Moral damages award upheld; plaintiffs' appeal for higher compensation from Guarantee Fund rejected.

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul, Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au solicitat obligarea pârâtului la emiterea Deciziei de soluţionare a cererii de despăgubire, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor în data de 04.05.2016;

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 861 din 22 septembrie 2020 a respins acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii A., B., C. au declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentarea a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea recurată este nelegală, instanţa de fond pronunţând o soluţie greşită, cu privire la neaplicarea legii în spiritul ei.

În primul rând, victimele directe ale accidentului şi, implicit, victimele indirecte, sunt terţe persoane în raport de asigurarea de răspundere civilă.

În acest sens, asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule este reglementată de Capitolul III din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România.

Victima decedată, pentru care se solicită daune civile delictuale, era pasager într-unul din autovehiculele implicate în accident, iar reclamanţii, care solicită repararea prejudiciului, sunt terţe persoane faţă de contractul de asigurare.

În atare situaţie, critica adusă hotărârii recurate, are în vedere faptul că, fără o argumentaţie clară şi concretă asupra fundamentului prejudiciului, raportată şi la normele legale incidente, aceasta dispune menţinerea daunelor morale acordate de către pârâtă, iar motivarea instanţei de fond nu îşi găseşte un fundament legal sau chiar jurisprudenţial în ceea ce priveşte sumele acordate de pârât, şi menţinute de instanţă, cu titlu de daune morale.

În opinia recurenţilor, instanţa de fond a ignorat complet prevederile art. 26 şi 49 din Normele cuprinse în Ordinul CSA 14/2011, precum şi prevederile art. 1391 C. civ. pe deplin aplicabile în prezenta cauză.

Din cuprinsul hotărârii atacate se poate observa faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere, la cuantificarea daunelor morale, legislaţia şi jurisprudenţa din România. Din contră, instanţa de fond a avut în vedere doar procedura internă a FGA care are la bază Ghidul FPVS.

Astfel, instanţa reţine că pârâtul s-a bazat în acordarea daunelor morale pe procedura sa internă, care are la bază practica judiciară din cuprinsul Ghidului FVPS dar, înlătură practica judiciară depusă pe motiv că în fiecare litigiu în parte este un element specific fiecărei speţe.

Mai mult, spre deosebire de Ghidul FPVS care are în vedere practica din 2010, jurisprudenţa depusă este recentă, pronunţată în speţe similare chiar de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .

Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, recurenţii apreciază că recurgerea la o procedură legală standardizată, precum cea a pârâtei, contravine în mod cert prevederilor legale aplicabile în speţă şi invocate chiar de către instanţă.

Or, în rejudecare, instanţa a avut în vedere tocmai acest Ghid şi această procedură internă a FGA, ignorând complet jurisprudenţa naţională, astfel cum expres prevede art. 49 din Normele cuprinse în Ordinul CSA14/2011.

Prin decizia de casare, instanţa de recurs a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe pe motiv că hotărârea instanţei de fond nu este suficient motivată. Niciun moment instanţa de recurs nu a statuat că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la plata sumelor acordate, ci doar a apreciat că hotărârea trebuie să cuprindă toate motivele care au format raţionamentul judecătorului.

Mai mult, în cuprinsul deciziei de casare se menţionează în mod expres că în analiza contestaţiei deciziei, instanţa trebuie să indice în mod concret "considerentele avute în vedere la soluţionarea cererii de chemare în judecată, jurisprudenţa la care se raportează şi motivele reţinute cu privire la modalitatea de stabilire şi de acordare a daunelor morale."

După cum se poate observa, din cuprinsul hotărârii atacate, instanţa de fond nu a respectat indicaţiile instanţei de trimitere şi nu a menţionat în concret jurisprudenţa la care se raportează, ci doar a arătat că înlătură practica depusă de către reclamanţi, fiind avut în vedere Ghidul FPVS.

Nici pârâtul şi nici instanţa nu au avut în vedere criterii precum consecinţele accidentului, relaţiile de afectivitate dintre victimă şi copiii săi şi nici traumele prin care aceştia au trecut ca urmare a decesului tatălui, în circumstanţe atât de înfiorătoare.

Modul de calcul s-a realizat prin raportare directă la Deciziile menţionate în Tabelul înserat în Ghidul elaborat de către F.P.V.S. şi venitul mediu net pe economie pentru anul 2010.

În anul 2020, se doreşte a se avea în vedere concluziile Ghidului la care face referire la anii 2009-2010, fără a proceda la o analiză comparativă şi a jurisprudenţei din anii 2011-2017, care a suferit modificări majore.

Ghidul a fost realizat în colaborare de către CSA, UNSAR si FPVS, iar autorii ghidului propun un sistem de punctaj pentru calculul despăgubirilor cuvenite persoanelor prejudiciate, sistem care are în vedere inclusiv salariul mediu net pentru anul 2010, de 1.407 RON/lună.

