Judicial Inspection's competence to review judicial procedural conduct versus appellate court exclusive jurisdiction over trial errors

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a în data de 14.04.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciara, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, sa dispună anularea Rezoluţiei nr. 145/A/15.01.2020, anularea rezoluţiei (fără număr) din 25.03.2020 având nr. lucrare C20-317 şi obligarea pârâtei la soluţionarea, integrala, efectiva si punctuala a plângerii înregistrate la Inspecţia Judiciară sub nr. x.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1364 din 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul arătând că instanţa de fond a aplicat incorect legea, având două măsuri, una pentru pârâtă şi una pentru reclamant, faţă de următoarele considerente:

- lista de situaţii de incompatibilitate absolută din art. 41 alin. (1) din C. proc. civ. nu poate fi limitativă, aşa cum scrie în sentinţă, ci exemplificativă, deoarece sunt multe situaţii care apar foarte rar şi nu pot fi prevăzute, cum este şi cazul din prezenta speţă;

- rolul acestui articol este de a asigura un proces echitabil, astfel că limitarea la cazurile enumerate în articol lipseşte, cel puţin parţial, legea de eficacitatea necesară;

- cele două cereri de ajutor public judiciar, deşi nu apar în listă din art. 41 alin. (1) se încadrează perfect în cauzele care au dus la introducerea articolului 41 din C. proc. civ.

- ca atare, judecătorul împotriva căruia a formulat sesizarea a judecat de două ori pe aceleaşi acte, deşi era dator să se abţină;

- nu se precizează în sentinţă cine verifică respectarea de către judecători a prevederilor art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., deşi judecătorul este ţinut conform art. 22 alin. (6) din C. proc. civ. să răspundă la toate cererile părţilor;

- în ceea ce priveşte neformularea unei cereri de recuzare până la soluţionarea celei de-a doua cereri de ajutor public judiciar, a arătat reclamantul că nu avea la acea dată motiv, iar rezoluţia nu vorbeşte despre un termen limită în care se poate formula cerere de recuzare;

- faptul că nu s-a dat termen pentru depunerea actelor necesare i-a afectat grav situaţia procesuală, fiind nevoit reclamantul să accept prezenţa în completul de judecată a unor judecători evident ostili, cu încălcarea prevederilor art. 22 din C. proc. civ.

S-a solicitat casarea sentinţei şi rejudecarea procesului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului, apreciind că recurentul - reclamant nu a încadrat în drept şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Prin încheierea din data de 25 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020 s-a respins cererea formulată de recurentul - reclamant A. pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din C. proc. civ., ca inadmisibilă.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul a solicitat instantei să dispună anularea Rezoluţiei nr. 145/A/15.01.2020, anularea rezoluţiei (fără număr) din 25.03.2020 având nr. lucrare C20-317 şi obligarea pârâtei Inspecţia Judiciară la soluţionarea, integrală, efectivă si punctuala a plângerii înregistrate sub nr. x.

Prin petitia înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x/12.12.2019 şi redirecţionată către Inspecţia Judiciară, înregistrată în data de 13.12.2019, petentul A. a solicitat angajarea răspunderii disciplinare a doamnei judecător B. de la Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a, reclamând următoarele aspecte legate de judecarea dosarului nr. x/2018:

- în vederea solutionarii apelului introdus în dosarul nr. x/2018, i s-a pus în vedere sa achite o taxă judiciară de timbru;

- în data de 30.05.2019 a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma scutirii de plata taxei de timbru;

- la termenul din data de 25.06.2019, fixat pentru judecarea cererii de ajutor public judiciar, în Camera de Consiliu, a constatat ca din complet făcea parte şi domnul judecător C., care se pronunţase într-un alt dosar;

- apelantul a formulat verbal cerere de recuzare a domnului judecător C., pentru care i s-a pus în vedere să achite o taxa judiciara de 100 RON;

- în data de 27.06.2019, apelantul a formulat cerere de ajutor public judiciar, sub forma scutirii de taxa de timbru fixata pentru cererea de recuzare;

- în data de 28.06.2019, cererea de ajutor public judiciar a fost respinsa, motivat de faptul că lipsesc de la dosar adeverinţele de venit pe ultimele două luni, fără ca instanţa să acorde termen pentru depunerea adeverinţelor, având în vedere termenul de numai 5 zile pentru depunerea cererii de scutire de taxă;

- în data de 21.09.2019, a fost judecată şi cererea de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei de timbru pentru apel, cererea fiind judecată de un complet în care a intrat din nou doamna judecător B. care trebuia să se abtină, fiind incompatibila potrivit art. 45 din C. proc. civ.

