Phased application of 2017 public sector wage law blocks early entitlement to leadership allowances

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 6.06.2018, reclamantul A. a învestit instanţa cu o cerere de chemare în judecată a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având ca obiect anularea parţială a ordinului colectiv de salarizare nr. 247/2018 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul acordării indemnizaţiei de conducere pentru funcţia de procuror şef secţie cu consecinţa recalculării drepturilor salariale, cu aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b) şi (2) din Capitolul VIII, Anexa V, ţinându-se astfel cont de principiile prevăzute de art. 6, lit. d) şi f) din Legea 153 din 2017 - principiul importantei sociale a muncii în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activităţii şi nivelul studiilor, şi principiul ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu. în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate - precum şi de dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi (2) din Legea 153 din 2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 439 din 6 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins actiunea formulata de reclamantul A., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru urm motive de netemeinicie subsumate punctului 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

S-a arătat că în mod incorect a reţinut instanţa de fond că reclamantul nu este îndreptăţit la plata sporului de conducere solicitat, având în vedere faptul că s-ar fi aplicat prevederile art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, situaţie în care nu s-ar justifica acordarea acestui drept reglementat de art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 decât după data de 1 ianuarie 2022.

Prin luarea în considerare a sporului de conducere, nu s-ar adăuga la lege, nu s-ar proceda la extinderea aplicării unor drepturi de natură salariată, expres prevăzute în beneficiul anumitor categorii de personal, ci doar s-ar aplica prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, dându-se astfel eficienţă maximă prevederilor legale incidente şi o recunoaştere a importanţei funcţiei ocupate în statul de funcţii existent la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

La pct. 1 din Nota la Capitolul I lit. B) ale Anexei V din Legea nr. 153/2017 se explică ce înseamnă "vechime în funcţie", iar la pct. 3 al aceleiaşi note se menţionează că "indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei" ceea ce înseamnă că la indemnizaţia de încadrare, aşa cum apare ea calculată la nivelul anului 2022, este necesar să se aplice celelalte sporuri specifice familiei ocupaţionale "Justiţie", ceea ce nu poate constitui un obstacol în aplicarea aceluiaşi algoritm şi pentru indemnizaţiile de încadrare care nu ajung la limita maximă impusă pentru anul 2022.

Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea pretenţiilor deduse judecăţii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - pârât Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect anularea ordinului emis de pârât prin care a fost stabilită modalitatea de salarizare, începând cu 1.01.2018 a procurorilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii, tribunale şi curţi de apel, fiind invocată aplicarea greşită a legii în ceea ce priveşte drepturile salariale ale procurorilor care ocupă funcţii de conducere, respectiv a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b) şi alin. (2), cu respectarea şi aplicarea principiului importanţei sociale a muncii precum şi principiul ierarhizării pe verticală cât şi pe orizontală în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate .

În privinţa reclamantului s-a reţinut majorarea cuantumului brut al indemnizaţiei de încadrare cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, acordându-se indemnizaţia de conducere astfel cum a fost majorată, întrucât nu este mai mare decât cea stabilită potrivit legii cadru pentru anul 2022.

În privinţa cresterii salariale în raport de VRS de 463,50 RON, la care reclamantul a făcut referire în completarea la contestaţia prealabilă formulării cererii de chemare în judecată, din actele şi lucrările cauzei s-a reţinut că această solicitare a fost satisfăcută de către pârât prin emiterea ordinelor Procurorului general nr. 897/2018, precum şi nr. 900/2018, prin care drepturile salariale ale procurorilor au fost recalculate, începând cu data de 9.04.2015.

Art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017 are următorul conţinut: (1) Judecătorii şi procurorii care ocupă funcţii de conducere beneficiază de indemnizaţia de încadrare maximă corespunzătoare nivelului instanţei sau parchetului unde exercită funcţia de conducere, majorată după cum urmează:

b) funcţii de conducere în cadrul curţilor de apel, tribunalelor, tribunalelor specializate, judecătoriilor şi a parchetelor de pe lângă aceste instanţe:

. . . . . . . . . .

