Calcul of judicial auxiliary staff surcharges under the 30% aggregate budget cap versus individual maximum limits under Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 16.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. şi DDD. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Gorj, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 14/02.04.2018 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova şi aplicarea modului de calcul corect cuprinzând sporul de 45 %, întrucât din anexele deciziei susmenţionate rezultă aplicarea unor sporuri mai mici decât cele prevăzute de lege şi decât cele menţionate în decizie la alin. (1), în sensul modificării acestuia cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, referitoare la cuantumul sporurilor pentru condiţii grele, vătămătoare şi periculoase, respectiv al celor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, astfel cum acestea au fost acordate potrivit art. 1 din decizia mai sus menţionată.

Reclamanţii au arătat că, în calitate de personal auxiliar - grefieri în cadrul Tribunalului Gorj au formulat contestaţie la Colegiul Curţii de Apel Craiova împotriva Deciziei nr. 8 din data de 31.01.2018, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, prin care s-a dispus că, începând cu data de 01.01.2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Gorj, beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menţionată şi au solicitat revocarea acestei decizii şi emiterea unei noi decizii de încadrare şi salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Gorj cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

La data de 04.06.2018, pârâtul Ministerul Justiţiei a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

La data de 11.06.2018, pârâtul Tribunalul Gorj a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii RR., LL., C., AAA., CCC., DD., EE., BB., J., GG., O., NN., OO., FF., AA., H., X., DDD., CC., F., TT., YY., M., B., UU., V., G., BBB., XX., P., L., QQ., JJ., D., I., WW., KK., K., SS., VV., MM., A., HH., PP., ZZ., E., S., Q., II., Y., N., T., U., W., Z., R. au chemat în judecată pârâţii TRIBUNALUL GORJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA şi MINISTERUL JUSTIŢIEI, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 14/2 aprilie 2018 a Colegiului de conducere al Curţii de Apel Craiova şi a Deciziei nr. 8 din 31 ianuarie 2018 emisă de către Preşedintele Curţii de Apel Craiova.

Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Apel Craiova a invocat excepţia conexităţii, având în vedere faptul că pe rolul instanţei Curţii de Apel Bucureşti se află un alt dosar cu aceleaşi părţi sau împreună cu alte părţi, al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură, solicitând, în temeiul art. 139 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., ataşarea cauzei la cauza nr. x/2018.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.09.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a admis excepţia de conexitate şi a dispus, în consecinţă, conexarea cauzei la dosarul nr. x/2018.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 25.04.2018, sub nr. x/2018, reclamantele XX., CC., B. Şi UU. au chemat în judecată pârâţii Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova şi Ministerul Justiţiei, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 9/22.03.2018, emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Craiova şi aplicarea modului de calcul corect cuprinzând sporul de 45 %, întrucât din anexele deciziei susmenţionate rezultă aplicarea unor sporuri mai mici decât cele prevăzute de lege şi decât cele menţionate în decizie la alin. (1), în sensul modificării acestuia cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, referitoare la cuantumul sporurilor pentru condiţii grele, vătămătoare şi periculoase, respectiv al celor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, astfel cum acestea au fost acordate potrivit art. 1 din decizia mai sus menţionată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 31.10.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a admis excepţia de conexitate, invocată de pârâta Curtea de Apel Craiova prin întâmpinare, şi a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2018.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 10.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii RR., LL., C., AAA., CCC., DD., EE., BB., J., GG., O., NN., OO., FF., AA., EEE., X., DDD., CC., F., TT., T., YY., M., B., UU., V., G., BBB., XX., P., L., QQ., JJ., D., I., WW., KK., K., SS., VV., VV., MM., A., HH., PP., ZZ., E., S., Q., FFF., Y., Z., U., W., R., N. Şi GGG. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Gorj, solicitând:

- anularea în parte a Hotărârilor nr. 9/22.03.2018 şi nr. 10/22.03.2018, emise de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Craiova, în sensul modificării acestuia cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, referitoare la cuantumul sporurilor pentru condiţii grele, vătămătoare şi periculoase, respectiv al celor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, astfel cum acestea au fost acordate potrivit art. 1 din decizia mai sus menţionată, respectiv acordarea sporurilor în cuantum de 45% atât pentru cei care potrivit art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 beneficiază de salariul de bază stabilit la nivelul anului 2022; cât şi pentru cei care potrivit art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 nu ating salariul de bază la nivelul anului 2022, conform recomandărilor Ministerului Justiţiei, Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale.

