EU-funded project personnel costs: eligibility of part-time salaries under full-time presumptions in funding guidelines

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea din Bucureşti a chemat în judecată pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice - OIPOSDRU MENCŞ, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. OI/7506/SVPF din 26.08.2016 emisă în soluţionarea contestaţiei nr. 19133/17.08.2016 înregistrată la OIPOSDRU - MECT sub nr. x/18.08.2016 şi obligarea pârâtului la validarea sumelor din Cererea de rambursare suplimentară nr. 6, aferente personalului implicat (costurile per expert), în implementarea proiectului "Programe doctorale şi postdoctorale de excelenţă pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Ştiinţele Vieţii, Mediului şi Pământului" - contract de finanţare x din 08.04.2014.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1940 din data de 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii, ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea din Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Capital Uman - Ministerul Educaţiei Naţionale (OI-POCU MEN), ca neîntemeiată.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 1940 din data de 24 aprilie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Universitatea din Bucureşti şi în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare invocat de recurenta-reclamantă vizează încălcarea sau aplicarea greşită de către instanţa de fond a normelor de drept material incidente speţei sub următoarele aspecte:

- Instanţa de fond a interpretat, în mod greşit, regulile conţinute în Ghidul Solicitantului - Condiţiile Generale 2013, din capitolul 3.1.4. "plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul", conchizând că din prevederile menţionate "se prezumă că Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la capitolul 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, corespund unei activităţi cu normă întreagă, evidenţa unei astfel de concluzii rezultând chiar din formularea pct. 1.3., unde sunt indicate elementele de referinţă (zile şi ore de lucru)."

În combaterea acestei concluzii a instanţei de fond, recurenta-reclamantă susţine că, astfel cum rezultă din Ghidul Solicitantului - Condiţiile Generale varianta 2013, la pct. 1.3. din capitolul 3.1.4. "(. . . . . . . . . .) în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună", fiind stabilite în continuare nivelurile maxime ale retribuţiei aferente experţilor de management şi de implementare, în funcţie de experienţa acestora.

Pe de altă parte, potrivit variantei din anul 2014 a acestui Ghid al Solicitantului - Condiţiile Generale, a fost adăugată la acest capitol anterior menţionat şi următoarea menţiune potrivit căreia "în situaţia în care în cadrul bugetului proiectului nu se menţionează explicit norma de încadrare (de tipul număr de ore/zi sau numărul de ore/lună) a unui expert angajat în cadrul proiectului, se va considera că expertul în cauză este încadrat cu normă întreagă de lucru, respectiv 8 ore/zi, 21 zile lucrătoare/lună".

Raportând aceste prevederi din Ghidul Solicitantului la motivele concrete care au stat la baza emiterii Scrisorii standard de informare contestată în prezenta cauză, precum şi la menţiunile din bugetul proiectului şi din contractele individuale de muncă, susţine recurenta că pârâtul a respins, în mod nelegal, cheltuielile aferente retribuţiei cuvenită personalului implicat (costurile per expert) în implementarea proiectului, justificarea potrivit căreia, aceste cheltuieli ar fi depăşit tariful orar din cadrul bugetului detaliat al proiectului, nefiind corespunzătoare menţiunilor care rezultă atât din analiza conţinutului acestui din urmă document, dar şi din interpretarea prevederilor din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, evocate anterior.

Afirmă recurenta-reclamantă că trebuia reţinut faptul că, deşi reclamanta nu a menţionat tariful orar aferent retribuţiilor cuvenite experţilor din echipa de management şi/sau de implementare, totuşi a solicitat acordarea finanţării prin prezentarea activităţii zilnice care urma a fi desfăşurată de către aceşti experţi, prin indicarea expresă a duratei acestei activităţi zilnice, situaţie din care rezultă că pârâtul a avut cunoştinţă de modul în care atât beneficiarul finanţării, cât şi partenerii acestuia urmau a retribui experţii de implementare, potrivit modalităţii expusă anterior, iar nu prin raportare la 8 ore/zi.

