Penalty claim against tax authority fails; extraordinary appeal quashed as untimely under 15-day deadline.

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2021

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 6 mai 2019, sub nr. x/2019, şi ulterior precizată, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 4 Bucureşti, reprezentată în proces de D.G.R.F.P. Bucureşti şi B. (conducător al pârâtei de rândul 1), solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să aplice conducătorului pârâtei o amendă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere şi să-i acorde reclamantului penalităţi în condiţiile art. 906 noul C. proc. civ. pentru prejudiciul cauzat prin refuzul executării obligaţiei, în cuantum de 1.000 RON pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzută în titlu executoriu.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 32 din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Oradea hotărât următoarele:

- a respins primul capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta de rândul 1, respectiv Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 4 Bucureşti, reprezentată în proces de D.G.R.F.P. Bucureşti, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală;

- a respins cel de-al doilea capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul de rândul 2, respectiv B., ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală;

- a respins ca nefondat primul capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul de rândul 2, respectiv B.;

- a respins ca nefondat al doilea capăt de cerere din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta de rândul 1, respectiv Administraţia Finanţelor Publice a Sectorului 4 Bucureşti, reprezentată în proces de D.G.R.F.P. Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 4942 din 6 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 32 din data de 14 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

5. Contestaţia în anulare

Împotriva Deciziei nr. 4942 din 6 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) punctul 3 din C. proc. civ.

La termenul de judecată din 4 iunie 2021, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., reţinând cauza în pronunţare asupra acestui aspect.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru considerentele arătate în cele ce urmează.

Potrivit art. 506 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă".

Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. care arată că "termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".

Verificând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că Decizia nr. 4942 din 6 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ce face obiectul contestaţiei în anulare a fost comunicată contestatorului A. la data de 27 octombrie 2020, iar contestaţia în anulare a fost expediată către Înalta Curte la data de 25 noiembrie 2020 .

Aplicând dispoziţiile art. 506 alin. (1) din C. proc. civ. la situaţia procedurală descrisă mai sus, rezultă că ultima zi în care contestatorul putea să exercite calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare era 12 noiembrie 2020, data de 25 noiembrie 2020 fiind situată în afara termenului procedural legal.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate".

Susţinerea contestatorului în combaterea excepţiei tardivităţii, în sensul că s-a raportat la termenul de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii nu poate fi reţinută în cauză, deoarece contestatorul nu s-a aflat în această ipoteză, decizia fiindu-i comunicată înăuntrul termenului de an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza a II-a, astfel încât trebuia să se raporteze la termenul de 15 zile care a început să curgă de la data comunicării deciziei contestate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii şi va constata nulitatea contestaţiei în anulare formulată de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii.

Constată nulitatea contestaţiei în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 4942 din 6 octombrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2021.