Judicial discretion to override insurer guarantee fund internal thresholds when quantifying moral damages

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.10.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 16766/10.09.2018 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând anularea în parte a deciziei, precum si obligarea FGA la emiterea unei noi decizii prin care sa se dispună despăgubirea reclamantului cu suma de 47.750 RON, reprezentând diferenţa dintre suma solicitată cu titlul de daune morale - 80.000 RON si suma acordata concret de FGA cu titlu de daune morale - 32.250 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1129 din 22 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte cererea de chemare în judecată promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

S-a anulat parţial decizia nr. 16766/10.09.2018, în ceea ce priveşte neaprobarea la plată a unei despăgubiri suplimentare în valoare de 27.750 RON.

A fost obligat pârâtul la plata sumei suplimentare menţionate şi a cheltuielilor de judecată în valoare de 200 de RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitând casarea sentinţei atacate şi respingerea contestaţiei cu consecinţa menţienerii deciziei 16766/10.09.2018 emise de pârât.

S-a arătat că instanţa de judecata a interpretat greşit legislaţia aplicabila în speţa de fata, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Deşi instanţa de fond a validat si a considerat că procedura la care s-a raportat pârâta este una corecta, a mărit suma acordata cu titlu de despăgubiri de la 430 RON/zi până la 800 RON/zi de îngrijire medicala.

S-a susţinut că Fondul de Garantare a Asiguraţilor a analizat în mod corect cererea, raportat la numărul de 75 de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie petentul, fiind încadrată acordarea despăgubirilor în pragul 2 al Procedurii interne. Astfel, conform Anexei 2, pentru vătămări corporale grave pentru care este nevoie de cel puţin 30 de zile medicale si de maxim 90 de zile se acorda despăgubiri în cuantum de 210-500 RON/zi de îngrijire medicală. De asemenea, s-a reţinut că recurentul-reclamant nu a avut capacitatea de munca pierdută, astfel cum prevede pragul 3 din Procedura FGA, ci a avut-o diminuată, fapt ce a permis încadrarea în pragul 2.

Raţionamentul pârâtului a fost corect, în sensul ca numărul de zile de îngrijiri medicale a fost de 75, deci nu maxim de 90, şi în consecinţă, plata despăgubirii se încadrează si ea spre maxim, dar nu se poate acorda maximul prevăzut, adică 500 RON/zi.

S-a arătat că suma de 800 de RON/zi de îngrijiri medicala-stabilita de către prima instanţa, se încadrează în pragul 3 al procedurii interne.

De asemenea, s-a considerată că prin mărirea cuantumului daunelor morale, prima instanţa nu a avut în vedere scopul instituţie pârâte, nesocotind astfel prevederile art. 2 din Legea 213/2015, în fata instanţei de fond, fără ca aceasta să se pronunţe asupra acestui aspect.

In drept, recursul s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. s-a solicitat să se constate că acesta nu este susţinut.

În ceea ce priveşte încălcarea de către prima instanţa a normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că prin sentinţa atacată s-au analizat în mod corect circumstanţele particulare ale cauzei privind suferinţele fizice şi psihice suferite de reclamant, aşa cum au fost acestea evidenţiate prin probele administrate de instanţă.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul A. a formulat cererea de plata, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraţilor sub nr. x/31.05.2017, prin care a solicitat să fie despăgubit din disponibilităţile FGA cu suma de 80.000 de RON, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 09.07.2016.

Reclamantul a fost victima unui accident de circulaţie, petrecut în data de 09.07.2016 pe raza comunei Snagov. Accidentul a fost produs din culpa exclusiva a conducătorului autoturismului înmatriculat sub numărul x, care nu a acordat prioritate de trecere motocicletei conduse de reclamant.

La data accidentului, autoturismul vinovat de producerea accidentului era asigurat cu ploiţa RCA nr. x la S.C. B. S.A..

Urmare a avizării daunei, a fost constituit dosarul nr. x şi, întrucât partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de aproximativ 75 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 430 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma de 32.250 RON daune morale.

Pentru daunele materiale nu au fost depuse înscrisuri justificative pentru cheltuieli rezultate direct din vătămarea produsa petentului în urma evenimentului rutier reclamat, conform dispoziţiilor art. 50 alin. (1) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014.