- obligarea Ministerului Justiţiei să aloce fondurile necesare pentru repararea prejudiciului creat, respectiv, obligarea Curţii de Apel Craiova şi Tribunalului Gorj la plata pentru fiecare lună, a drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor-contestatori, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data exigibilităţii fiecărei sume şi până la plata efectivă.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Curtea de Apel Craiova a solicitat conexarea prezentei cauze la dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu termen de judecată la data de 15.01.2019.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.12.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a admis excepţia conexităţii şi a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2018.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 1162 din 26 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Gorj în cadrul cererilor conexe cu excepţia capătului de cerere vizând obligarea acestuia la plata diferenţelor salariale (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018); a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în cadrul cererilor conexe cu excepţia capătului de cerere vizând obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor de drepturi salariale (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018); a admis excepţia de inadmisibilitate a capetelor din cererile conexe prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 14/02.04.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova (petite formulate în cadrul cauzelor înregistrate sub nr. x/2018, respectiv x/2018); a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor cu excepţia reclamantei CCC.

în privinţa capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova nr. 10/22.03.2018 (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018); a respins cererile conexe formulate în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Gorj cu excepţia capătului de cerere vizând obligarea acestuia la plata diferenţelor salariale (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018), ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererile conexe formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei cu excepţia capătului de cerere vizând obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor de drepturi salariale (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018), ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capetele din cererile conexe prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 14/02.04.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova (petite formulate în cadrul cauzelor înregistrate sub nr. x/2018, respectiv x/2018), ca inadmisibile; a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova nr. 10/22.03.2018 (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018) ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă (cu excepţia reclamantei CCC.); a respins, în rest, petitele deduse judecăţii prin cererile conexe, privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC.

Şi DDD., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Craiova, şi Tribunalul Gorj, ca neîntemeiate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1162 din 26.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, reclamanţii C., E., GG., KK., UU., XX. şi CCC. au declarat recurs criticând sentinţa recurată pentru nelegalitatc şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare.

Consideră recurenţii-reclamanţi că sunt îndreptăţiţi la plata sporurilor în procent de 45 % prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 şi agreat de reprezentanţii Curţii de Conturi a României.

Cu privire la sporul de condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase în cuantum de până la 15% arătă recurenţii că potrivit art. 1 alin. (2) din Cap. VlII, Secţiunea I din anexa V a Legii nr. 153/2017, condiţiile de acordare a sporului se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau după caz, expertizare, emise de autorităţile abilitate în acest sens.

De asemenea, din lecturarea deciziei contestate reiese faptul că aceste sporuri de 45 % ar trebui acordare personalului auxiliar de specialitate, însă cu aplicarea art. 25 din Legea 153/2017, adică spor de 30% pe ordonator de credite, însă din referatul întocmit de managerul economic al Curţii de Apel Craiova reiese împrejurarea că au fost acordate sporuri de 27% pe ordonator de credite, deci nici măcar 30 %, motiv pentru care consideră că acţiunea este întemeiată urmând a fi admisă în totalitate. În subsidiar soicită acordarea sporurilor de până la 30% pe ordonator de credite în loc de 27% cum au fost acordate.

