Inadmissible provisional injunction upheld; appeal rejected over environmental order suspension.

Şedinţa publică din data de 04 iunie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 07 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Garda Naţională de Mediu Bucureşti şi Comisariatul Judeţean de Mediu Olt în conformitate cu dispoziţiile art. 997 şi urm. C. proc. civ., a formulat cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se dispună anularea abuzivă şi ilegală a măsurii dispuse de Garda Naţională de Mediu şi Comisariatul Judeţean de Mediu Olt prin Nota de constatare nr. x/2020 din 05.10.2020 de a se stoca deşeurile medicale periculoase colectate de către societate în care sunt avute în vedere deşeurile medicale colectate de la Spitalul Judeţean Slatina şi Spitalul de Psihiatrie Schitu Greci, jud. Olt, conform raporturilor contractuale întrucât datorita pandemiei cu virusul SARS COV 2 exista pericolul iminent de a se infecta o parte a populaţiei din Municipiul Slatina şi localităţi învecinate prin transmiterea aeriană şi terestră cu consecinţa asupra vieţii acestor persoane.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 206 din 08 octombrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

A respins ordonanţa preşedinţială formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca inadmisibilă.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei nr. 206 din 08 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Criticile aduse de recurenta-reclamantă sentinţei atacate vizează, în esenţă, următoarele aspecte:

Susţine recurenta reclamantă că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Craiova este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu privire la acest aspect, învederează că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin numeroase decizii civile a reţinut că ipotezele circumscrise acestui motiv de recurs se referă la situaţii în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusa judecăţii dând eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile sau dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

În speţa dedusă judecăţii se reţine faptul că la data de 07.10.2020, reclamanta a formulat o cerere prin care a solicitat în conformitate cu dispoziţiile art. 997 şi următoarele din C. proc. civ. emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care să se dispună anularea, ca abuzivă şi ilegală, a unei măsuri dispuse de Garda Naţională de Mediu şi Comisariatul Judeţean de Mediu Olt prin nota de constatare x/05.10.2020, de a se stoca deşeurile medicale periculoase colectate de către societate şi sunt avute în vedere deşeurile medicale periculoase colectate de la Spitalul Judeţean Slatina şi Spitalul Psihiatrie Schitu Greci, jud. Olt conform raporturilor contractuale, întrucât datorită pandemiei cu virusul SARS COV 2 există pericolul iminent de a se infecta populaţia de pe raza Municipiului Slatina şi localităţile arondate prin transmiterea aeriană şi terestră cu consecinţa punerii în pericol a vieţii acestor persoane ca urmare a infectării.

În perioada 01.10 - 05.10.2020 la sediul administrativ al societăţii recurente s-au deplasat un număr de 4 comisari ai Gărzii Naţionale de Mediu şi Comisariatul Judeţean de Mediu Olt care au constatat că masurile impuse societăţii au fost comunicate şi că au fost aduse la îndeplinire în totalitate.

Prin nota de constatare nr. x/05.10.2020 încheiată de Garda Naţională de Mediu Bucureşti şi Comisariatul Judeţean de Mediu Olt s-a impus, în mod abuziv şi ilegal, societăţii recurente o măsură a fi realizată şi care are ca obiect:

"operatorul economic va informa telefonic GNM - Comisariatul General la nr. de telefon x şi CJM OLT la nr. x şi prin email la adresa x@x.ro şi ciolt@Rnm.ro cu 24 de ore înainte de a pune în funcţiune instalaţia de incinerare şi alimentare cu deşeuri periculoase de origine medicală, se va realiza în mod obligatoriu şi în prezenta comisarilor GNM - deşeurile medicale vor fi stocate".

Susţine recurenta reclamantă că măsura impusă de Garda Naţională de Mediu de a stoca deşeurile medicale periculoase contravine Ordinului MS nr. 1226/2012 şi Legii nr. 211/2011 Anexa 2.

Curtea de Apel Craiova prin sentinţa civilă nr. 206/08.10.2020 pronunţată în dosarul civil nr. x/2020 a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de societatea reclamantă cu motivarea că procedura prevăzută de art. 997 din C. proc. civ. este una generală şi nu se poate aplica direct, atâta timp cât reclamanta are la dispoziţie procedura specială prev. de art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004.

Instanţa de fond a considerat că este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială care vizează suspendarea actului administrativ justificat de existenţa unei reglementari cu caracter derogatoriu în această materie reprezentată de dispoziţiile art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta reclamantă susţine că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a normelor de drept material, întrucât cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale în baza art. 997 din C. proc. civ. nu viza suspendarea actului administrativ, în speţă nota de constatare nr. x/05.10.2020, emisă de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean de Mediu Olt, ci o măsură abuzivă şi ilegală dispusă prin actul administrativ, respectiv oprirea incineratorului şi stocarea deşeurilor medicale periculoase pe amplasament cu încălcarea normelor imperative prevăzute de art. 34 şi art. 44 din Ordinul MS nr. 1226/2012.