- ultima cerere a fost admisă sub forma plătii eşalonării plăţii taxei de timbru, doamna judecător pronuntându-se practic de doua ori pe aceleaşi acte.

Prin rezolutia nr. 145/A/15.01.2020, emisa în dosarul nr. x, Inspectia Judiciara a clasat sesizarea disciplinară.

Împotriva acestei rezolutii, petentul a formulat plângere.

Prin rezolutia din 25.03.2020, emisa în lucrarea nr. C20-317, Inspectia Judiciara, prin inspectorul-sef, a respins plângerea.

Analizând cerea reclamantului, instanţa de fond a reţinut în esenţă că Inspectia Judiciara nu are competenţa de a verifica legalitatea încheierilor de şedinţă prin care magistratii s-au pronuntat asupra cererilor de ajutor public judiciar, precum şi imprejurarea că prin rezoluţia pronunţată pârâta a analizat şi s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor invocate de către petent.

Înalta Curte, la o verificare a cererii de recurs din perspectiva excepţiei nulităţii invocate prin întâmpinare, prin raportare la cerinţele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reţine caracterul neîntemeiat al excepţiei respective, reţinându-se că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinţei atacate din perspectiva normelor de drept material incidente în soluţionarea litigiului, recurentul - reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate într-o interpretare extinsă a cazului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurent ca "aplicare incorectă a legii".

Prin urmare, instanţa va respinge excepţia nulităţii recursului.

Cu toate acestea, Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când sentinţa a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente.

Astfel, se reţine că recurentul - reclamant reia prin motivele de recurs argumente privind modalitatea în care judecătorul împotriva căruia a formulat sesizarea în faţa Inspecţiei Judiciare, a soluţionat pentru aceleaşi motive două cereri de ajutor public judiciar, aflându-se în starea de incompatibilitate reglementată de dispoziţiile art. 41 alin. (1) din C. proc. civ.

Faţă de soluţia de clasare dispusă în cauză şi aceea de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei de clasare, Curtea reţine că, într-adevăr, în conformitate cu dispoziţiile art. 74 din Legea nr. 317/2004, inspectorii judiciari au atribuţii privind efectuarea verificărilor numai în legătură cu activitatea judecătorilor şi procurorilor, verificări de natură administrativă privind eficienţa managerială, modul în care aceştia îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu prevăzute în legile de organizare, regulamente şi ordine, comportamentul în raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa acestora, etc., fiind însă exclusă posibilitatea de a se interveni, prin intermediul Inspecţiei Judiciare, în activitatea nemijlocită de înfăptuire a justiţiei.

Deşi potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare, din perspectiva alin. (2) al aceluiaşi articol, exercitarea acestui drept nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, întrucât acestea pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac ordinare/extraordinare prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale, cu aplicarea principiilor independenţei judecătorilor, a supunerii lor numai legii şi a autorităţii de lucru judecat, statuate de art. 124 alin. (3) şi art. 129 din Constituţia României precum şi de art. 46 alin. (2) din Legea 304/2004 privind organizarea judiciara, republicată, Inspecţia Judiciară neputând îndeplini rolul unei "supra instanţe" de control judiciar, care să intervină în ipoteza în care căile de atac au fost epuizate, în scopul lipsirii hotărârilor judecătoreşti de efectele juridice cu care părţile nu sunt de acord.

În speţă, din verificările efectuate de autoritatea pârâtă, nu a rezultat că judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei menţionate în sesizare a săvârşit vreo abatere disciplinară.

Aprecierile recurentului - reclamant privind încălcarea prevederilor art. 22 şi ale art. 41 din C. proc. civ., în mod corect au fost înlăturate de instanţa de fond, motivat de împrejurarea că împotriva suspiciunii privind incompatibilitatea unui judecător se poate formula cerere de recuzare, remediu procesual de care reclamantul a şi uzat.

Totodată, se constată că prima instanţă a analizat punctual, în limitele competenţei, presupusa încălcare a prevederilor art. 41 din C. proc. civ., constatând că susţinerile reclamantul nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 41 din C. proc. civ.

In egală măsură, constată Înalta Curte că nici împrejurarea neîncuviinţării unei cereri de amânare nu poate face obiectul verificărilor Inspecţiei Judiciare, ci doar al instanţelor de control judiciar în căile de atac.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1364 din 9 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.