Ministerul Justiţiei a formulat recurs incident împotriva sentinţei civile nr. 1162/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Susţine recurentul că reclamanţii nu au calitatea de a solicita îndeplinirea obligaţiilor care incumbă Ministerului Justiţiei, în calitate de autoritate publică, respectiv de a asigura fondurile către ordonatorii secundari ori terţiari de credite, singurele care au o astfel de atribuţie fiind instanţele angajatoare, în cadrul procedurii bugetare.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, solicită respingerea recursului declarat de reclamanţi ca nefondat, având în vedere că, prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a reţinut corect că susţinerile reclamanţilor în sensul că nu au fost acordate sporurile în limita maximă sunt neîntemeiate având în vedere că atât procentul de 45% cât şi cel de 30% reprezintă limite maxime stabilite de legiuitor. în schimb, stabilirea în concret a procentului intră în marja de apreciere a fiecăruia dintre ordonatori, în cadrul căreia acesta poate opta pentru cuantumul total pe care îl consideră cel mai adecvat raportat la bugetul local, alegerea autorităţii putând fi cenzurată de organele judiciare doar în condiţiile excesului de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată netemeinicia excepţiei nulităţii recursurilor invocată de Tribunalul Gorj, întrucât motivele de recurs formulate de recurenţii-pârâţi se subscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul incident declarat de Ministerul Justiţiei

În materia contenciosului administrativ tipic, subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii este reprezentat de emitentul actului contestat. Prin urmare, văzând că în cauză obiectul contestaţiei judiciare este reprezentat de acte emise de colegiul de conducere al curţii de apel şi de preşedintele acestei instanţe, având în vedere şi dispoziţiile art. 7 alin. (2) Anexa 5 Cap al VIII-lea din Legea nr. 153/2017, instanţa de fond în mod corect a constatat că pârâţii nu deţin legitimare procesuală în cauză.

În privinţa capătului de cerere referitor la obligarea la plata diferenţelor salariale, ţinând cont de faptul că părţile reclamante funcţionează ca personal auxiliar de specialitate şi personal conex în cadrul Tribunalului Gorj, instanţa de fond a reţinut corect că, calitatea de ordonator de credite şi eventual debitor al plăţii drepturilor salariale invocate de acestea se găseşte la nivelul acestei din urmă instituţii, faţă de care părţile reclamante se află în raport de serviciu, potrivit art. 36 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, texte potrivit cărora "Tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti, (…)." (art. 36), respectiv "(…), iar preşedinţii tribunalelor au calitatea de ordonator terţiar de credite." (art. 44). Prin urmare, correct s-a apreciat, strict din perspectiva acestui petit, că Tribunalul Gorj deţine legitimare procesuală pasivă.

În egală măsură, şi Ministerul Justiţiei deţine calitate procesuală pasivă în privinţa petitului referitor la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor de drepturi salariale, în considerarea calităţii sale de ordonator principal de credite al sistemului judiciar.

Recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C., E., GG., KK., UU., XX. şi CCC.

În cauza de faţă, recurenţii-reclamanţi au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Gorj.

Prin Decizia nr. 8/31.01.2018 emisă de preşedintele Curţii de Apel Craiova li s-au recalculat drepturile salariale cuvenite cu începere din data de 01.01.2018, în temeiul Legii nr. 153/2017. Prin Decizia nr. 2/22.01.2018 emisă de preşedintele Curţii de Apel Craiova recurentei-reclamante CCC. i-au fost recalculate drepturile salariale cuvenite cu începere din data de 01.01.2018, în temeiul Legii nr. 153/2017.

Recurenţii au formulat contestaţie administrativă împotriva acestor decizii.

Prin Hotărârea nr. 9/22.03.2018 emisă de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova s-a dispus respingerea contestaţiei în privinţa persoanelor ale căror salarii de bază majorate cu 25% nu depăşeau nivelul pentru anul 2022, precum şi admiterea contestaţiei în privinţa persoanelor ale căror salarii de bază majorate cu 25% depaşeau nivelul pentru anul 2022, faţă de care s-a dispus recalcularea sporurilor prin raportare la salariul de bază din anul 2022, recunoaşterea lor la nivelurile maxime de 25%, 5% şi 15% urmată de plafonarea lor în condiţiile art. 25 din Legea nr. 153/2017 la maxim 30% din salariul de bază.