În prezent, câştigul salarial mediu net lunar în România este de 3.082 RON conform Institutului Naţional de Statistică. Solicitarea acordării daunelor în baza acestui Ghid ar fi trebuit făcută având în vederea şi creşterea salariului mediu net pe economie. De remarcat este că din anul 2010 până în prezent, salariul mediu net a înregistrat o creştere de aproximativ 75%, fapt ce ar fi trebuit să genereze şi o indexare a cuantumului despăgubirilor calculate ca şi medie de către FPVS în mod corespunzător.

Cu toate că au dezvoltat aceste critici şi în faţa instanţei de fond, arătând astfel nelegalitatea Deciziei nr. 4680/06.03.2017 emisă de FGA în ceea ce priveşte modul de calcul şi de evaluare a daunelor morale solicitate de către recurenţii reclamanţi, Curtea de Apel, în mod greşit a apreciat că: "având în vedere lipsa unor bareme care să fie stabilite de legiuitor, nu se poate susţine că FGA nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat, în mod obiectiv, la procedura sa internă. (...)".

Faptul că instanţa de fond a îmbrăţişat acelaşi raţionament folosit de către intimata-pârâtă pentru stabilirea cuantumului daunelor morale reprezintă o încălcare gravă a drepturilor reclamanţilor-recurenţi de a le fi evaluate daunele morale în mod corect şi echitabil şi, totodată, o încălcare gravă a dispoziţiilor legale care reglementează materia daunelor morale, principiile de drept naţionale şi convenţionale.

Acest cuantum al daunelor morale este disproporţionat faţă de durerea pe care o resimt reclamanţii-recurenţi care şi-au pierdut mama în circumstanţe atât de tragice. Pierderea mamei a însemnat pentru copii cea mai grea lovitură primită de la viaţă, reclamanţii neputând concepe nici în prezent că mama lor a decedat într-un mod atât de tragic şi intempestiv.

Totodată, principiul statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte, se degajă şi din jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului, jurisprudenţă care este obligatorie pentru instanţele naţionale.

Prin urmare, raportarea la acest Ghid pentru stabilirea cuantumului daunelor morale este nelegală, deoarece se încalcă principiile de drept naţionale şi convenţionale, nu reprezintă o evaluare corectă a cuantumului, acesta având o valoare foarte mică, vădit disproporţionată raportat la prejudiciul moral suferit.

În speţa dedusă judecăţii, problema trebuie pusă în mod corect astfel: nu cât valorează viaţa cuiva, ci cât valorează suferinţa unui om ca urmare a pierderii cuiva apropiat.

Recurenţii mai susţin că nici în Legea 213/2015, nici în Legea 136/1995 şi nici în Normele cuprinse în Ordinul CSA 14/2011 nu se stipulează faptul că daunele morale trebuie diminuate sau cenzurate pe acest considerent.

Din contră, legiuitorul a avut acest aspect în vedere tocmai când a instituit un plafon maxim de 450.000 RON, sub plafonul maxim din contractul de asigurare RCA (5.000.000 euro).

Or, daunele morale solicitate de către recurenţii-reclamanţi nu sunt supuse evaluării conform unor criterii obiective prestabilite, ci sunt rezultatul analizei instanţei de judecată căreia îi revine obligaţia de a stabili cuantumul prejudiciului prin raportarea coroborată a tuturor circumstanţelor speţei. Pentru realizarea acesteia, instanţa de judecată trebuie să procedeze la analiza aspectelor esenţiale care vizează importanţa socială a valorii lezate prin săvârşirea faptei ilicite, legătura de afectivitate existentă între victimă şi terţele persoane prejudiciate, repercusiunile produse acestora din urmă în plan familial, afectiv şi moral.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi a apărărilor expuse în întâmpinare intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia nr. 4680/06.03.2017, FGA a dispus următoarele:

"Art. 1- Admite cererea de plata nr. x/06.05.2016 formulata de D., …, ca împuternicit al petentului, A., …, pentru suma de 43.879,00 RON, cu titlu de daune morale.

Art. 2- Admite cererea de plata nr. x/06.05.2016 formulata de D., …, ca împuternicit al petentei, B., …, pentru suma de 43.879.00 RON, cu titlu de daune morale.

Art. 3- Admite cererea de plata nr. x/06.05.2016 formulata de D., ca împuternicit al petentei, C., … pentru suma de 43.879,00 RON, cu titlu de daune morale.

Art. 4- Respinge cererea de plata cu privire la suma totala de 1.218.363,00 RON, cate 406.121,00 RON pentru fiecare petent in parte".