O altă confirmare a lipsei vreunei cauze de neeligibilitate a cheltuielilor cu salariile, e dată tot de pârât care, până în luna noiembrie 2014, a validat în întregime cheltuielile aferente salariaţilor fără a se vedea CR 1 şi CR 2), pe baza aceloraşi contracte individuale de muncă, ale aceluiaşi Ghid şi contract de finanţare şi aceluiaşi buget detaliat al proiectului, fără a considera că s-a depăşit vreun tarif orar.

- În mod greşit, a reţinut instanţa de fond "(. . . . . . . . . .) că evaluatorii nu au considerat necesar, la momentul aprobării cererii de finanţare, a cere clarificări cu privire la numărul de ore cu care este implicat fiecare expert în proiect, cu atât mai mult cu cât contractele individuale de muncă sunt subsecvente acestei evaluări".

Solicită recurenta-reclamantă a se avea în vedere că această motivare este eronată conducând la adoptarea unei soluţii greşite de către prima instanţă, întrucât a omis faptul că modelul de buget detaliat - anexă a cererii de finanţare şi care se constituie şi ca anexă a contractului de finanţare, este un document (template) pus la dispoziţia solicitantului/beneficiarului de către AMPOSDRU (a fost descărcat din sistemul Action template-ul în Excell în care s-au introdus detaliile bugetare, iar ulterior a fost uploadat documentul completat în acelaşi sistem electronic). Acest câmp (numărul de ore/lună), pretins la acest moment ca fiind obligatoriu şi care generează consecinţe privind eligibilitatea cheltuielilor, reprezentând norma de încadrare, nu a existat nici la data încheierii contractului de finanţare, nici ulterior, astfel că Beneficiarul nu putea considera că o astfel de menţiune prevăzută orientativ (numărul de ore corespunzător costului bugetat), timp cât aceasta nu fusese impusă şi nu era obligatorie în niciun fel, poate fi în măsură să conducă la declararea neeligibilitătii unor sume importante cheltuite în proiect.

Prin urmare, trebuie să se reţină că pârâtul avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa reclamantei, anterior încheierii contractului de finanţare şi ulterior, în timpul derulării acestuia şi realizării cheltuielilor aferente personalului implicat (costurile per expert) în implementare, că o astfel de cheltuială nu va fi aprobată în măsura în care nu este cuprins tariful orar în bugetul detaliat al proiectului, iar în caz contrar se va proceda la reducerea proporţională a acestor cheltuieli cu retribuţia experţilor din echipa de implementare în cazul în care vor fi încheiate contracte individuale de muncă cu timp parţial, astfel cum rezultă din aplicarea variantei din 2014 a Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale.

Totodată, afirmă recurenta că modul de aplicare a prevederilor contractului de finanţare coroborat cu prevederile Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, nu corespunde voinţei iniţiale a părţilor contractante, iar interpretarea impusă prin Scrisoarea standard de informare de către pârât în situaţia reclamantei nu putea sta la baza respingerii cheltuielilor în vederea rambursării în contextul în care, experţii retribuiţi în această modalitate au finalizat activităţile pentru care au fost retribuiţi, nefiind constatate nereguli sub acest aspect, iar sumele aferente acestor cheltuieli nu au depăşit nivelul maxim iniţial prevăzut pentru această activitate astfel cum a fost aprobată prin bugetul detaliat al proiectului finanţat de către pârât.

