Cystic fibrosis drug coverage suit barred for failure to exhaust prior administrative complaint; appeal rejected

Şedinţa publică din data de 3 iunie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. asistată de părinţii B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a solicitat obligarea pârâţilor la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinaţiei de medicamente Ivacaftorum + Tezacaftorum + Elexacaftorum (denumire comercială Kaftrio) şi Kalydeco (Ivacaftorum) pentru tratamentul fibrozei chistice (FC) la pacienţi cu vârsta de 12 ani şi peste, care sunt homozigoţi pentru mutaţia F508Del a genei regulatorului de conductanţă transmembranară al fibrozei chistice (CFTR) sau care sunt heterozigoţi pentru mutaţia F508Del a genei CFTR cu o mutaţie cu funcţie minimă (FM).

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 33/2022 din 9 februarie 2022, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta A. asistată de părinţii B. şi C., faţă de pârâtul Ministerul Sănătăţii, a respins restul excepţiilor formulate şi, totodată, a respins acţiunea formulată faţă de pârâţii Guvernul României şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta A. asistată de părinţii B. şi C. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii pe motiv că nu s-ar fi formulat plângere prealabilă.

Reclamanta arată că anterior promovării cererii de chemare în judecată a adresat o cerere prin care a solicitat obligarea pârâţilor Guvernului României, Ministerului Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinaţiei de medicamente Ivacaftorum + Tezacaftorum + Elexacaftorum (denumire comercială Kaftrio) şi Kalydeco (Ivacaftorum) pentru tratamentul fibrozei chistice (FC) la pacienţi cu vârsta de 12 ani şi peste, care sunt homozigoţi pentru mutaţia F508DEL a genei regulatorului de conductanţă transmembranară al fibrozei chistice (CFTR) sau care sunt heterozigoti pentru mutaţia F508DEL a genei CFTR cu o mutaţie cu funcţie minimă (FM).

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că potrivit actelor medicale, depuse în copie la dosar, pentru tratarea afecţiunii sale, recurentei-reclamante i s-a recomandat o combinaţie de medicamente, Ivacaftorum + Tezacaftorum + Elexacaftorum (denumire comercială Kaftrio) şi Kalydeco (Ivacaftorum) ce nu se află în lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%.

Prin cererea de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâţilor să includă în Lista cuprinzând denumirile comune internaţionale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asiguraţii, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare a combinaţiei de medicamente Ivacaftorum+Tezacaftorum+ Elexacaftorum şi Kalydeco pentru tratamentul Fibrozei Chsitice(FC) la pacienţi cu vârsta de 12 ani şi peste, care sunt homozigoţi pentru mutaţia F508DEL a genei regulatorului de conductanţă transmembranară al fibrozei chistice CFTR) sau care sunt heterozigidaţi pentru mutaţia F508DEL a genei CFTR cu o mutaţie cu funcţie minimă (FM).

Recurenta-reclamantă nu a formulat plângere prealabilă faţă de niciunul dintre pârâţii chemaţi în judecată, autorităţi publice ce îşi justifică calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurentei-reclamante i s-a comunicat întâmpinarea depusă de către Ministerul Sănătăţii, dar nu a formulat un punct de vedere, cu privire la acest aspect şi nici nu a depus dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Practic, prin cererea de chemare în judecată reclamanta urmăreşte punerea în mişcare a mecanismului care va genera modificarea listei medicamentelor compensate, iar în această activitate fiecare instituţie are competenţele sale. Procedura este comună şi impune paşi succesivi de urmat de către fiecare dintre instituţiile implicate.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar dispoziţiile art. 7 alin. (1)1 din aceeaşi Lege prevăd că "în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

Plângerea prealabilă specifică materiei contenciosului administrativ este o instituţie distinctă, cu regim şi efecte proprii, fiind reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în materia contenciosului administrativ, iar neîndeplinirea sa este sancţionată cu respingerea acţiunii, ca inadmisibilă.

Contrar susţinerilor reclamantei-recurente, instanţa de fond a apreciat în mod just faptul că potrivit art. 7 alin. (1) şi (1)1 din Legea nr. 554/2004 înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulţumit sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acţiune în contencios administrativ.

În aceste condiţii dreptul la acţiune în contencios administrativ, în sens material, se naşte după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamaţia administrativă sau după expirarea termenului legal de soluţionare a cererii.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. prin reprezentanţi legali B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 33/2022 din 9 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 iunie 2022.