Preşedinte secţie, procuror şef secţie- 5%

Înalta Curte are în vedere şi următoarele dispoziţii relevante din Legea 153/2017:

Art. 36: (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi, reîncadrarea personalului salarizat potrivit prezentei legi se face pe noile funcţii, grade/trepte profesionale, gradaţie corespunzătoare vechimii în muncă şi vechime în specialitate/vechime în învăţământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare şi indemnizaţiilor lunare potrivit art. 38.

Art. 38: (1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017.

.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;

(4) În perioada 2019 - 2022 se va acorda anual o creştere a salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, fiecare creştere reprezentând 1/4 din diferenţa dintre salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 şi cel/cea din luna decembrie 2018. Creşterea respectivă şi data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat cu respectarea prevederilor art. 6 lit. h).

(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Înalta Curte observă opţiunea legiuitorului de a realiza o tranziţie între vechile legi de salarizare (Legile nr. 330/2009 şi nr. 284/2010) şi Legea 153/2017, în privinţa căreia a reglementat expres aplicarea etapizată. Legea porneşte de la premisa că salariile prevăzute în noua lege sunt, ca regulă, mai mari decât cele aflate în plată pentru fiecare funcţie, astfel că reglementează, în art. 38 alin. (3) şi (4) modalitatea în care întreg personalul plătit din fonduri publice ajunge să fie salarizat potrivit Legii nr. 153/2017, prin creşteri salariale anuale succesive, pornind de la nivelul salariului de bază aflat în plată în luna decembrie 2017.

O primă etapă în aplicarea etapizată o reprezintă majorarea cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumului brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Numai în situaţia în care salariile de bază şi sporurile, astfel majorate, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, Legea 153/2017 prevede că se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziţii între vechile legi de salarizare şi noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât şi a sporurilor şi a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art. 9.

Or, în ceea ce îl priveşte pe reclamant, comparând indemnizaţiile de încadrare de care beneficiază în prezent, cu indemnizaţiile menţionate în Legea 153/2017, Anexa V, Capitolul I, lit. B) Indemnizaţia de încadrare pentru procurori, se observă că acesta nu atinge încă nivelul de salarizare reglementat prin Legea 153/2018, astfel că i se aplică pe deplin dispoziţiile art. 38 alin. (3) şi (4) privind aplicarea etapizată a legii.

Ţinând cont de faptul că aceste creşteri salariale din art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (4) sunt prevăzute cu scopul aplicării etapizate a legii, reclamantul va putea beneficia de sporurile menţionate în art. 10 în momentul în care, prin majorările succesive prevăzute de art. 38 alin. (4), va ajunge la indemnizaţia stabilită potrivit anexelor la lege, urmând să li se aplice integral dispoziţiile Legii 153/2017, atât sub aspectul stabilirii indemnizaţiei de încadrare, cât şi al sporurilor.

Aşadar, contrar susţinerilor reclamantului, acestuia nu i se acordă drepturile salariale mai favorabile şi nu i se poate acorda sporul prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. b) din capitolul VIII secţiunea I a Legii 153/2017, întrucât în urma aplicării majorării salariale prevăzute de art. 38 alin. (3) indemnizaţiile de încadrare nu sunt mai mari decât cele stabilite potrivit legii pentru anul 2022, motiv pentru care indemnizaţia acestora se stabileşte potrivit art. 38 alin. (3) lit. a), urmând să beneficieze de majorările anuale succesive, conform art. 38 alin. (4).

Prin urmare, Înalta Curte concluzionează în sensul că actele contestate sunt legale şi temeinice, emise în aplicarea Legii nr. 153/2017, iar drepturile salariale solicitate de reclamant nu pot fi acordate începând cu data de 1 ianuarie 2018, astfel cum au fost solicitate.

În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a mai pronunţat, în analiza aceluiaşi act administrativ atacat, şi prin alte decizii (ex. decizia nr. 3986/2021).

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 439 din 6 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.