Pe de altă parte, refuzul concretizat prin respingerea la rambursare a acestor cheltuieli aferente retribuţiei cuvenită experţilor din echipa de implementare este motivat pe considerente străine documentelor care au fost analizate iniţial în vederea aprobării acordării finanţării în favoarea reclamantei, iar în plus nu rezultă că, potrivit Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale aferent anului 2013, prevederea potrivit căreia " în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial"(al cărei înţeles nu rezultă în mod expres din acest Ghid) nu putea fi interpretată în cazul reclamantei în sensul că experţii din echipa de implementare ar fi prestat, în limita intervalului orar prevăzut în contractele individuale de muncă şi anexele aferente cererii de finanţare, parţial această activitate, nefiind indicate şi dovedite astfel de nereguli, pârâtul prezumând fără justificare contractuală şi legală, că prin menţionarea unui interval orar parţial în CIM-urile acestor experţi de implementare a proiectului finanţat se prezumă, în temeiul prevederilor din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale varianta 2013, că activitatea zilnică a acestora ar fi parţială prin raportare la o activitate zilnică de 8 sau chiar 12 ore/zi, pârâtul nefacând dovada că experţii în raport de propria experienţă, nu ar fi fost în măsură să desfăşoare şi să finalizeze în mod corespunzător activităţile finanţate astfel.

Pe lângă faptul că prima instanţă reţine greşit atunci când afirmă că "(. . . . . . . . . . .) la stabilirea venitului lunar brut s-a avut în mod corect în vedere faptul că, dacă nu este prevăzută în buget norma de încadrare, se va considera că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obţine prin împărţirea costului lunar din buget la 168 (21 zile/8 ore), iar rata orară astfel obţinută se va înmulţi cu numărul de ore prestate în proiect", rezultă dincolo de orice îndoială că sentinţa primei instanţe este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.

Pornind de la aceste precizări din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, pârâtul a recalculat rata orară a fiecărui expert şi membru al personalului administrativ/auxiliar angajat cu contract de muncă, fără a ţine seama de conţinutul contractului de muncă (CIM), împărţind, costul lunar prevăzut în bugetul Proiectului la 21 zile şi 8h/zi, respectiv 168 de ore, chiar dacă costul din bugetul aprobat fusese prevăzut un salariat încadrat cu o fracţie de normă. Apoi OIPOSDRU a calculat rata orară conform contractului de muncă acceptând la rambursare diferenţa dintre rata orară determinată conform CIM şi rata orară determinată prin calculul de mai sus. Şi aceasta în condiţiile în care toţi experţii (toate poziţiile de expert) şi personalul administrativ şi auxiliar figurau în Cererea de finanţare şi în Bugetul detaliat al Proiectil evaluat cu ocazia aprobării Cererii de finanţare, toate salariile lunare brute prevăzute Contractele individuale de muncă respectau Bugetul detaliat, anexă a Contractului finanţare, toate ratele orare determinate în baza Contractelor individuale de muncă respectau plafoanele maxime de decontare prevăzute în Ghidul Solicitantului 2013. Interpretarea dată de AM/OI şi confirmată de către instanţă prevederilor cap. 3.1.4 pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, este eronată şi arbitrară, fără legătură cu situaţia concretă raporturilor de muncă încheiate cu experţii din Proiect.

Or, chiar dacă s-ar presupune că prevederile pct. -ului 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, ar fi putut avea semnificaţia dată de pârât, la această concluzie s-a ajuns în luna noiembrie 2014, atunci pârâtul avea cel puţin obligaţiile, nerespectate altfel, prevăzute de art. 6 lit. B) alin. (1) şi alin. (3) din Contractul de finanţare, acelea de:

- "a informa Beneficiarul, în termen de 5 zile de la emiterea unei decizii care poate afecta implementarea proiectului;

(. - "informa beneficiarul cu privire la rapoartele, concluziile si recomandările care au impact asupra proiectului acestuia, formulate de către Comisia Europeana şi orice altă autoritate competentă."

Pe de altă parte, susţine recurenta-reclamantă, adresa DG AMPOSDRU nr. 23442/04.11.2014 este o adăugare la Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2013, nefiind însuşită de către ambele părţi contractante, fiind impusă odată cu publicarea Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale, varianta 2014, neaplicabil în cazul reclamantei.