În considerentele deciziei s-a reţinut că la acordarea daunelor morale, FGA s-a raportat la sumele consemnate în Ghidul elaborat de Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, precum şi la legislaţia şi jurisprudenţa naţională în materie, practica societăţilor de asigurare, coroborat cu condiţiile de trai din România.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinci şi legal a apreciat că practica judiciară depusă atât în primul ciclu procesual, cât şi în recurs, nu o poate avea în vedere, întrucât cuantificarea fiecărui prejudiciu în fiecare litigiu în parte este un element specific fiecărei speţe, nefiind o chestiune ce ţine de tipul de probe administrate, dar şi de aprecierea probelor şi de cuantificarea daunelor pe care o face instanţa în fiecare caz în parte.

Prejudiciile nepatrimoniale sunt acele consecinţe dăunătoare, fără valoare economică, reprezentând durerea psihică cauzată prin vătămarea integrităţii corporale ori sănătăţii unei persoane. Acoperirea acestor prejudicii se asigură prin compensarea lor cu plata unor sume de bani pentru trauma suferită, iar nu prin reparare, acestea neavând o valoare materială. Despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei, aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie, o categorie juridică cu caracter special.

Chiar dacă daunele morale se judecă în echitate, acestea trebuie să asigure o reparaţie justă, iar repararea prejudiciului în domeniul daunelor morale trebuie să urmărească realizarea unei compensări materiale cu efect în sfera morală, fără a genera venituri nejustificate şi fără a conduce la o sancţionare a asigurătorului care, potrivit legii, poate fi obligat şi la plata acestui tip de daune.

Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, acestea se stabilesc prin apreciere ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost vătămate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Înalta Curte constată că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, pârâta a avut în vedere cuantumul despăgubirilor morale stabilite ca medie de către Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, despăgubiri ce se acordă descendenţilor de grad I, în caz de deces.

Este necontestat caracterul de recomandare al respectivului ghid şi că instanţa nu este ţinută de prevederile acestuia, însă nu poate fi contestat faptul că acesta este un studiu de practică judiciară, care recomandă un punctaj în funcţie de tipul vătămării sau de relaţia persoanelor prejudiciate cu victima şi că, din perspectiva previzibilităţii cuantificării daunelor este un instrument util.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguraţilor trebuie să tină seama de criterii determinante.

Elementele care stau la baza evaluării despăgubirilor băneşti pentru daune morale sunt reprezentate de:

- gravitatea prejudiciului moral - rezultat din durerile fizice şi psihice este reflectată şi poate fi evaluată prin intermediul indicatorului medico-legal denumit "durata îngrijirilor medicale".

- importanţa prejudiciului moral - depinde de valorile nepatrimoniale cărora li s-a adus atingere, de măsura în care au fost lezate aceste valori şi de intensitatea cu care persoana vătămată a perceput consecinţele vătămării.

- durata menţinerii consecinţelor vătămării - determinată de prezenţa consecinţelor posttraumatice sub forma sechelelor şi a complicaţiilor având legătură cauzal cu accidentul.

- consecinţele prejudiciului pe plan social, familial, perturbările care au apărut în condiţiile de viaţă personală, socială şi profesională a reclamantului, dificultăţile înregistrate în demersul de reintegrare în societate, de redobândire a echilibrului sufletesc.

Raportat la întreg materialul probator, instanţa de fond a apreciat dimensiunile prejudiciului moral al reclamantului, respectiv trauma psihică, suferită prin pierderea fiicei sale.

Înalta Curte apreciază că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri psihice, întrucât plata sumei de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacţii. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte.

Înalta Curte apreciază că suma de 43.879,00 RON cu titlu de daune morale, acoperă integral, în expresie pecuniară, întreaga întindere a prejudiciului moral suferit de reclamant.

Întrucât cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc.

Un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţă în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

Din acest punct de vedere, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale implică şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată nu va putea fi înlăturat în totalitate şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Şi în termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

Înalta Curte apreciază că acordarea de către de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 43.879,00 constituie o reparaţie adecvată şi echitabilă de natură a compensa într-o manieră rezonabilă trauma psihică a reclamantului.

De asemenea, Înalta Curte constată că stabilirea cuantumului daunelor morale include o doză de aproximare, prin raportare la consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa fizică şi psihică, în caz contrar ajungându-se la o îmbogăţire fără just temei a persoanei prejudiciate.

Din perspectivă jurisprudenţială, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când au avut de soluţionat cauze similare, au procedat la o judecată mai degrabă în echitate.

Astfel, în mod temeinic şi legal s-a reţinut de către instanţa de fond că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, nu poate fi în măsură să conducă la înlăturarea suferinţei produse reclamantului, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani.

Ceea ce se urmăreşte prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferinţe psihice/emoţionale imposibil de cuantificat.

Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii - reclamanţi C., B. şi A. împotriva sentinţei nr. 861/2020 din 22 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurenţii-reclamanţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2022.