Quantification of moral damages for decedent's relatives in insolvency of insurer: fair compensation by Fund for Protection of Insured Persons

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea Deciziei nr. 20663/22.07.2019, obligarea pârâtului FGA la plata unei despăgubiri suplimentare în cuantum de 365.000 RON, pentru acoperirea prejudiciului moral cauzat de decesul fiicei sale, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 903 din 30 septembrie 2020, a respins excepţia tardivităţii acţiunii, ca neîntemeiată, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat în parte Decizia nr. 20663/22.07.2019 emisă de pârât, în ceea ce priveşte despăgubirile acordate pentru daunele morale, a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să stabilească în favoarea reclamantului o despăgubire de 30.000 euro (echivalent în RON, la curs BNR din ziua plăţii) pentru daunele morale, a obligat pârâtul la plata către reclamant a despăgubirii de mai sus, din care se va diminua despăgubirea de 75.097 RON deja achitată precum şi la plata către reclamant a sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond, atât recurentul - reclamant A. cât şi recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor, au declarat recurs.

3.1. Reclamantul A., în motivarea recursului, arată că deşi instanţa de fond a apreciat că este echitabilă suma de 30.000 euro cu titlu de despăgubirii băneşti pentru acoperirea suferinţei psihice a, motivat de faptul că lipsa relaţiei de familie cu fiica sa se va perpetua în timp, şi pe cale de consecinţă şi suferinţa acestuia se va perpetua în timp, a presupus totuşi că şi suferinţa cauzată de pierderea fiicei sale se va diminua sau va îmbracă alte forme, neputând fi deci considerată un act instantaneu, punctual.

Recurentul arată că este greu de cuantificat suferinţa unui părinte şi chiar în situaţia în care ne raportăm la motivarea instanţei de fond care a apreciat că s-a rezumat la a prezenta numai aspecte cu caracter general.

Situaţia trebuie privită în raport de particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate şi de intensitatea cu care s-a perceput pierderea suferită.

După pierderea fiicei sale, recurentul susţine că întreaga viaţă a avut de suferit, în plan personal a divorţat şi s-a îmbolnăvit de hepatită virală cronică B, afecţiune în continuă evoluţie şi în prezent pentru care au fost necesare foarte multe analize şi internări în spital.

Sentimentele de neputinţă, de frică, de imensă tristeţe şi alte emoţii negative produse prin săvârşirea faptei prejudiciabile se circumscriu şi ele în categoria suferinţelor, a afecţiunii pe care o purtăm celor apropiaţi nouă, în general a acelor valori, trăiri şi sentimente ce ne definesc ca oameni.

Desigur, întinderea prejudiciului moral real şi efectiv produs în această cauză este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile a instanţei, pe o bază echitabilă, însă nicio sumă de bani nu va putea înlocui pierderea ireversibilă suferită prin decesul fiicei sale.

3.2. Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, prin motivele de recurs arată că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 2 alin. (1) şi (3) şi 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015 şi ale art. 21 din Norma ASF 16/2015, precum şi ale art. 49 alin. (2) lit. d) din Ordinul CSA 14/2011.

Din aceste dispoziţii rezultă faptul că Fondul protejează creditorii de asigurări de consecinţele insolvenţei, nu faptul că Fondul se substituie asigurătorilor, obligaţiile fondului fiind obligaţii proprii, noi, şi nu o continuare/preluare a obligaţiilor asigurătorilor faliţi, aceste obligaţii fiind limitate atât în timp - la falimentul unui asigurător cât şi ca plafon de garantare.

Obligaţiile au ca izvor Legea 213/2015 şi cererile de plată formulate de creditorii de asigurări- care generează raporturi de drept administrativ dintre aceştia şi FGA-, rămânând un terţ faţă de contractul de asigurare RCA care generează obligaţia de plată în sarcina asigurătorului, art. 9 alin. (2) din Norma ASF 16/2015, stipulând clar că: "(2) Fondul nu preia funcţiile unui asigurător şi nu are obligaţia de a opera în baza de date CEDAM şi de a elibera certificat privind daunele înregistrate."