4. Apărările formulate

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă a invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii recursului, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, respinse în şedinţa publică de la 4 iunie 2021 pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Universitatea din Bucureşti este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Din perspectiva argumentelor ce au fost subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că problema litigioasă din speţă, asupra căreia a fost chemată să se pronunţe instanţa de contencios administrativ, este, în principal, aceea a verificării manierei în care recurenta a implementat, în perioada 1.11.2014 - 31.05.2015, din perspectiva cheltuielilor cu personalul implicat (resurse umane şi personal administrativ), Proiectul x, intitulat "Programe doctorale şi postdoctorale de excelenţă pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Ştiinţele Vieţii, Mediului şi Pământului." ("Proiectul"), respectiv, dacă suma solicitată prin Cererea de rambursare nr. x suplimentară, în cuantum de 195.427,34 RON, înregistrată la OIPOSDRU MECT cu nr. x/06.06.2015, îndeplineşte condiţiile reglementate de capitolului 3.1.4 din Ghidului solicitantului - Condiţii generale 2013, coroborate cu prevederile contractului de finanţare x din 08.04.2021, spre a fi considerate drept cheltuieli eligibile.

Însuşindu-şi raţionamentul juridic expus de instanţa de fond în hotărârea pronunţată, pe care îl apreciază legal şi temeinic, Înalta Curte reţine că din interpretarea sistematică a prevederilor capitolului 3.1.4, pct. 1.3, pct. 3 şi pct. 4 din Ghidului solicitantului - Condiţii generale 2013 rezultă că mecanismele de decontare a cheltuielilor cu personalul sunt structurate în funcţie de două principale repere: (a) cel al unei remunerări determinate în considerarea unei activităţi efectuate integral - echivalentul unui contract de muncă cu normă întreagă şi (b) cel al unei remunerări determinate în considerarea unei activităţi zilnice efectuate parţial - echivalentul unui contract de muncă cu timp parţial.

Fiecare dintre aceste repere implică un mecanism distinct de calcul al cheltuielii realizate cu personalul, în sensul că, în ipoteza încadrării expertului cu normă întreagă remunerarea maximă prevăzută de ghid este calculată prin raportare la retribuţia zilnică/lunară, în timp ce în cazul încadrării expertului cu timp parţial, decontarea se va realiza pe baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună (respectiv o împărţire a bugetului detaliat la 168 ore/lună).

Pe de altă parte, identificarea mecanismului aplicabil procedurii de calcul a cuantumului cheltuielilor eligibile, în cadrul fiecărui proiect în parte, este determinată de individualizarea dată de solicitant duratei muncii pe care echipa de implementare urmează să o desfăşoare în cadrul proiectului, în cuprinsul cererii de finanţare şi a bugetului detaliat al proiectului. Relevante din această perspectivă sunt şi prevederile art. 105 alin. (2) din Codul muncii care reglementează o prezumţie legală, potrivit căreia în condiţiile în care nu este specificată durata muncii şi repartizarea programului de lucru, condiţiile în care se poate modifica programul de lucru şi interdicţia de a efectua ore suplimentare, cu excepţia cazurilor de forţă majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor acestora, se prezumă existenţa unui raport de muncă încheiate pentru o normă întreagă.

Or, întrucât în cuprinsul cererii de finanţare nr. x din 10.08.2013, recurenta nu a specificat faptul că încadrarea resursei umane şi a personalului administrativ implicat în implementarea proiectului era una cu timp parţial (neexistând astfel de menţiuni nici în rubrica Managementul proiectului, nici în rubrica Justificarea bugetului cererii de finanţare şi nici în altă rubrică a cererii de finanţare, raţionamentul judecătorului fondului ce a fost construit în jurul prezumţiei unei încadrări a personalului într-o activitate cu normă întreagă este unul în conformitate cu spiritul şi litera Ghidului solicitantului - Condiţii generale 2013, dar şi cu prevederile Contractului de finanţare nr. x/08.04.2021

Raportul juridic existent între finanţator şi reclamanta - recurentă este unul contractual, născut prin încheierea contractului de finanţare cu privire la proiectul x, cu titlul "Programe doctorale si post-doctorale de excelenta pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Ştiinţele Vieţii, Mediului şi Pământului".

