Funding Denial Over Unsigned Land-Register Extract Annulled; Agency Ordered to Approve Grant and Sign Contract

Şedinţa publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 12.02.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("Legea nr. 554/2004"), a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

1. anularea Deciziei de respingere a contestaţiei nr. 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul AFM ("Răspuns contestaţie");

2. anularea Deciziei de respingere din data de 10 octombrie 2017 a cererii de finanţare nr. x pronunţată de către AFM ("Decizia administrativă");

3. aprobarea dosarului de finanţare depus de către subsemnatul la AFM în vederea accesării finanţării din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, beneficiari persoane fizice emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ("Programul Casa Verde") şi obligarea AFM la încheierea contractului de finanţare cu subsemnatul;

4. obligarea AFM la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu;

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 4283 din 23.10.2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, dispunându-se următoarele:

- anularea adresei de respingere a contestaţiei nr. 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7.12.2017 adoptată de Comisia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul AFM şi a Deciziei de respingere din data de 10.10.2017 a cererii de finanţare nr x/12.10.2016 emisă de către AFM.

- obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să aprobe cererea de finanţare depusă de către reclamant, în vederea accesării finanţării din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, beneficiari persoane fizice emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor " Programul Casa Verde " şi obligarea pârâtei AFM la încheierea contractului de finanţare cu reclamantul.

- obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 100 de RON cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru"

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a exercitat calea de atac a recursului pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU şi, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate iar pe fond respingerea în totalitate a acţiunii promovate de intimatul - reclamant.

În dezvoltarea criticilor sale, a susţinut recurenta - pârâtă că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. f) şi art. 14 din Ordinul nr. 1817/2016.

Astfel, consideră că aceasta, în mod greşit a admis acţiunea reclamantului, reţinând ca obligaţia prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. f) din Ordinul 1817/2016 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de incalzire care utilizează energie regenerabila ar fi fost îndeplinită de către acesta.

Invocă faptul că reclamantul intimat nu a depus la dosarul cererii de finanţare nr. x, extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile, valabil la data depunerii cererii de finanţare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului-teren şt imobilului-construcţie pe care se implementează sistemul de încălzire, în original, pentru solicitanţii care deţin individual un imobil, ci a depus respectivul extras în copie simplă, asa cum rezultă indubitabil din analiza înscrisului aflat la dosarului de finanţare.

Mai mult, se poate observa faptul că respectivul înscris nu este semnat olograf de asistentul registrator al OCPI Bucureşti, în dreptul semnăturii acesteia fiind imprimată menţiunea "semnatură digitală, data 07.10.2016,10:39:38".

Mai susţine recurentul că, în situaţia de fapt a reclamantului-intimat, în raport cu extrasul de carte funciară depus o data cu dosarul de finanţare x, respectivul înscris nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de dispoziţiile imperative ale Art. 13 lit. f) din Ghidul de finanţare., respectiv, simpla inserare în dreptul semnăturii Asistentului registrator B., din cadrul O.C.P.I. Bucureşti, a menţiunii " semnătură digitală, data 07.10.2016,10:39:38".

În conformitate cu jurisprudenţa constantă, potrivit art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronica, înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat. în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată. Din interpretarea prevederilor art. 4 pct. 1 şi 2 şi art. 5 din Legea nr. 455/2001 rezultă că semnătura electronică poate fi încorporată unui înscris în formă electronică destinat a fi citit prin intermediul unui program, nefiind posibilă încorporarea unei semnături electronice unui alt înscris decât cel electronic.

Aplicând în concret dispoziţiile Legii nr. 455/2001 la situaţia de fapt cu privire la extrasul de informare emis în data de 05.10.2016, având ca obiect imobilul situat în Mun. Bucureşti, str. x, pe de o parte, şi coroborându-le cu prevederile art. 13 lit. f) din Ghidul de finanţare, pe de alta, recurenta apreciază în mod univoc faptul că, respectivul înscris NU îndeplineşte condiţiile de formă solicitate în mod imperativ prin Ghidul de finanţare, respectiv nu este semnat în mod legal, de către reprezentantul O.C.P.I. Bucureşti, asistentul registrator B..

