Waiver of litigation in appeal annuls lower judgment under the principle of party disposition
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice accepted the claimant’s motion to waive the litigation and annulled the lower court’s judgment pursuant to Article 247(5) of the 1865 Code of Civil Procedure, leaving the 2013 appellate decision intact as the final operative outcome. The case involved a procedural dispute where the claimant sought clarification of the operative part of a 2013 judgment that ordered the confiscation of unjustly obtained funds, which the appellate court had rejected in 2022 on the grounds that the request constituted impermissible grounds merits review rather than mere clarification. The High Court applied the principle of party disposition, determining that the waiver of the judgment constituted a valid act of disposal that did not require judicial censure, and cited Articles 246(1) and 247(5) of the 1865 Code of Civil Procedure to justify the annulment of the appellate decision upon the claimant’s voluntary renunciation in the appeal instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 2811 C. proc. civ, art. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 246 alin. (1) C. proc. civ, art. 246 C. proc. civ, art. 247 alin. (5) C. proc. civ, art. 247 alin. (5) C. proc. civ. 1865; Waiver of litigation in appeal annuls lower judgment under the principle of party disposition: The case involved a procedural dispute where the claimant sought clarification of the operative part of a 2013 judgment that ordered the confiscation of unjustly obtained funds, which the appellate court had rejected in 2022 on the grounds that the request constituted impermissible grounds merits review rather than mere clarification. The High Court applied the principle of party disposition, determining that the waiver of the judgment constituted a valid act of disposal that did not require judicial censure, and cited Articles 246(1) and 247(5) of the 1865 Code of Civil Procedure to justify the annulment of the appellate decision upon the claimant’s voluntary renunciation in the appeal instance.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive to justify the annulment of the lower court’s judgment following the claimant’s waiver of the litigation in the appellate instance.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 mai 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 12.01.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, petenta A. a formulat în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate, B., C. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 2811 C. proc. civ., cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1604 din 15.05.2013, mai precis a alineatului al treilea al dispozitivului sentinţei cu următoarea redactare:
"Dispune confiscarea sumei de 6.364.413 RON constatată a fi dobândită nejustificat de către pârâţi în perioada 2005 - 2009", prin prisma înţelesului, întinderii şi aplicării sale.
Prin încheierea din data de 10.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1604/15.05.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2011 ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri, precum şi a celei din data de 03.02.2021, prin care a fost amânată pronunţarea soluţiei, a declarat recurs A., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 3888 din data de 14.09.2021, a admis recursul, a casat hotărârile atacate şi a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.
În motivarea deciziei s-a reţinut că instanţa a soluţionat cererea în condiţiile în care procedura de citare a părţilor din dosar a fost viciată, în sensul că acestea nu au fost citate la adresele indicate, devenind incidente dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. 1865, care a guvernat cauza în raport de data introducerii cererii iniţiale de chemare în judecată.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021* şi s-a procedat la citarea părţilor în conformitate cu dispoziţiile legale.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 143 din 1 februarie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Integritate, B., C. şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că prezenta cerere nu se circumscrie unei cereri de lămurire hotărâre, iar prin cele sesizate practic se aduc veritabile critici soluţiei date în fond de instanţă, fiind reluate apărări de fond ce nu pot fi circumscrise unei cereri tipice de lămurire a dispozitivului.
Aşadar, pe calea lămuririi dispozitivului deciziei, petenta analizează motivarea Curţii de Apel Bucureşti, făcând referire la considerentele sentinţei şi solicitând, astfel, a fi adăugat la ceea ce s-a statuat jurisdicţional anterior.
Prin lămurirea dispozitivului, instanţa nu poate sub nicio formă adăuga la conţinutul acestuia, iar aspectele criticate de petentă ar conduce în mod clar la modificarea nepermisă a acestuia, în condiţiile în care intenţia petentei este tocmai aceea de a fi exclusă din categoria celor de la care s-a dispus confiscarea averii, aspect inadmisibil, având în vedere şi modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A., solicitând modificarea hotărârii şi, în rejudecare, admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 1604/15.05.2013, astfel cum cum a fost formulată.
4. Cererea de renunţare la judecata cauzei
La termenul din data de 26 mai 2022, recurenta-reclamantă A. a depus cerere de renunţare la judecata cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 1604/15.05.2013 în temeiul dispoziţiilor art. 246 alin. (1) C. proc. civ. 1865, solicitând instanţei de recurs să ia act de cererea formulată şi să dispună anularea în tot a sentinţei nr. 143 din 1 februarie 2022.
5. Soluţia instanţei de recurs
Potrivit art. 246 alin. (1) C. proc. civ. 1865 "Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă", iar alin. (5) al aceluiaşi articol reglementează situaţia formulării cererii de renunţare la judecată în căile de atac:
"(5) Când renunţarea este făcută în instanţa de apel, hotărârea primei instanţe va fi anulată în totul sau în parte, în măsura renunţării".
Având în vedere că manifestarea de voinţă, în sensul renunţării la judecata cererii, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ. 1865, va lua act de renunţarea recurentei-reclamante A. la judecata cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 1604 din data de 15 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Întrucât cererea de renunţare la judecată a fost formulată în calea de atac a recursului, Înalta Curte va face aplicarea art. 247 alin. (5) C. proc. civ. 1865 şi va anula sentinţa nr. 143 din 1 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea recurentei A. de renunţare la judecata cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 1604 din data de 15 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Anulează sentinţa nr. 143 din 1 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, conform art. 247 alin. (5) C. proc. civ. 1865.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2022.