Annulment of Guarantee Fund rejection: 90-day deadline runs from definitive establishment of insured claim, not insurer's bankruptcy.

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 9 noiembrie 2018, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea deciziei nr. 17279/12.10.2018 prin care s-a hotărât respingerea în totalitate, ca tardiv formulată, a cererii de plata formulată de reclamant.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1395 din 10 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor,

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată cu obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să analizeze pe fond cererea de plată.

A solicitat recurentul să se constate că scopul înfiinţării Fondului de Garantare a Asiguraţilor îl reprezintă protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător. A considerat recurentul că este îndreptăţit sa primească despăgubiri pentru paguba suferită chiar dacă a introdus cererea de despăgubire la data de 31.07.2018, data la care legal era în interiorul celor 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior, ca o consecinţa a dosarului penal care a suspendat latura civilă.

Recurentul -reclamant a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii invocării motivelor de neconvenţionalitate, ca neîntemeiată şi respingerea excepţiei inadmisibilităţii invocării motivelor de neconvenţionalitate.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, excepţie pusă în discuţia părţilor şi respinsă în şedinţa publică de la acest termen.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prima instanţă dispunând în mod întemeiat respingerea contestaţiei formulată de reclamant raportat la toate criticile formulate de aceasta, precum şi la apărările pârâtului şi la probatoriului administrat în cauză privind motivul tardivităţii cererii de plată, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza a I din Legea 213/2015, coroborat cu art. 20 alin. (1) din Norma ASF 16/2015.

S-a arătat că recurentul a depus cererea de plata după expirarea termenului legal de depunere a cererilor la F.G.A. pentru asigurătorul B.- în faliment.

Cererea de plată a fost depusă la data de 31.07.2018, ulterior datei de 28.07.2016, care reprezintă ultima zi în care se putea depune cererea de plata pentru B. S.A..

S-a apreciat că susţinerile recurentului conform cărora, doar la data comunicării Ordonanţei de clasare i s-ar fi născut dreptul de creanţă, sunt netemeinice şi contrare legii, recurentul având posibilitatea de a formula cererea de plată în termenul legal, data comunicării Ordonanţei de clasare nereprezentând o condiţie esenţială pentru admiterea sau respingerea unei cereri de plată de către Comisia Specială din cadrul F.G.A., sens în care sunt şi dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea 213/2015

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/31.07.2018 reclamantul a solicitat pârâtului despăgubiri în sumă de 15.000 de RON, reprezentând daune urmare a accidentului rutier din data de 16 iulie 2013.

Prin Decizia nr. 17279/12.10.2018, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins ca tardivă cererea de plată mai sus menţionată, prin raportare la dispoziţiile art. 14 din Legea 213/2015, constatând că cererea a fost depusă peste termenul de 90 zile instituit de lege.

În drept sunt relevante dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, potrivit cărora:

"În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi".

De asemenea, şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, care menţionează că:

"(1) Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului şi se depune la sediul acestuia, direct sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poştă electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Cererea de plată se poate depune şi la mandatarii desemnaţi de către Fond în acest scop. La cererea de plată se anexează, în copie legalizată, actele/înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creanţe de asigurări. În cazul imposibilităţii de prezentare a actelor/înscrisurilor doveditoare în copie legalizată, petentul poate să prezinte copii ale acestora sau poate depune o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii acestor documente justificative. Declaraţia pe propria răspundere dată de petent în susţinerea documentelor justificative este prevăzută în anexa nr. 7. În cuprinsul cererii de plată se va preciza motivul imposibilităţii de depunere a înscrisurilor justificative".

Curtea de apel a reţinut că hotărârea de deschidere procedurii de faliment a B. S.A. a rămas definitivă la data de 28 aprilie 2016, iar dreptul de creanţă al reclamantului s-a născut anterior, evenimentul rutier producându-se la data de 16 iulie 2013, astfel că termenul de 90 de zile curge de la data rămânerii definitive a sentinţei de deschidere a falimentului.

A apreciat instanţa că depunerea de către reclamant a cererii de plată la data de 31 iulie 2018 apare ca fiind formulată cu mult după expirarea termenului de 90 de zile prevăzut de lege.

Analizând cererea de recurs prin perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., privind greşita interpretare a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015 şi a art. 20 alin. (1) din Norma nr. 16/2015, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Se reţine că la data de 13.09.2013 societatea de asigurări B. S.A., a depus plângere penală împotriva recurentului reclamant şi pentru tentativă de înşelăciune şi fals în declaraţii, având suspiciuni că accidentul rutier nu s-a produs în împrejurările prezentate de persoanele implicate în eveniment.

In urma derulării cercetărilor penale, în dosarul nr. x/2016 instrumentat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ramnicu-Valcea, s-a emis Ordonanţa din data de 7 mai 208 prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de suspecţi constatându-se că faptele nu există. Ordonanţa de clasare a fost comunicată recurentului - reclamant la data de 5 iunie 2018.

În raport cu circumstanţele speţei, Înalta Curte apreciază că momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea cererii de plată este data la care recurentului - reclamant i-a fost comunicată Ordonanţata de clasare.

Deşi accidentul a avut loc în iulie 2013, este demn de reţinut faptul că, în legătură cu acest eveniment rutier, s-a derulat un proces penal. Astfel, Înalta Curte, reţinând circumstanţele factuale, împrejurarea că asiguratorul a formulat plângere penală privind tentativa de înşelăciune şi fals în declaraţii cu privire la cererea de despăgubire, apreciază că recurentul -reclamant s-a aflat în imposibilitate de a se adresa pârâtului Fondului de Garantare a Asiguraţilor.

În condiţiile în care obiectul verificărilor organelor penale l-a constituit chiar realitatea producerii evenimentului generator al obligaţiei (a accidentului rutier), şi persoanelor vinovate de accident, nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 privind procedura de depunere a unor copii sau a declaraţiei pe propria răspundere în situaţia imposibilităţii de prezentare a înscrisurilor justificative,

Nu în ultimul rând, Inalta Curte reţine că potrivit art. 18 din Norma nr. 16/2015 are loc preluarea de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor a dosarelor de daună, a evidenţei complete a dosarelor de daună, precum şi evidenţelor tehnico-operative şi contabile (bazele de date, registrele, corespondenţa, orice document referitor la acestea), deci inclusiv a informaţiilor privind situaţia dosarului penal.

Scopul instituirii de către legiuitor, prin dispoziţia art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015, a termenului de decădere de 90 de zile, este acela de a sancţiona creditorii de asigurare care rămân în pasivitate în mod culpabil, în sensul că nu înţeleg să formuleze o cerere de plată în acest interval de timp.

Or, se constată că nu se poate vorbi despre sancţionarea unei stări de pasivitate a recurentului - reclamant cu privire la nedepunerea dosarului de despăgubire, ci de absenţa unui titlu executoriu, generat de acţiunea asiguratorului, acţiune care s-a finalizat cu o soluţie de clasare pronunţată de Parchet.

In aceste condiţii concrete, instanţa de control judiciar constată că termenul începe să curgă de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări, în cazul reclamantului, de la data stabilirii cu certitudine a producerii evenimentului asigurat, care este data comunicării Ordonanţei de clasare.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sunt întemeiate, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, în rejudecare, în temeiul art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, va admite în parte contestaţia formulată de reclamant, va dispune anularea deciziei nr. 17279/12.10.2018 şi obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de plată nr. x/31.07.2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile din 1395 din 10 aprilie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând;

Admite acţiunea reclamantului, dispune anularea deciziei F.G.A nr. 17279/12.10.2018 şi dispune obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de plată nr. x/31.07.2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.