Instata de fond apreciază că "autoritatea publică pârâtă avea obligaţia de a interpreta si de a aplica prevederile art. 340 din Ordinul ANCPI nr. 700/2017, în sensul în care prevederile legale menţionate anterior produc un efect faţă de reclamant, cu consecinţa luării in considerare a situaţiei de fapt care rezulta din conţinutul extrasului de carte funciara de informare din data de 31.10.2017 eliberat de OCPI sector 1".

În concluzie, consideră că emiterea înscrisului electronic nu poate fi asimilată cu emiterea unui extras de carte funciară în formă fizică, semnat electronic, sub aspectul formei pe care acesta trebuie să o îmbrace prin prisma prevederilor legale relevate, câtă vreme legiuitorul nu a înţeles să instituie în mod expres posibilitatea întocmirii acestuia sub forma înscrisului electronic

În ceea ce priveşte capatele de cerere privind aprobarea dosarului de finanţare depus de către reclamant şi obligarea AFM Ia încheierea contractului de finanţare, cereri admise de instanţa de fond prin sentinţa atacată, susţine recurenta că instanţa de fond, în mod nelegal a admis cererile reclamantului, încălcând dispoziţiile art. 1 alin. (2) si art. 5 din Ordinul 1817/2016.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin (2) din Ordinul 1817/2016:

"Ghidul conţine dispoziţii privind:

a) programul;

b) eligibilitatea solicitantului, a dosarului de finanţare, a proiectului propus şi a, cheltuielilor legate de acesta;

c) condiţiile de depunere a dosarului de finanţare, analiză şi selectare, aprobare, finanţare, implementare şi monitorizare a proiectului propus"

În conformitate cu prevederile art. 5 lit. a) din acelaşi Ordin " Autoritatea" este definită ca "Administraţia Fondului pentru Mediii", iar potrivit literei i) din acelaşi articol " dosar de finanţare - cererea de finanţare nerambursabilă definită la lit. c), însoţită de documentaţia care trebuie depusă de către solicitant în vederea analizării şi aprobării finanţării de către Autoritate". Mai mult, în conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Ordinul anterior menţionat " In cadrul sesiunii de depunere. Comisia de analiză numită prin dispoziţie a preşedintelui Autorităţii procedează la:

a) deschiderea plicurilor conţinând dosarul de finanţare al solicitantului se realizează exclusiv în ordinea înregistrării la agenţia judeţeană pentru protecţia mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul;

b) analiza eligibilităţii solicitantului şi a proiectului, conform anexei nr. 4 la prezentul ghid;

c) înaintarea către Comitetul director al Autorităţii a centralizatorului cuprinzând proiectele selectate, proiectele respinse, precum şi a centralizatorului cuprinzând proiectele neselectate la finanţare

Etapa finală a evaluării unei cereri de finanţare este menţionată de prevederile art. 17 din acelaşi act normativ, respectiv " (î) După avizare, Comitetul director al Autorităţii propune spre aprobare Comitetului de avizare al Autorităţii centralizatorul cuprinzând proiectele selectate.

(2) Comitetul director al Autorităţii aprobă centralizatorul privind proiectele respins"

Aşadar, există o procedură de urmat în privinţa soluţionării dosarului de finanţare precum si o autoritate competenta sa soluţioneze aceste dosare.

Apreciază că obiectul acţiunii judiciare formulate de reclamant, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificări, nu poate constitui solicitarea "anulării în tot sau în parte a actului", cererea privind aprobarea unei cereri de finanţare nerambursabilă fiind inadmisibila.

Reclamantul nu are un drept de obţinere a finanţării nerambursabile în cadrul Programului Casa Verde, ci doar vocaţia de a obţine respectiva finanţare, sub conditia îndeplinirii criteriilor de eligibilitate din Ordinul nr. 1817/2016, ce instituie o facilitate de finanţare şi nu o obligaţie în sarcina autorităţii.

Susţine că instanţa de judecată nu se poate subroga autorităţii publice respectiv -Administraţiei Fondului de Mediu - în analiza dosarului de finanţare, astfel că aceasta nu poate soluţiona fondul cererii de acordare a finanţării nerambursabile.

În consecinţă, fata de aceste motive de fapt si de drept, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar pe fond să respingerea acţiunii reclamantului.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a susţinut în esenţă că soluţia instanţei de fond este corectă şi argumentată în fapt şi în drept, iar criticile recurentei - pârâte sunt nefondate.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - pârâtă Administraţia Fondului Pentru Mediu a combătut apărările formulate în cuprinsul întâmpinării de către intimatul - reclamant A. în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispoziţiile art. 4711 alin. (4) din C. proc. civ., incidente şi în cazul recursului, conform art. 490 C. proc. civ.

Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 10 aprilie 2019 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18.05.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din cadrul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului Pentru Mediu este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

Înainte de a trece la analizarea criticilor formulate de recurenta - pârâtă, instanţa de control judiciar reţine următoarea situaţie de fapt, respectiv că,

În cursul anului 2016, ca urmare a anunţului de deschidere a sesiunii de finanţare privind Programul Casa Verde, astfel cum a fost aprobat prin Ordinul nr. 1817/2016 emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ("Ghidul de finanţare"), reclamantul A. a depus la AFM Sector 1 Bucureşti dosarul de finanţare în vederea instalării de panouri solare pentru imobilul situat în Bucureşti, str. x, proprietatea subsemnatului ("Imobilul").

Prin urmare, la data de 12 octombrie 2016 a formulat către AFM Sector 1 Bucureşti cererea de finanţare nerambursabilă înregistrată sub nr. B.00237.12.10.2016.

În urma analizei operate de către Comisiile din cadrul AFM, la data de 10 octombrie 2017 autoritatea a publicat pe site-ul său centralizatorul cuprinzând proiectele respinse pentru finanţare.

Prin Decizia administrativă din data de 10.10.2017 Administraţia Fondului pentru Mediu a respins cererea de finanţare nr. x/12.10.2016 depusă de către reclamant, cu motivarea că " Extrasul de carte funciară prezentat nu este însuşit de emitent, în sensul că nu poartă semnătura acestuia, conform formularului prevăzut în anexa Ordinului nr. 400/2014, pentru aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară".

Urmare acestei soluţii emise de AFM, în temeiul art. 19 din Ghidul de finanţare a Programului Casa Verde coroborat cu dispoziţiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a formulat contestaţie împotriva Deciziei de respingere a cererii de finanţare nr. x/10.10.2017 ("Contestaţia"-Anexa nr. 3).

Prin Adresa nr. 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7.12.2017 adoptată de Comisia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul AFM, a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de către reclamant împotriva Deciziei de respingere din data de 10.10.2017 a cererii de finanţare nr. x/12.10.2016 emisă de către AFM, cu motivarea "se respinge contestaţia şi se menţine rezoluţia comisiei de analiză" (Anexa nr. 4).

Prin cererea de chemare in judecată, reclamantul a solicitat anularea Deciziei de respingere a contestaţiei nr. 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7 decembrie 2017 pronunţată de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul AFM ("Răspuns contestaţie"), anularea Deciziei de respingere din data de 10 octombrie 2017 a cererii de finanţare nr. x pronunţată de către AFM ("Decizia administrativă"), aprobarea dosarului de finanţare depus la AFM în vederea accesării finanţării din cadrul Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, beneficiari persoane fizice emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ("Programul Casa Verde"), precum şi obligarea AFM la încheierea contractului de finanţare.

Instanţa de fond a admis cererea formulată de reclamantul A. reţinând în esenţă că pârâta ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU a interpretat în mod nelegal prevederile 340 alin. (2) din Ordinul ANCPI nr. 700 din 9 iulie 2014, care nu condiţionează valabilitatea extraselor de carte funciară pentru informare de semnătura Oficiului Teritorial de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, aceste extrase fiind generate automat de sistemul informatic.

Soluţia primei instanţe este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, care, contrar susţinerilor recurentei - pârâte, apreciază că judecătorul fondului a interpretat în mod corect dispoziţiile art. 13 lit. f) din Ordinul nr. 1817/2016 din 20 septembrie 2016 emis de Ministerul Mediului Apelor şi Pădurilor, ce au următorul conţinut:

"Dosarul de finanţare va cuprinde:

f) extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile, valabil la data depunerii cererii de finanţare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului-teren şi imobilului-construcţie pe care se implementează sistemul de încălzire, în original, pentru solicitanţii care deţin individual un imobil".

Prin Decizia AFM din data de 10.10.2017 s-a reţinut ca motiv al respingerii cererii reclamantului faptul că: " Extrasul de carte funciară prezentat nu este însuşit de emitent, în sensul că nu poartă semnătura acestuia, conform formularului prevăzut în anexa Ordinului nr 700/2014, pentru aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară".

