RCA insurer's refusal to cover enforced debt annulled; Insurance Guarantee Fund ordered to pay RON 1,461.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the claimant's appeal, reversed the appellate court's decision, and, rejudging the case, upheld the action: it annulled in full Decision No. 216101/18.11.2019 issued by the Insurance Guarantee Fund and ordered the Fund to pay the claimant RON 1,461. The dispute arose from the Fund's refusal to pay this sum, which the claimant had been forced to pay through enforcement proceedings initiated by a public finance authority for damages owed to a hospital following a traffic accident; the claimant argued the debt should have been covered by his RCA (motor liability) insurer. The High Court held the decision unlawful, finding that the claimant was a person insured under an RCA policy at the time of the accident and therefore a "creditor of insurance" within the meaning of Article 4(1)(b) of Law No. 213/2015, so the Fund, under Article 2 of that law and Articles 1, 8, and 18 of Law No. 554/2004, was obliged to compensate him for the sums unduly recovered from him.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, art. 2 din Legea nr. 213/2015, art. 13 din Legea nr. 213/2015, art. 496 alin. (1) C. proc. civ, Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; RCA insurer's refusal to cover enforced debt annulled; Insurance Guarantee Fund ordered to pay RON 1,461: 216101/18.11.2019 issued by the Insurance Guarantee Fund and ordered the Fund to pay the claimant RON 1,461. The dispute arose from the Fund's refusal to pay this sum, which the claimant had been forced to pay through enforcement proceedings initiated by a public finance authority for damages owed to a hospital following a traffic accident; the claimant argued the debt should have been covered by his RCA (motor liability) insurer. The High Court held the decision unlawful, finding that the claimant was a person insured under an RCA policy at the time of the accident and therefore a "creditor of insurance" within the meaning of Article 4(1)(b) of Law No. 213/2015, so the Fund, under Article 2 of that law and Articles 1, 8, and 18 of Law No. 554/2004, was obliged to compensate him for the sums unduly recovered from him.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the court to admit the appeal, annul the lower court's decision and re-examine the case.
Procedural rule applied to admit the appeal and quash the challenged decision.
Ground for annulling the contested decision and obliging the defendant to pay the claimed amount.
Basis for admitting the administrative action and ordering the annulment of the decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 3 iunie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamantul A. în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraţilor solicitat admiterea contestaţiei, anularea în tot a Deciziei Nr. 216101/18.11.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care s-a dispus respingerea cererii de plata si obligarea paratului la plata sumei de 1.4631ei.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 497 din 24 iunie 2020, a respins contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.
Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivarea recursului, se arată că suma de 1.463 RON reprezintă suma executată silit de către Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice, in baza titlului executoriu cu nr. x/08.12.2015, prin poprirea sumei din contul de la B. la data de 28.09.2016, deşi aceasta suma trebuia recuperata de la C. S.A.
Executarea silită a fost declanşată la solicitarea Spitalului de Urgenta "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" Bucureşti - U.M. 0521., în baza sentinţei penale nr. 143/22.03.2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu, în dosarul penal cu nr. x/2012
Recurentul precizează că Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice a pus în executare un titlu care nu îl vizează, deoarece sumele datorate cu titlu de daune materiale către Spitalul de Urgenta "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" Bucureşti - UM 0521 trebuie suportate de asigurătorul de răspundere civila C. S.A.
În urma formulării contestaţiei la executare şi, totodată, solicitarea de întoarcere a executării, Judecătoria Sector 3 Bucureşti a dispus, in dosarul cu nr. x/2016, următoarele:
"Admite contestaţia la executare, anulează actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/15.09.2016 al DGRFP Bucureşti-Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice, anulează titlul executoriu nr. x/08.12.2015 emis de DGRFP Bucureşti-Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice, admite cererea de întoarcere a executării, obligă intimaţii DGRFP Bucureşti-Administraţia Sector 3 a Finanţelor Publice şi Spitalul de Urgenţă "Prof dr. Agrippa Ionescu" Bucureşti, în solidar, să restituie contestatorului suma de 1.463 RON executată silit, plata rămânând în sarcina intimatului Spitalul- de Urgenţă "Prof dr. Agrippa Ionescu" Bucureşti."
Ulterior, s-a formulat apel de către Spitalul de Urgenta "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" Bucureşti - UM 0521, iar soluţia dispusă de Tribunalul Bucureşti, în acelaşi dosar, a fost următoarea:
"Respinge excepţia tardivităţii apelului declarat de D.G-F.R.P cât şi excepţia tardivităţii apelului declarat de S.R.L - Spitalul de Urgenţă Profesor Doctor Agrippa Ionescu ca neîntemeiate. Admite apelurile. Schimbă în tot sentinţa apelată, în sensul că: Admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare. Respinge contestaţia la executare ca tardiv formulată."
Având în vedere faptul că la momentul producerii accidentului de circulaţie era asigurat RCA la C. S.A., recurentul consideră că Spitalul de Urgenţă "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" Bucureşti - U.M. 0521, trebuia să-şi recupereze daunele materiale de la societatea de asigurare RCA, sau de la Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii.
4. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamantul a solicitat admiterea contestaţiei, anularea în tot a Deciziei Nr. 216101/18.11.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin care s-a dispus respingerea cererii de plata şi obligarea paratului la plata sumei de 1.4631ei.
Înalta Curte reţine că, în urma instrumentării dosarului de daună, s-a constatat că recurentul-reclamant nu are calitatea de creditor de asigurare, în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 213/2015.
Potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, sunt creditori de asigurare:
(i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare;
(ii) beneficiarul asigurării - terţa persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat;
(iii) persoana păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) persoana îndreptăţită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă atât Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare, prin art. 3 alin. (1), lit. c) cât şi art. 4 alin. (1) lit. a) defineşte creanţa de asigurare ca fiind creanţa creditorului de asigurare rezultată dintr-un contract de asigurare.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 213/2015:
"(1)Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător.
(2) Pentru înlesnirea raporturilor de drept internaţional privat în materia insolvenţei unui asigurător, Fondul poate încheia acorduri de cooperare cu scheme de garantare în domeniul asigurărilor din alte state şi cu alte părţi interesate în dezvoltarea protecţiei deţinătorilor de poliţe de asigurare.
(3) Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5. În cazul în care disponibilităţile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanţele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de prezenta lege.
(4) Fondul poate desfăşura şi activitatea de administrator special în procedura de redresare financiară a asigurătorilor ori de lichidator în procedura de lichidare voluntară a asigurătorilor, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare."
Înalta Curte constată că, la momentul producerii accidentului de circulaţie, recurentul-reclamant era asigurat RCA la C. S.A., astfel că Spitalul de Urgenţă "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" Bucureşti - U.M. 0521, trebuia să-şi recupereze daunele materiale de la societatea de asigurare RCA, sau de la Fondul de Garantare a Asiguraţilor.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că Decizia nr. 21610/18.11.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor este nelegală şi netemeinică, motiv pentru care în temeiul art. 13 din Legea nr. 213/2015 şi art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acţiunea reclamantului, va anula decizia contestată şi, pe cale de consecinţă, va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.461 RON.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând, va admitea acţiunea formulată de reclamant.
Totodată, va anula în tot Decizia nr. 216101/18.11.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, pe cale de consecinţă, va obliga pârâtul la plata sumei de 1.461 RON, către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 497 din 24 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând, admitea acţiunea formulată de reclamantul A..
Anulează în tot Decizia nr. 216101/18.11.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, pe cale de consecinţă, obligă pârâtul la plata sumei de 1.461 RON, către reclamantul A..
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2022.