Land improvement agency's suspension request rejected; annulment decision upheld on appeal.

Şedinţa publică din data de 26 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 22.11.2021, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, suspendarea efectelor Deciziei nr. 624 din 02.11.2021 emise de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 155/CA/2021 din 8 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de suspendare formulată de reclamant.

S-a dispus suspendarea efectelor Deciziei nr. 624 din 02.11.2021 emise de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond.

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat că prezumţia de nelegalitate a actului administrativ este dovedită. Astfel, reclamantul, în cuprinsul cererii de suspendare, nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului atacat.

A apreciat recurenta că a analiza în cauză temeinicia susţinerilor intimatului-reclamant legate de nemotivarea actului administrativ echivalează cu soluţionarea pe fond a cauzei, în sensul constatării legalităţii sau, dimpotrivă, a nelegalităţii actului administrativ atacat, ceea ce instanţa de fond a şi făcut, încălcând astfel limitele impuse de soluţionarea unei cereri de suspendare. Deşi în cuprinsul deciziei a cărei suspendare se solicită s-a menţionat în mod expres că emiterea acesteia are la bază Nota nr. x/25.10.2021 a Serviciului Inspecţie, Control Intern Managerial, instanţa de fond s-a limitat la a aprecia că actul administrativ este nemotivat.

A mai arătat recurenta că, în cazul de faţă, este evident faptul că aparenţa dreptului este în favoarea sa, emiterea actului administrativ a cărui suspendare se solicită fiind consecinţa nerespectării dispoziţiilor legale care reglementează regimul proprietăţii publice şi dispoziţiile legale privind atribuirea locuinţelor de serviciu.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, a arătat recurenta că împrejurarea că eliberarea locuinţei pe timp de iarnă ar produce reclamantului şi familiei sale un prejudiciu moral greu de reparat nu este de natură să dovedească paguba iminentă produsă prin actul atacat, în condiţiile în care legiuitorul a impus dovedirea unui prejudiciu material cert, iar nu a unui prejudiciu moral.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În motivare, a arătat că din cuprinsul deciziei nu rezultă că ar fi încălcat vreo obligaţie dintre cele care pot fundamenta revocarea deciziei iniţiale, în realitate actul administrativ contestat nu conţine nicio motivare în fapt sau în drept, fapt ce reprezintă un motiv de nulitate formală. Singurul argument pe care să fie fundamentată decizia ar fi nota Serviciului Inspecţie, Control Intern Managerial, însă acest document nu i-a fost comunicat niciodată, fiindu-i inopozabil. Manifestarea de voinţă din cuprinsul deciziei atacate se prezintă ca un abuz de drept care îl pune în situaţia de a rămâne fără o locuinţă pe timp de iarnă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat suspendarea efectelor Deciziei nr. 624 din 02.11.2021 emise de Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare prin care s-a dispus anularea prevederilor Deciziei nr. 252/25.09.2014 şi s-a stabilit obligaţia reclamantului de a elibera şi de a preda locuinţa reprezentând cantonul nr. 67, situat în str. x, localitatea Carei, judeţ Satu Mare, în termen de 30 de zile calendaristice, în starea în care a fost reabilitat conform contractului de execuţie lucrări nr. x/09.07.2014.

Soluţionând cauza, Curtea de Apel a admis cererea reclamantului şi a dispus suspendarea efectelor deciziei până la pronunţarea instanţei de fond.

Recurentul-pârât a criticat hotărârea instanţei de fond, arătând că nu sunt îndeplinite condiţia existenţei cazului bine justificat şi condiţia prevenirii pagubei iminente.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.", iar potrivit art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege:

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.(...)".

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantei (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

În acord cu susţinerile recurentului-pârât, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există elemente care conturează îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, prima instanţă reţinând în mod nelegal că argumentele reclamantului reprezintă o împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului contestat.

Înalta Curte, analizând conţinutul deciziei contestate, reţine că, la nivel aparent, aceasta este motivată, având în vedere trimiterea la nota Serviciului Inspecţie, Control Intern Managerial. Astfel, cerinţa motivării unui act administrativ poate fi îndeplinită prin trimiterea la cuprinsul unor înscrisuri anterioare emiterii sale, iar împrejurarea că acestea nu i-au fost comunicate intimatului-reclamant nu echivalează, în analiza sumară specifică procedurii de faţă, cu o nemotivare a actului emis.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost reliefate, de către reclamant, împrejurări care să constituie un caz bine justificat, în accepţiunea dată de legiuitor acestei cerinţe, conform definiţiei din cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa de control judiciar reţine că îndeplinirea doar a uneia dintre cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu poate conduce la admiterea cererii de suspendare. Prin urmare, în lipsa dovedirii cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea elementelor doveditoare ale pagubei iminente, această condiţie, prin ea însăşi, în lipsa cazului bine justificat, neavând aptitudinea de a schimba soluţia pronunţată în prezentul recurs.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reţine că, în absenţa dovedirii existenţei unui caz bine justificat, hotărârea primei instanţe este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimatul A. la plata către recurenta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, respectiv taxă judiciară de timbru.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare împotriva sentinţei nr. 155/CA/2021 din 8 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va respinge cererea de suspendare.

Va obliga intimatul A. la plata către recurenta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare împotriva sentinţei nr. 155/CA/2021 din 8 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge cererea de suspendare.

Obligă intimatul A. la plata către recurenta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 26 mai 2022.