Conform prevederilor art. 1270 C. civ., prin care se prevede faptul că acordul de voinţă al părţilor, liber exprimat în condiţii de legalitate şi concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părţile contractante, art. 4 contract de finanţare, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare care defineşte noţiunea de neregulă, coroborat cu prevederile art. 31 şi art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011, apare ca legitimă şi legală măsura sancţionatorie de invalidare de sume dispusă de autoritatea pârâtă prin actul administrativ a cărui anulare se solicită.

Înalta Curte constată în acest sens, că potrivit art. 4 din contractul de finanţare semnat de reclamantă, eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului se stabileşte conform: H.G. nr. 759/2007, Ordinul comun 1117/2170/2010, Ghidului Solicitantului Condiţii Generale şi Specifice, contractul de finanţare, legislaţia comunitară şi naţională în vigoare, instrucţiunile şi deciziile AMPOSDRU, alte dispoziţii legale aplicabile.

Conform art. 11 din acelaşi contract "orice modificare a contractului se face cu acordul părţilor prin încheierea unui act adiţional sau aprobarea unei notificări, cu excepţia modificărilor determinate de schimbări în cadrul legislativ care vor intra în vigoare la data menţionată în actul normativ respectiv ".

Afirmaţia recurentei-reclamante în sensul că nu a avut cunoştinţă despre obligativitatea evidenţierii normei de încadrare, nu are susţinere probatorie, atât timp cât, aşa cum afirmă recurenta a descărcat din sistemul ActionWeb modelul de buget detaliat- anexă la cererea de finanţare şi la contractul de finanţare, iar în Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale, capitolul 3.1.4. "Plafoanele maximale de referinţă ale cheltuielilor cu personalul', respectiv punctul 1.3. se stipulează că "(...) în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună" şi punctul 1.4. "Niveluri maximale ale remunerării personalului administrativ şi auxiliar " cu privire la tariful orar.

Înalta Curte aminteşte că Ghidul Solicitantului reprezintă documentul pilon în ceea ce priveşte procesul de obţinere a fondurilor nerambursabile prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi acesta conţine regulile pentru pregătirea, întocmirea şi depunerea proiectului, precum şi modalitatea de selecţie, aprobare şi derulare a proiectului.

Tot în acest act este prevăzut şi Principiul managementului financiar riguros, în sensul că "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii: (..) să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-rezultate".

Astfel, în mod corect, instanţa de fond a apreciat faptul că "în tabelele din cadrul acestei secţiuni a Ghidului, este indicată valoarea maximă a remuneraţiei, în raport de experienţa profesională, iar din coroborarea acestora cu regula de la pct. 1.3., conform căreia, "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parţial, decontarea se va determina în baza retribuţiei echivalente pe oră, luând ca punct de referinţă ziua de lucru de opt ore şi o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună", rezultă că nivelul maxim al remuneraţiei este aplicabil în cazul în care şi activitatea este prestată integral, cu un contract individual de muncă încheiat pentru 21 de zile lucrătoare pe lună şi o zi de lucru de 8 ore.

O interpretare contrară contravine regulii generale de eligibilitate a cheltuielilor (prevăzute la pct. 3.1.3. din acelaşi Ghid), aceea de a fi în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-eficientă".

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că, aşa cum rezultă din dispoziţiile Codului Muncii, regula este încheierea unui contract individual de muncă cu normă întreagă.

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 101, art. 108 şi art. 109 alin. (1) din Codul muncii care diferenţiază şi defineşte noţiunile de angajat cu normă întreagă şi salariatul cu fracţiune de normă rezultă că Plafoanele maxime de referinţă ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la capitolul 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013, corespund unei activităţi cu normă întreagă, evidenţa unei astfel de concluzii rezultând chiar din formularea pct. 1.3., unde sunt indicate elementele de referinţă (zile şi ore de lucru).

