Limitation of appeal in annulment to unexamined cassation grounds and exclusion of substantive re-hearing of inadmissibility rulings

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, anularea Rezoluţiei nr. x/2018 din 02.04.2018 prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantă împotriva procurorului B., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, pentru săvârşirea faptei care atrage răspunderea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) şi art. 991 din Legea nr. 303/2004, în instrumentarea dosarului nr. x/2015 al sus indicatului parchet.

Prin sentinţa nr. 470 din 8 februarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, iar împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs, calea de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea ce face obiectul prezentei contestaţii în anulare

Prin decizia nr. 4012 din 16 septembrie 2021 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata Inspecţia Judiciară şi a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 470 din 8 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 (în forma aplicabilă în cauză), hotărârile Curţii de Apel Bucureşti sunt irevocabile ("definitive" în sistemul actualului C. proc. civ.), iar aceste prevederi legale sunt incidente şi în cazul contestării rezoluţiilor de clasare, astfel încât recursul declarat în cauză este inadmisibil, fiind promovat împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

3. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Împotriva ultimei decizii menţionate A. a formulat contestaţie în anulare, calea extraordinară de atac fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În motivarea contestaţiei în anulare s-a arătat că instanţa de recurs a omis intenţionat să cerceteze toate motivele de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi nu a precizat care au fost aspectele învederate de intimată prin întâmpinare, care au condus la admisibilitatea acesteia în recurs, pentru a dovedi că "sunt nefondate aspectele învederate de recurentă prin răspunsul la întâmpinare", aspecte de asemenea omise a fi prezentate pentru a fi puse în discuţia contradictorie a părţilor.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a recursului ca inadmisibil, contestatoarea a arătat că este greşită folosirea de către instanţa de recurs a mai multor considerente şi texte de lege. Astfel, au fost menţionate în mod eronat dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 317/2018, deşi actul normativ incident este Legea nr. 317/2004, iar instanţa a apreciat că hotărârea primei instanţe nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, deşi în dispozitivul acesteia se regăseşte menţiunea "cu recurs în 15 zile de la comunicare".

Totodată, excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimata-pârâtă a fost admisă, fără ca în cuprinsul hotărârii să fie indicat textul din C. proc. civ. care impunea această soluţie.

Aceste aspecte demonstrează că instanţa de recurs nu a cunoscut obiectul cererii de recurs şi a urmărit doar neregularităţi proceduale, respectiv să admită excepţia invocată de către intimata-pârâtă şi să respingă recursul ca inadmisibil, încălcând dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

A mai arătat contestatoarea că instanţa de recurs a omis să efectueze procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ. şi să întocmească raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în absenţa acestuia şi a dovezii de comunicare neputând trece la examinarea recursului.

Pe de altă parte, la pct. 6 din decizie instanţa a arătat că a parcurs procedura de regularizare a cererii de recurs, fără a indica baza legală care prevede această procedură şi fără a comunica părţilor rezoluţia din data de 14 mai 2019, de fixare a termenului de judecată.

4. Apărările formulate de intimată

Intimata Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.

Contestatoarea A. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor intimatei şi admiterea căii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând contestaţia în anulare, în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile limitativ prevăzute de lege, să îşi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când … instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."

Motivele contestaţiei în anulare sunt expres şi limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestaţiei în anulare nu se analizează temeinicia soluţiei cu privire la drepturile subiective deduse judecăţii, ci se verifică incidenţa vreunuia dintre motivele prevăzute de dispoziţiile procedurale.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. invocate în prezenta cauză au ca situaţie premisă neexaminarea unor motive de recurs, înţelese ca motive de casare, astfel cum acestea sunt reglementate în cuprinsul art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Prin prezenta contestaţie în anulare, contestatoare a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat motivele de recurs formulate - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., constatând, în mod nelegal, inadmisibilitatea recursului promovat.

Înalta Curte reţine, însă, că ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este aceea în care instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Or, prin decizia atacată în cauză Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul ca inadmisibil, soluţionând cauza în temeiul unei excepţii, împrejurare faţă de care nu s-a mai putut proceda la analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.

Astfel, argumentele contestatoarei nu se încadrează în motivul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., susţinerile acestuia nevizând, în realitate, omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra motivelor de casare invocate, ci vizează însăşi raţionamentul prin care instanţa de recurs a apreciat că recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 470 din 8 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este inadmisibil.

În contextul celor anterior expuse, dacă instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei în anulare ar examina motivele contestaţiei din perspectiva celor solicitate de contestatoare s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestaţia în anulare neputând fi însă convertită într-un "recurs la recurs".

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa constantă, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluţionat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei, contestaţia în anulare neputând avea semnificaţia unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanţe esenţiale şi imperative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 4012 din 16 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.