Împotriva Deciziei nr. 16766/10.09.2018 emise de FGA, petentul a formulat contestaţie, prin care a solicitat anularea în parte a deciziei şi obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună plata sumei reprezentând diferenţa dintre suma solicitată cu titlul de daune morale si suma efectiv acordată.

Apreciind asupra recursului întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizând încălcarea dispoziţiilor art. 425 alin. (1) pct. b din C. proc. civ., constată Înalta Curte că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind identificate nici contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

De principiu, cuantumul despăgubirilor morale stabilit de prima instanţă, conform circumstanţelor particulare, reprezintă o chestiune ce ţine de temeinicia hotărârii şi nu de nelegalitate şi este necenzurabilă pe calea de atac a recursului.

Cu toate acestea, analizând recursul din perspectiva normelor de drept apreciate a fi fost încălcate, Înalta Curte reţine că rolul Fondului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, este acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător, acesta garantând, potrivit art. 2 alin. (3) din lege, plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, potrivit art. 5 din lege.

Intimatul-reclamant este creditor de asigurare, potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) pct. iii) din Legea nr. 213/2015 şi are dreptul să primească despăgubiri morale, în urma insolvenţei asigurătorului S.C. B. S.A., ca efect al producerii evenimentului rutier.

În ceea ce priveşte cuantificarea şi acordarea daunelor morale solicitate de creditorii de asigurare este important a se reţine, pentru început, că fiecare cauză comportă particularităţile sale din perspectiva gradului de severitate al atingerilor aduse drepturilor nepatrimoniale protejate de lege şi de aceea nu poate fi stabilit un cuantum fix, general valabil pentru orice situaţie în care sunt vătămate drepturile cu conţinut nepatrimonial.

Întinderea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale nu poate fi cuantificat potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât, în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, instanţa acordă despăgubiri apte să constituie o indemnizaţie pentru satisfacţie echitabilă. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil a fi echivalate material.

Aşadar, scopul acordării daunelor morale este acela de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia însă ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii, acesta fiind motivul pentru care regulile de evaluare a cuantumului acestora este diferit de modalitatea de stabilire a daunelor materiale.

În cauză, prima instanţă a făcut o corectă apreciere a cuantumului lor, în raport de circumstanţele particulare relevate de probatoriul administrat în speţă.

În literatura de specialitate, dar şi în practica judecătorească, s-a reţinut constant că, în absenţa unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a acestora, daunele morale sunt stabilite în raport cu consecinţele negative suferite de victima accidentului, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea şi consecinţele traumei fizice şi psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situaţia familială, socială şi profesională.

Aşadar, în stabilirea cuantumului daunelor morale se au în vedere circumstanţele particulare ale cauzei, despăgubirile trebuind să fie rezonabile, juste şi echitabile, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Recurentul-pârât a contestat despăgubirile stabilite de instanţă pentru prejudiciul moral, invocând pragurile valorice stabilite prin Anexa nr. 2 la Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese. A susţinut recurentul că, raportat la numărul de 75 de zile de îngrijiri medicale, stabilit prin certificatul medico-legal, necesar pentru vindecarea leziunilor post-traumatice suferite de reclamant, precum şi consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, etc., acesta se încadrează în pragul 2 din procedură, prag căruia îi corespunde o valoare situată între 210-500 de RON pe fiecare zi de îngrijire medicală (fiind acordate despăgubiri de 430 RON/zi), însă instanţa de fond a încadrat vătămarea suferită de reclamantă în pragul 3 din procedură, acordând suma de 800 de RON pe fiecare zi de îngrijire medicală.

Înalta Curte constată că în cauză nu poate fi identificat vreun motiv de nelegalitate al soluţiei de fond prin care s-a dispus plata unei despăgubiri în sumă de 60.000 de RON, incluzând partea acordată de FGA, pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a suferit o serie de consecinţe negative ale accidentului auto, indicate în cuprinsul sentinţei recurate, ceea ce face ca acordarea daunelor morale în raport de valoarea pragului 2 din procedura internă să fie inadecvată situaţiei relevate în speţă.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de persoana păgubită şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că prima instanţă în mod corect, ţinând seama în evaluarea gravităţii suferinţei produse de importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, de intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate, a acordat daune morale majorate la 800 RON/zi de îngrijire medicală.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1129 din 22 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea intimatului - reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.