În mod corespunzător, şi cheltuielile efectuate în timpul implementării proiectului se prezumă a respecta aceleaşi condiţii, fiind firesc că evaluatorii nu au considerat necesar, la momentul aprobării cererii de finanţare, a cere clarificări cu privire la numărul de ore cu care este implicat fiecare expert în proiect, cu atât mai mult cu cât contractele individuale de muncă sunt subsecvente acestei evaluări.

Pe de altă parte, intervenţia Instrucţiunii nr. 99 din 16.09.2014, care a prevăzut obligativitatea detalierii numărului de ore şi tarifului/oră pentru fiecare sublinie bugetară din cadrul capitolului Resurse Umane, a fost emisă în vederea aplicării unitare, la nivelul tuturor Organismelor Intermediare, a Ordinului nr. 1069/2013 - Ghidul Solicitantului Condiţii Generale 2013, nefiind vorba despre un act modificator, ci despre un act de interpretare a unei norme preexistente. Aceeaşi interpretare a fost confirmată şi de instanţa de judecată în prezenta cauză, autoritatea pârâtă aplicând în mod corect dispoziţiile legale situaţiei de fapt constatate.

În mod judicios, a sesizat instanţa de fond că "într-o interpretare contrară, s-ar ajunge la situaţia în care activitatea normală de 8 ore/zi ar fi împărţită între 2 salariaţi cu fracţiune de normă de 4 ore/zi, ambii putând beneficia de plafonul maxim, ceea ce nu poate fi acceptat".

De asemenea, plafonul maxim prevăzut de Ghidul Solicitantului - Condiţii Generale 2013 priveşte costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, astfel că atunci când activitatea presupune un volum de muncă de 1 oră/zi, ar fi excesiv şi vădit contrar principiului raportului optim cost-eficienţă - a se considera că bugetul alocat activităţii beneficiarului poate rămâne acelaşi ca în cazul în care activitatea ar fi presupus un volum de muncă de 8 ore/zi.

Opţiunea reclamantei de a-şi desfăşura activitatea cu angajaţi part-time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile.

Pe cale de consecinţă, chiar dacă recurenta a prezentat înscrisuri pentru fiecare cheltuială de personal, nu se poate susţine teza unui caracter eligibil al celor ce au fost calculate prin aplicarea unui mecanism străin de prevederile contractului de finanţare, în vigoare la momentul emiterii cererii de rambursare nr. x suplimentară lipsa, la data emiterii acestora, a menţiunilor privind retribuţia echivalentă pe oră, generând o imposibilitate a verificării încadrării în plafoanele maxime decontate, conform Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013, capitolului 3.1.4.

Nu poate fi ignorat nici faptul că potrivit art. 6, lit. A) alin. (1) din Contractul de finanţare: Beneficiarul, în calitate de semnatar al contractului, are responsabilitatea pentru implementarea proiectului, iar analiza realizată de echipa de verificare şi aprobarea la plată a cererilor de rambursare nu pot nici exonera beneficiarul de o astfel de răspundere şi nici consolida documentele implementării.

Pe cale de consecinţă, întrucât calculul cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului x, cu titlul "Programe doctorale si post-doctorale de excelenta pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Ştiinţele Vieţii, Mediului şi Pământului (resurse umane şi personal administrativ) a fost realizat de recurentă prin aplicarea unui mecanism eronat, extrinsec prevederilor contractului de finanţare, ce a generat o imposibilitate a decontării integrale a sumei solicitate prin cererea de rambursare nr. x suplimentară, în plafoanele maximale decontate conform prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale 2013, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanţă a statuat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Ghidul solicitantului şi Contractul de finanţare pentru a constata eligibilă suma aferentă cheltuielilor aferente personalului administrativ şi auxiliar.

În concluzie, aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, aceasta fiind apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., legalitatea soluţiei pronunţate de judecătorul fondului fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea din Bucureşti, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea din Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1940 din 24 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2021.