În vederea punerii în executare a hotărârii menţionate, a fost emisă de preşedintele Curţii de Apel Craiova decizia nr. 14/02.04.2018 prin care s-au recalculat drepturile salariale ale persoanelor al căror salariu de bază depaşea nivelul din anul 2022, în sensul că sporurile s-au plafonat la nivelul de 30% din salariul de bază individual al fiecărei persoane.

Prin Hotărârea nr. 10/22.03.2018 emisă de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova s-a admis contestaţia, modificându-se în parte Decizia nr. 2/22.01.2018, în sensul că recurenta CCC. va beneficia de cuantumul salariului de bază la nivelul anului 2022, precum şi de sporurile de 15% condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, de 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de 5% pentru confidenţialitate, calculate la nivelul salariului de bază din 2022.

Instanţa de fond a constatat în mod corect că, în privinţa salariaţilor ale căror salarii de bază din decembrie 2017 majorate cu 25% nu depaşeau cuantumul prevăzut pentru anul 2022, s-a procedat pur si simplu la majorarea cu 25% atât a salariului de baza, cât şi a sporurilor, potrivit art. 38, alin. (3), lit. a) din Legea nr. 153/2017.

Invocarea art. 25 din Legea nr. 153/2017 în privinţa acestei categorii de personal este pur formală, deoarece, în conditiile majorării cu 25% atât a salariului de bază, cât şi a sporurilor, rezultă că raportul dintre salariul de bază şi sporuri, existent în decembrie 2017 se menţine.

În aplicarea art. 25 din Legea nr. 153/2017, s-a luat măsura acordării unor sporuri totale de 30% din salariul de bază din anul 2022, astfel încât suma totală a sporurilor să fie 28% din salariile de bază la nivelul întregii curti.

Instanţa de fond corect a observat că modul de calcul al sporurilor cuvenite recurenţilor-reclamanţi a avut în vedere dispoziţiile art. 38 alin. (1) şi (3) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017, potrivit cărora:

"(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017 (…). (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor,(…) se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (…)", sau după caz ale art. 38 alin. (1) şi (6) din Legea - cadru nr. 153/2017, potrivit cărora:

"(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017 (…)(6) În situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

În cauza de faţă, recurenţilor-reclamanţi li s-a acordat majorarea cu 25% a nivelului sporurilor aferente lunii decembrie 2017 sau, după caz, nivelul indemnizaţiei de încadrare aferent anului 2022, astfel că instanţa constată că s-au respectat dispoziţiile Legii nr. 153/2017. Astfel, cum anterior aplicării Legii nr. 153/2017, recurenţii-reclamanţi în discuţie nu au beneficiat de un cuantum al sporurilor adaptat nivelului maxim stabilit prin legile aplicabile dreptului salarial aferent lunii decembrie 2017, întregirea acestuia la nivelul maxim nu poate interveni ca efect al Legii nr. 153/2017, întrucât aceasta prevede doar un drept la o creştere salarială de 25%, nu şi o obligaţie a ordonatorului de credite de reindividualizare a sporurilor în discuţie la nivel maxim.

Susţinerile recurenţilor, în sensul că nu au fost acordate sporurile în limită maximă, sunt neîntemeiate, având în vedere că atât procentul de 45%, cât şi cel 30% reprezintă limite maxime stabilite de legiuitor.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017:

"Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz".

Aşadar, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 este prevăzut în mod expres faptul că suma sporurilor care se cuvin personalului căruia i se adresează actul normativ nu poate depăşi plafonul de 30% raportat la suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

Cu toate acestea, chiar dacă prin legea de salarizare, s-a stabilit acordarea mai multor categorii de sporuri, respectiv 15% pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, 25% pentru sporul de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi 5% pentru păstrarea confidenţialităţii, sensul textului legal menţionat nu este acela de a conferi salariatului un drept la acordarea sporurilor la nivelul de 45%, ci doar o obligaţie a ordonatorului de credite de a nu depăşi respectivul nivel instituit legal.