Rezultă cu claritate faptul că singurul scop al constituirii şi funcţionarii Fondului este acela de garantare a creditorilor de asigurări în cazul falimentului unui asigurător şi, fiind un instrument public de garantare, Fondul este obligat să procedeze la circumstanţierea dosarelor de daune, acordând doar suma constituită în dauna efectiv suferită, aceasta fiind raţiunea introducerii în textul de lege a obligativităţii instrumentării distincte, proprii, a dosarelor de daună de către FGA, potrivit prevederilor art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015 şi art. 21 alin. (2) din Norma 16/2015, mai sus citate.

Acesta este şi criteriul pe baza căruia FGA instrumentează dosarele de daună şi acordă despăgubiri creditorilor de asigurare, cu observarea scopului pentru care Fondul a fost constituit şi funcţionează, având ca reper principal stabilirea unui tratament echitabil, nediscriminatoriu şi verificabil pentru toţi petenţii care înţeleg să i se adreseze.

Pentru ca principiile echităţii şi obiectivitătii să fie îndeplinite, în ceea ce priveşte soluţionarea pretenţiilor constând în despăgubiri morale ca urmare a vătămărilor suferite, în urma accidentelor rutiere, FGA a elaborat o procedură internă, bazată pe legislaţia şi practica judecătorească în materie, stabilind praguri valorice pentru acordarea daunelor morale în funcţie de valorile plătite de asigurător până la data falimentului, atât pe cale amiabilă, cât şi în urma pronunţării de sentinţe judecătoreşti împotriva sa.

Pentru situaţiile în care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute în vedere valorile medii precizate în Ghidul FPVS, raportat la gradul de rudenie al petentului cu persoana decedată.

Recurentul-pârât mai susţine că dreptul de apreciere de care dispune nu a fost exercitat discreţionar sau prin abuz/exces de putere, iar instanţa de fond nu a reţinut un astfel de exerciţiu culpabil al dreptului de apreciere în sarcina FGA -Fondul procedând în baza unor reguli clare şi concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal şi nediscriminatoriu faţă de oricare victimă a accidentelor rutiere -, fapt ce determină ca anularea în parte a actului administrativ atacat să fie lipsită de unul din elementele fundamentale ale sancţiunii dispuse: încălcarea culpabilă a îndatoririlor de către autoritate, cu efect în privinţa drepturilor sau intereselor persoanelor afectate.

Faptul că a acordat suma de 75.097 RON este justificat tocmai de principiul echităţii pe care astfel îl aplică, de resursele financiare pe care le deţine şi de scopul pentru care Fondul a fost înfiinţat şi funcţionează, scop care nu este acela de a înlocui asigurătorii în raporturile lor contractuale, ci de a constitui o garanţie a creditorilor de asigurări că aceştia vor fi despăgubiţi în cazul falimentului asigurătorului, iar, în acest scop, suma plătită intimatei nu a fost stabilită arbitrar sau abuziv, ci a avut în vedere practica judecătorească extinsă, internă şi externă analizată în cadrul Ghidului FPVS şi este departe de a fi derizorie.

De asemenea, în sentinţa de fond nu este reţinută nicio motivare care să permită să se constate că instanţa a avut în vedere aplicarea principiului acordării unei despăgubiri echitabile şi evitarea îmbogăţirii fără justă cauză, precum şi pe cel al proporţionalităţii dintre prejudiciul suferit şi suma acordată cu titlu de despăgubire, astfel cum a stabilit jurisprudenţa ÎCCJ.

În susţinerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, părţile au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinările formulate, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că accidentul s-a produs cu autovehiculul x, condus de numitul B., care, aflându-se pe DN1, pe raza localităţii Romaneşti, nu a adaptat viteza la condiţiile de trafic, a pierdut controlul asupra direcţiei maşinii şi a intrat în coliziune cu un alt autovehicul, condus regulamentar de C..

Prin cererea x/04.07.2017, reclamantul a adresat FGA cerere de despăgubire, solicitând suma maximă de 450.000 RON, compusă din 50.000 RON daune materiale şi 400.000 RON daune morale.

Prin Decizia nr. 20663/22.07.2019, pârâtul a acordat daune materiale de 9.200 RON şi daune morale de 75.097 RON, această ultimă sumă fiind acordată în baza grilei Fondului pentru Protecţia Victimelor Străzii şi a Deciziei nr. 142/26.05.2016 emise de FGA privind Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (materiale şi morale) izvorâte din cazuri de vătămare corporală sau decese.