În acest sens, arată recurenta reclamantă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 246/17.05.2012 pronunţată în recurs de secţia de contencios administrativ şi fiscal a hotărât că este admisibilă de principiu cererea de ordonanţă preşedinţială formulată în fata instanţei de contencios administrativ atunci când aceasta nu are ca obiect suspendarea unui act administrativ, ci dispunerea unei măsuri provizorii cum este în speţa de faţă cu referire la stocarea deşeurilor medicale periculoase şi oprirea din funcţiune a incineratorului care tocmai incinera aceste deşeuri periculoase creându-se astfel un pericol iminent asupra sănătăţii populaţiei prin infectare cu virusul SARS COV2 şi impunerea unei obligaţii vremelnice în sarcina unei părţi, în speţă Garda Naţională de Mediu, până la dezlegarea fondului cauzei, respectiv de a nu stoca deşeuri periculoase şi de a ridica măsura opririi incineratorului societăţii recurentei de către Garda Naţională de Mediu Bucureşti, pe care îl deţin pe un amplasament situat în Slatina, str. x, jud. Olt - până la soluţionarea cauzei pe fond.

Cu privire la calea de atac indicată de Curtea de Apel Craiova ca fiind apel, consideră că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 1000 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora calea de atac ce este formulată împotriva unei hotărâri care are ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale este recursul.

4. Apărările formulate

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, precum şi la dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele de vor fi prezentate în cele ce urmează.

Chestiunea de drept supusă analizei pe calea controlului judiciar constă în a stabili dacă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantă întruneşte condiţiile de admisibilitate, prin prisma compatibilităţii acestei proceduri, prevăzute de art. 997 din C. proc. civ., cu dispoziţiile speciale aplicabile în materia contenciosului administrativ reglementată de Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte va analiza calea de atac exercitată în limitele impuse de raţionamentul juridic expus de instanţa de fond în susţinerea soluţiei pronunţate, argumentele legate de îndeplinirea concretă a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 997 din C. proc. civ. neputând fi analizate direct în recurs, atâta vreme cât soluţia de inadmisibilitate pronunţată în fond, s-a întemeiat pe alte consideraţii juridice şi procedurale.

În raport de obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială formulată, Înalta Curte reţine că în mod judicios prima instanţa a reţinut că este întemeiată excepţia de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât, în raport de caracterul special al dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art. 997 din C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte reţine că, deşi reclamanta nu a solicitat, în mod expres, suspendarea executării măsurilor dispuse prin Nota de constatare nr. x din 05.10.2020, act care are regimul juridic al unui act administrativ individual, din conţinutul cererii introductive de instanţă reiese, în mod cert, că scopul final al demersului judiciar îl constituie înlăturarea temporară a caracterului executoriu al măsurii de stocare a deşeurilor colectate, ceea ce echivalează cu suspendarea parţială a executării actului administrativ în cauză.

Or, în acest sens, practica constată a Înaltei Curţi a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanţă preşedinţială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existenţa unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ şi nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ.

Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte, precum şi cu procedura reglementată de această lege.

Aşadar, dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, permit instanţei de judecată să stabilească compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi persoanele vătămate, cu prilejul soluţionării fiecărei cauze

Dar, în condiţiile în care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate, pe de altă parte, legea specială a reglementat procedura suspendării executării actului administrativ atacat, înlăturarea temporară a executării aceluiaşi act administrativ pe calea altei proceduri speciale, a ordonanţei preşedinţiale, reglementate de C. proc. civ., nu se mai poate dispune, această din urmă procedură fiind incompatibilă cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, analizând cererea sub aspectul admisibilităţii sale, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 14 coroborate cu cele ale art. 15 din Legea 554/2004 ce reglementează procedura de suspendare a executării actului administrativ au un caracter special faţă de prevederile art. 997 din C. proc. civ., acestea înlăturând de la aplicare prevederile de drept comun în materia ordonanţei preşedinţiale.

În acest context, instanţa de control judiciar reţine că, în mod corect, prima instanţă s-a raportat la soluţia de unificare a practicii judiciare adoptată în Şedinţa judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, din data de 28 octombrie 2013.

De asemenea, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte reţine că nu ne aflăm într-o situaţie de excepţie care poate antrena dreptul de apreciere al instanţei asupra compatibilităţii procedurii ordonanţei preşedinţiale, având în vedere că, măsura ce se doreşte a fi amânată la executare este cuprinsă într-un act administrativ tipic, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, Înalta Curte constată că prima instanţă a respins, în mod corect, ca inadmisibilă, cererea de ordonanţă preşedinţială, soluţia pronunţată fiind apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 206 din 08 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 iunie 2021.