Aceste aspecte au fost, de altfel, dezlegate şi prin Decizia nr. 15/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, prin care, în punctele 79-82 s-a statuat astfel:

Prin sintagma "fără a depăşi limita prevăzută la art. 25", care se regăseşte în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017, se instituie interdicţia stabilirii şi acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30% din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că "limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în lege şi în anexele nr. I-VIII". Aşadar, nivelul sporurilor este determinat în raport cu regulile pe care legea le stabileşte: încadrarea fiecărui spor în limitele prevăzute în lege şi în anexele sale şi interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Aşa cum s-a reliefat mai sus, soluţia legislativă a limitării sporurilor salariale este consacrată prin prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază. Totodată, prin art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru categoria de personal din sistemul justiţiei, categorie din care face parte şi personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi al parchetelor de pe lângă acestea, sunt stabilite următoarele sporuri:

a) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, această categorie de personal "beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat" [art. 4 alin. (1)].

b) "Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare." (art. 5).

Prin raportare la conţinutul normativ al prevederilor art. 4 şi 5 redate anterior, rezultă că, în accepţiunea legii, sporurile nu sunt stabilite într-un procent fix, prestabilit din salariul de bază, deoarece sintagma "până la" semnifică limitarea lor, prin determinarea unui nivel maxim în care fiecare dintre aceste sporuri trebuie să se încadreze. Indicarea nivelului maxim nu exclude posibilitatea ca nivelul sporurilor, stabilite şi acordate de fiecare ordonator de credite, să fie inferior nivelului maxim prevăzut de art. 4 şi 5 din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a aplicării limitei prevăzute de art. 25 alin. (1) din legea-cadru.

În acest context trebuie subliniat faptul că, sporurile stabilite pentru personalul auxiliar al cărui salariu a fost acordat la nivelul celui prevăzut pentru anul 2022 au fost plafonate la 30%, din necesitatea respectării normei legale.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, în verificarea legalităţii actelor administrative atacate prin demersul judiciar pendinte, judecătorul fondului s-a raportat la criteriul sumei totale a salariilor de bază la nivel de ordonator de credite, or o astfel de abordare reprezintă o corectă aplicare a prevederilor art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 153/2017, coroborate cu art. art. 3 alin. (4) din acelaşi act normativ, conform celor statuate prin punctele 84-85, respectiv 91-93 ale Deciziei nr. 15/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii (de altfel, evocate şi de recurenţi prin notele de şedinţă depuse în cauză).

Mai mult, Înalta Curte apreciază că recurenţilor - reclamanţi nu le este recunoscut necondiţionat dreptul la acordarea cumulată a sporurilor în cuantumul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiţionări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V şi, totodată, interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare/salariilor de bază aferentă ordonatorului de credite.

Şi critica referitoare la existenţa unei stări de discriminare este nefondată, instanţa de control judiciar apreciind relevante din această perspectivă aspectele dezlegate prin punctele 86 - 95 ale Deciziei nr. 15/2021, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat astfel:

Principiul egalizării cu venitul maxim în plată pentru persoane din aceeaşi instituţie sau autoritate publică, stabilit prin lege sau prin hotărâri judecătoreşti, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 şi prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului, cu modificările ulterioare, nu poate fi preluat mutatis mutandis în litigiile vizând calculul drepturilor salariale în baza Legii-cadru nr. 153/2017, dat fiind faptul că această lege conţine o reglementare nouă, ce instituie dispoziţii distincte, inclusiv în ceea ce priveşte principiul egalităţii care, potrivit art. 6 lit. c) din lege, se înfăptuieşte "prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală".

În plus, decizia Curţii Constituţionale menţionată anterior este pronunţată în legătură cu o componentă a salariului de încadrare şi nu cu un element de salarizare suplimentar acestuia.

Nu se poate considera că normele care reglementează salarizarea din sistemul justiţiei (anexa nr. V capitolul VIII din Legea-cadru nr. 153/2017) derogă de la dispoziţiile cu caracter de principiu inserate în capitolele I-IV din legea-cadru. Dimpotrivă, anexele care stabilesc sistemul de salarizare pentru fiecare dintre familiile ocupaţionale sunt edictate cu respectarea principiilor generale ale sistemului de salarizare cuprinse în art. 6 din legea-cadru, normele interpretându-se în coerenţa întregii reglementări, în mod coroborat.

Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, existenţa unor diferenţe de venit lunar între angajaţii care prestează aceeaşi activitate şi au aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie, dar care îşi desfăşoară activitatea în instituţii publice diferite, nu este contrară principiului egalităţii în drepturi, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabileşte diferenţe în ceea ce priveşte salariile de bază/indemnizaţiile de încadrare, iar, pe de altă parte, atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii identice sau asemănătoare, dar la autorităţi sau instituţii publice diferite.

Prin urmare, instanţa de contencios constituţional nu reţine o încălcare a principiului egalităţii în cazul unor diferenţe de venit lunar, atunci când salariile de bază sunt egale, potrivit legii. În acest cadru, se poate aprecia ca fiind greşită prima orientare jurisprudenţială, minoritară, fundamentată pe constatarea unei situaţii de discriminare pe cale judiciară şi repararea, în consecinţă, a prejudiciului rezultat din discriminare, prin obligarea angajatorului la calcularea sporurilor la nivelul maxim de 45% şi în cazul persoanelor salarizate potrivit art. 1 lit. c) din capitolul VIII secţiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 (personalul auxiliar de specialitate şi personalul conex din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea), care desfăşoară activitate în condiţii similare, subordonate altui ordonator secundar de credite decât cel care achită sporurile fie în baza unei hotărâri judecătoreşti, fie în baza unei decizii administrative.

De principiu, pot exista situaţii concrete în care disponibilul bănesc la nivelul unui ordonator secundar de credite permite acordarea pentru fiecare salariat aflat în aceeaşi situaţie a unor sporuri care pot să atingă limita maximă cumulată a sporurilor, cu respectarea încadrării în plafonul impus de lege pentru acel ordonator, pe când în cazul altui ordonator secundar, disponibilul să nu îi permită stabilirea sporurilor acordate până la nivelul maxim de 45% pentru fiecare salariat.

Ceea ce prezintă relevanţă este aspectul că limitarea cuantumului sporurilor la care se referă art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este prevăzută pe total buget aferent salariilor de bază destinat fiecărui ordonator de credite în parte, iar nu individual, prin raportare directă la salariul lunar pe care îl primeşte fiecare salariat aparţinând aceleiaşi categorii profesionale.

Într-o astfel de situaţie, legea îngăduie apariţia unor astfel de diferenţe, rezultate dintr-un cuantum procentual diferit al sporurilor acordate, caz în care este evident că se aplică dispoziţiile deciziilor Curţii Constituţionale nr. 818, 819, 820 şi 821 din 3 iulie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, şi o atare discriminare nu poate fi constatată pe cale judiciară.

Mai mult, în această privinţă, în jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionale s-a statuat că sporurile nu sunt drepturi fundamentale, ci sunt drepturi salariale suplimentare. "Stabilirea cuantumului concret al sporurilor şi al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu. O asemenea soluţie legislativă ţine de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a fi contrară art. 4 şi 16 din Constituţie şi nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării." (Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, pronunţată în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, paragraful 19)

Prin urmare, posibilitatea ca, în cadrul aceleiaşi categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiţi, să existe diferenţieri în funcţie de sumele de bani aflate la dispoziţia acestora este reală, însă derivă din aplicarea legii la situaţii de fapt concrete, diferite în cadrul fiecărui ordonator de credite, care pot influenţa nivelul de determinare al sporurilor, apariţia unei eventuale situaţii de discriminare în calculul drepturilor salariale, în procesul de aplicare a legii de către angajator, reprezentând o chestiune de fapt care excedează limitelor de soluţionare a recursului în interesul legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor privind modul de calcul al sporurilor, subsumate motivului de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat, din această perspectivă, o hotărâre legală.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor invocată de Tribunalul Gorj.

Respinge recursul declarat de reclamanţii C., E., GG., KK., UU., XX. şi CCC. şi recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1162 din 26 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.