Instanţa de fond a anulat această deciziei numai în ceea ce priveşte despăgubirile acordate pentru daunele morale şi a obligat pârâtul să emită o nouă decizie prin care să stabilească o despăgubire de 30.000 euro, din care se va diminua despăgubirea deja plătită în sumă de 75.097 RON.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că se impune acordarea acestor daune morale.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguraţilor trebuie să tină seama de criterii determinante.

Elementele care stau la baza evaluării despăgubirilor băneşti pentru daune morale sunt reprezentate de:

- gravitatea prejudiciului moral - rezultat din durerile fizice şi psihice este reflectată şi poate fi evaluată prin intermediul indicatorului medico-legal denumit "durata îngrijirilor medicale".

- importanţa prejudiciului moral - depinde de valorile nepatrimoniale cărora li s-a adus atingere, de măsura în care au fost lezate aceste valori şi de intensitatea cu care persoana vătămată a perceput consecinţele vătămării.

- durata menţinerii consecinţelor vătămării - determinată de prezenţa consecinţelor posttraumatice sub forma sechelelor şi a complicaţiilor având legătură cauzal cu accidentul.

- consecinţele prejudiciului pe plan social, familial, perturbările care au apărut în condiţiile de viaţă personală, socială şi profesională a reclamantului, dificultăţile înregistrate în demersul de reintegrare în societate, de redobândire a echilibrului sufletesc.

Raportat la întreg materialul probator, instanţa de fond a apreciat dimensiunile prejudiciului moral al reclamantului, respectiv trauma psihică, suferită prin pierderea fiicei sale.

Înalta Curte apreciază că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri psihice, întrucât plata sumei de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacţii. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte.

Înalta Curte apreciază că suma de 30.000 euro cu titlu de daune morale, acoperă integral, în expresie pecuniară, întreaga întindere a prejudiciului moral suferit de reclamant.

Întrucât cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc.

Un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţă în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

Din acest punct de vedere, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale implică şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată nu va putea fi înlăturat în totalitate şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Şi în termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

Înalta Curte apreciază că acordarea de către de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 30.000 euro constituie o reparaţie adecvată şi echitabilă de natură a compensa într-o manieră rezonabilă trauma psihică a reclamantului.

De asemenea, Înalta Curte constată că stabilirea cuantumului daunelor morale include o doză de aproximare, prin raportare la consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale să depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa fizică şi psihică, în caz contrar ajungându-se la o îmbogăţire fără just temei a persoanei prejudiciate.

Din perspectivă jurisprudenţială, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când au avut de soluţionat cauze similare, au procedat la o judecată mai degrabă în echitate.

Astfel, în mod temeinic şi legal s-a reţinut de către instanţa de fond că acordarea de despăgubiri morale, oricare ar fi cuantumul acestora, nu poate fi în măsură să conducă la înlăturarea suferinţei produse reclamantului, o astfel de pierdere neputând fi cuantificată în bani.

Ceea ce se urmăreşte prin acordarea daunelor morale este, în primul rând, recunoaşterea caracterului vătămător al faptei, prin producerea unor suferinţe psihice/emoţionale imposibil de cuantificat.

Scopul acordării daunelor morale este de a oferi o compensaţie persoanelor vătămate pentru pierderea suferită, fără a avea pretenţia ca despăgubirile morale să înlăture integral urmările faptei cauzatoare de prejudicii.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că în privinţa cuantumului despăgubirii băneşti ce ar fi necesară pentru acoperirea suferinţei psihice, instanţa are în vedere şi faptul că lipsa relaţiei de familie cu fiica se perpetuează în timp, astfel încât şi suferinţa reclamantului este de presupus că se va perpetua în timp, chiar dacă ea se poate diminua sau poate îmbrăca alte forme.

Prin urmare, Înalta Curte reţine că temeinic şi legal, s-a apreciat de către instanţa de fond, în echitate, că suma de 30.000 euro este mai aproape de scopul urmărit prin acordarea daunelor morale, decât suma acordată de pârât.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Astfel fiind, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.

Având în vedere soluţia pronunţată, Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurentul-pârât privind acordarea cheltuielilor de judecată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentul - reclamant A. şi de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 903 din 30 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurentul-pârât.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2022.