Standing of professional disciplinary commissions in administrative litigation and ex officio joinder of administrative act issuers

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 4/21.02.2020 pronunţate de Comisia Superioara de Disciplină în dosarul nr. x/2018, trimiterea/reţinerea cauzei spre rejudecare sau menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii Consiliului de Disciplină nr. 4/2019.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 267 din 29 septembrie 2020, a respins cererea formulată de reclamantul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin Preşedinte, în contradictoriu cu pârâtul A., ca inadmisibilă, şi a luat act că pârâtul îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că excepţia invocată de instanţa de fond este neîntemeiată şi nelegală întrucât în cauză, în conformitate cu prevederile art. 48 alin. (1) din Legea 188/2000 coroborate cu prevederile art. 67 din Regulamentul de aplicare a Legii 188/2000, părţi sunt Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti şi executorul judecătoresc sancţionat.

Hotărârea Curţii de Apel Timişoara este nelegală întrucât s-a pronunţat doar pe excepţie fără a intra în cercetarea fondului.

În opinia recurentei, instanţa însăşi avea posibilitatea, din oficiu, să citeze Comisia Superioară de Disciplină, dacă a considerat prezenţa acesteia imperios necesară.

Comisia Superioara de Disciplina este constituită în conformitate cu prevederile art. 32 lit. d) din Legea 188/2000 şi funcţionează în temeiul art. 76 din Regulamentul de aplicare a Legii, art. 18 alin. (1), lit. d) şi k) şi art. 55 alin. (3) şi (4) din Stătutul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi al profesiei de executor judecătoresc ca organism profesional fără personalitate juridică.

Comisia Superioară de Disciplină nu are calitate procesuală, iar hotărârile pronunţate de aceasta nu îndeplinesc condiţiile unui act administrativ în sensul prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

De altfel, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti a susţinut şi susţine în mod constant lipsa calităţii procesuale pasive în cadrul căilor de atac promovate de părţile din acţiunile disciplinare, în temeiul art. 48 alin. (5) din Legea 188/2000, coroborat cu art. 67 din Regulamentul de aplicare.

Însăşi instanţele de judecată admit în mod curent lipsa calităţii procesuale a Comisiei Superioare de Disciplină.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară, precum şi decizii pronunţate de Curţile de apel din ţară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a invocat în prealabil, excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentat a Preşedintelui Colegiului Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei Comisia de Disciplină, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Recurentul-reclamant Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat desfiinţarea Hotărârii nr. 4/21.02.2020 pronunţate de Comisia Superioara de Disciplina în dosarul nr. x/2018, trimiterea/reţinerea cauzei spre rejudecare sau menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii Consiliului de Disciplină nr. 4/2019

În cauză, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor necesitatea introducerii în proces a emitentului actului administrativ contestat, respectiv Comisia Superioară de Disciplină de pe lângă Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti din România, dar nici una dintre acestea nu au arătat că ar înţelege să completeze cadrul procesual pasiv în sensul indicat, reclamantul învederând că, potrivit art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000 coroborat cu art. 76 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, Comisia Superioară de Disciplină îndeplineşte atribuţiile de instanţă administrativă profesională la nivelul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti din România, fără a avea calitate procesuală.

Astfel fiind, instanţa de fond a apreciat că judecarea litigiului nu s-ar putea realiza fără participarea emitentului actului a cărui legalitate şi temeinicie fac obiectul acţiunii.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Comisiei Superioară de Disciplină, Înalta Curte constată că potrivit cererii de chemare în judecată, reclamantul Colegiul Director l-a chemat în judecată pe pârâtul A..

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afara de cazul în care, potrivit legii acest drept îl au şi alte organe sau persoane".

Înalta Curte reţine că, în cauză, Comisia Superioară de Disciplină nu a avut calitatea de parte, prin urmare, nu putea promova calea de atac a recursului.

Apreciind că recurenta Comisia Superioară de Disciplină nu are calitate procesuală activă, Înalta Curte va admite excepţia şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.

În ceea ce priveşte recursul declarat de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti

Contrar celor reţinute, instanţa de fond nu putea introduce în cauză, din oficiu, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J.

Potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ., dacă judecătorul cauzei consideră că pentru soluţionarea cauzei este necesară introducerea unui terţ (în cazul de faţă emitentul actului administrativ contestat), iar părţile se împotrivesc, instanţa nu poate decât să respingă cererea, fără să intre în cercetarea fondului.

Înalta Curte constată că, deşi ambele părţi au fost chestionate cu privire la necesitatea introducerii Comisei Superioare în cauză, niciuna dintre părţi nu a fost de acord cu acest aspect.

Colegiul Director a motivat că nu este de acord cu introducerea în cauză a Comisei Superioare deoarece aceasta nu ar avea calitate procesuală, neputând sta în judecată.

Aşa cum a arătat şi judecătorul fondului, Înalta Curte a statuat, în repetate rânduri, faptul că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanţă personalitatea juridică, ci capacitatea administrativă de a emite acte administrative în condiţiile legii.

De asemenea, conform art. 161 din Legea nr. 554/2004:

"Când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa de contencios administrativ va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului şi instanţa apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, aceasta va respinge cererea fără a se pronunţa în fond".

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a reţinut ca nefirească lipsa tocmai a celui care a pronunţat actul administrativ ce face obiectul controlului de legalitate, în condiţiile în care acesta este cel mai în măsură a-şi exprima apărările pentru menţinerea lui, motiv pentru care a respins cererea, ca inadmisibilă.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul la plata sumei de 6.850,59 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei Comisia Superioară de Disciplină.

Respinge recursul declarat de recurenta Comisia Superioară de Disciplină împotriva sentinţei civile nr. 267 din 29 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind declarat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 267 din 29 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 6.850,59 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2022.