificate de notar şi nu de avocat, precum şi forma certificatului care atestă înregistrarea în Registrul persoanelor juridice fără scop patrimonial de la grefa Judecătoriei Sânnicolau Mare, certificat care este emis de o instanţă de judecată, iar nu lipsuri ale documentaţiei de obţinere a certificatului.

Din această perspectivă, atrage atenţia Înalta Curte că principiul proporţionalităţii raportului de drept administrativ presupune ca măsurile dispuse de autorităţi să nu depăşească ceea ce este necesar şi rezonabil în vederea asigurării unui echilibru rezonabil între interesul public ocrotit şi măsura individuală aplicată, pentru ca, acordându-se prioritatea cuvenită interesului public, să nu fie vătămate nejustificat şi disproporţionat drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale destinatarului actului administrativ, prin acordarea unei ponderi excesive aspectelor de ordin formal.

Pentru aceste motive, în mod corect prima instanţă a apreciat că formalismul excesiv de care a dat dovadă autoritatea pârâtă, în condiţiile în care justificarea respingerii cererii a reprezentat-o doar nedepunerea unor înscrisuri certificate notarial, iar nu prin avocat, precum şi denumirea certificatului de atestare, îmbracă forma refuzului nejustificat astfel cum este acesta definit in art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerului Tineretului şi Sportului (Ministerul Sportului) împotriva Sentinţei din 188 din 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.