Scope of salary equalization under CCR 794/2016: inclusion of judicially recognized reference values and the non-retroactivity principle

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ, la data de 22.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. şi SS., în contradictoriu cu paraţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

Obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - ordonator secundar de credite la anularea Deciziei nr. 298 din data de 11.07.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate şi a specialiştilor IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015;

Obligarea pârâţilor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti - ordonator secundar de credite la anularea Deciziei nr. 297 din data de 11.07.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare personalului conex personalului auxiliar de specialitate din Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 pentru perioada 09.04.2015 -30.11.2015;

Prin cererea precizatoare reclamanţii au arătat că solicită şi anularea Hotărârii nr. 75 din 06.08.2018 emisă de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea contestaţiei, pentru aceleaşi motive.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 952 din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie şi s-a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Şi Justiţie, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte acţiunea promovată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Bucureşti, astfel cum a fost precizată.

S-a anulat, în parte, Hotărârea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 75 din data de 06.08.2018, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi, precum şi art. 1 din Decizia nr. 297 din data de 11.07.2018 şi art. 1 din Decizia nr. 298 din data de 11.07.2018, decizii emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în ceea ce îi priveşte pe reclamanţi.

A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să emită pentru reclamanţi noi decizii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015.

S-a respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie

A fost criticată soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie stabileşte grilele de salarizare pentru întregul personal ce intră în categoria personalului auxiliar de specialitate, personalului conex şi specialiştilor IT, pârâtul neprocedând la emiterea unor noi grile pentru intervalul 09.04.2015- 30.11.2015, ca urmare a aplicării valorii de referinţă sectoriale stabilite de instanţa de fond.

Întrucât astfel de grile sunt emise doar de ordonatorul principal de credite din cadrul Ministerului Public, s-a apreciat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are legitimare procesuală pasivă.

Pe fondul acţiunii, prezentând cadrul legal reprezentat de adoptarea Legii cadru nr. 284/2010- privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, completată anual cu alte legi privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar şi reîncadrarea acestuia, pe fondul unor măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi stabilirii unor măsuri fiscal-bugetare: Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, O.U.G. nr. 30/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, O.U.G nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte masuri în domeniul cheltuielilor publice, O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, astfel cum a fost modificată şi completată ulterior prin O.U.G. nr. 20/2016, s-a arătat că nu se poate proceda la acordarea altei valori (445,5 RON), retroactiv pentru intervalul 09-04.2015-30.11.2015, astfel cum a dispus instanţa de fond, având în vedere inexistenţa în plată a unui salariu stabilit în raport de această valoare.

A mai arătat recurentul - pârât că soluţia adoptată prin hotărârile de colegiu contestate este în deplină concordanţă cu cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 794/15.12.2016.

Întrucât soluţia dispusă de prima instanţă încalcă principiul neretroactivităţii legii, şi în contextul inexistenţei unor aspecte invocate prin cererea introductivă de instanţă, care ar putea fi calificate ca întemeiate şi care ar putea determina anularea Hotărârii Colegiului de conducere nr. 75/06.08.2018 şi a Deciziilor nr. 297/298/11.07.2018, s-a solicitat în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu consecinţa respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, inclusiv pe capetele de cerere accesorii(privind emiterea unor noi decizii de salarizare), a căror admitere este condiţionată de soluţionarea favorabilă a cererii principale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii reclamanţi au depus întâmpinare prin care au solicitat anularea recursului ca nemotivat, excepţie respinsă de instanţă în şedinţă publică, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, hotărârea atacată reflectând o corectă aplicare a cadrului legal, problema de drept fiind dezlegată şi prin decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanţii, personal auxiliar şi specialişti I.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, au contestat, în esenţă, valoarea de referinţă sectorială care a fost avută în vedere la stabilirea salariilor de bază brute lunare şi data de la care s-a dispus aplicarea, pentru reclamanţi, a unei valori de referinţă sectorială de 445,5 RON

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâţilor la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanţi pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015.

Prin sentinţa recurată a fost admisă acţiunea, prin raportare la Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi la Decizia CCR nr. 794/2016.

In ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 36 din C. proc. civ., potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii".

În consecinţă, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanţial dedus judecăţii. În cazul acţiunilor în contencios administrativ prin care se urmăreşte anularea unui act administrativ calitatea procesuală pasivă revine emitentului actului administrativ a cărui anulare se solicită. În ceea ce priveşte cererile de anulare a deciziilor şi de emitere a unor noi decizii prin care drepturile salariale să fie stabilite în modalitatea solicitată de reclamanţi Înalta Curte va reţine că are calitate procesuală pasivă numai Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în calitate de autoritate emitentă a actelor administrative atacate, respectiv, în calitate de autoritate competentă pentru emiterea unor noi acte administrative de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul auxiliar şi specialiştii IT.

Această concluzie se impune în raport cu prevederile art. 92 şi 93 din Legea nr. 304/2004, care stabilesc atribuţiile Procurorului General în administrarea parchetului şi calitatea de ordonator secundar, neputându-se reţine o obligaţie generală din partea ordonatorului principal, în raport de considerentele Deciziei nr. 13/2016, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 222 din C. civ., adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salariala."

În ceea ce priveşte fondul recursului, Înalta Curte reţine ca fiind legală sentinţa sub aspectul stabilirii includerii în calculul indemnizaţiilor de încadrare brute, începând cu data de 09 aprilie 2015, a unei valori de referinţă sectoriale de 405 RON majorată cu 10% (445,5 RON), având în vedere că hotărârile judecătoreşti prin care a fost recunoscută această valoare sectorială, în condiţiile in care prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 s-a statuat că egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să se facă avându-se în vedere nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, stabilit şi prin raportare la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti existent la nivel de familie ocupaţională, fără să menţioneze că este vorba despre nivelul maxim aflat în plată.

În ceea ce priveşte argumentul aplicării retroactive a dispoziţiilor Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre, forul constituţional a reţinut că hotărârile judecătoreşti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizaţiei de încadrare a reclamanţilor în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situaţii de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituţională a stabilit că efectul constatării neconstituţionalităţii art. 31 alin. (12) din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti (considerentul 32).

Prin urmare, însăşi instanţa de control constituţional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispoziţiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituţional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătoreşti individuale întregii categorii profesionale şi familii ocupaţionale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităţilor constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Aşadar, argumentul recurentului este prezentat în mod eronat ca fiind unul care ţine de temporalitatea aplicării deciziilor Curţii Constituţionale. În realitate, aplicarea unitară şi generală a dispoziţiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităţilor din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor la edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 952 din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.