Analizându-se Ordinul nr. 700/2014 pentru aprobarea Regulamentului de avizare, recepţie şi înscriere în evidenţele de cadastru şi carte funciară, constată Înalta Curte că, la articolul 340 sunt menţionate următoarele:

"1) Documentele care se emit în urma deschiderii cărţilor funciare sunt:

a) extrasul de carte funciară pentru informare;

b) extrasul de plan cadastral.

(2) Extrasele de carte funciară pentru informare sunt emise fără a fi semnate de oficiul teritorial, acestea fiind generate automat de sistemul informatic.

(3) Extrasele de carte funciară pentru informare şi extrasele de plan cadastral în format analog se comunică persoanelor interesate prin intermediul unităţii administrativ-teritoriale. Extrasele pot fi obţinute şi prin accesarea serviciului destinat acestei operaţiuni pe pagina de internet special creată de Agenţia Naţională.

Aşadar, în mod corect a reţinut judecătorul de primă jurisdicţie că prevederile Ordinului ANCPI nr. 700 din 09 iulie 2014 nu condiţionează valabilitatea extraselor de carte funciară pentru informare de semnătura oficiului teritorial, ca emitent al său, respectiv semnătura funcţionarului care l-a întocmit.

De altfel, analizând extrasul de carte funciară pentru informare ataşat la dosarul administrativ (dosarul de fond al instanţei) constată Înalta Curte că acesta poartă semnătura electronică a Asistentului Registrator, B., menţionându-se deopotrivă şi data şi ora emiterii sale - 07.10.2016.

Prin urmare, în acord cu instanţa de fond şi instanţa de control judiciar constată că Decizia de respingere a cererii de finanţare nr. x/12.10.2016 emisă de către AFM la data de 10.10.2017 şi Adresa de respingere a contestaţiei nr 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7.12.2017 adoptată de Comisia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul AFM sunt nelegale şi netemeinicie, fiind emise cu exces de putere, în accepţiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c), i) şi n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Raportat la prevederile art. 10 alin. (1) şi art. 13 lit. f) din Ordinul nr. 1817/2016 din 20 septembrie 2016, precum şi la prevederile art. 340 din Ordinul ANCPI nr. 700/2014, Înalta Curte reţine că respingerea de către recurenta - pârâtă Administraţia Fondului Pentru Mediu a cererii de finanţare a intimatului - reclamant, pe considerentul că " extrasul de carte funciară prezentat nu este însuşit de emitent, în sensul că nu poartă semnătura acestuia..." nu are suport legal, aceasta acţionând cu exces de putere şi cu depăşirea marjei de apreciere a autorităţii publice, respingerea cererii de finanţare fiind nelegală şi nejustificată.

În ceea ce priveşte criticile recurentei referitoare la faptul că intimatul - reclamant nu a depus la dosarul cererii de finanţare extrasul de carte funciară pentru informare în original, ci doar în copie simplă, respectiv faptul că acest extras nu este semnat olograf de asistentul registrator al OCPI Bucureşti, ci, în dreptul semnăturii este imprimată menţiunea " semnătură digitală, data 07.10.2016, 10:39:38", în condiţiile în care cererea de finanţare a fost respinsă doar pe considerentul că " extrasul de carte funciară prezentat nu este însuşit de emitent în sensul că nu poartă semnătura acestuia", acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de control judiciar, autoritatea neputând invoca noi motive de respingere a cererii de finanţare în etapa judiciară.

Constatând, aşadar, contrar susţinerilor recurentei, că extrasul de carte funciară depus de reclamant îndeplineşte toate condiţiile de formă prevăzute de dispoziţiile art. 13 lit. f) din Ordinul nr. 1817/2016 şi art. 340 alin. (2) din Ordinul ANCPI nr. 700/2014, pentru a produce efectele juridice prevăzute de lege, atestând faptul că reclamantul este proprietar al imobilului pe care se implementează sistemul de încălzire pentru care se solicită finanţare, astfel cum impun dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 1817/2016, în mod legal, instanţa de fond a admis cererea reclamantului, anulând adresa de respingere a contestaţiei nr. 2326/cvc/25.10.2017 din data de 7.12.2017 adoptată de Comisia de Soluţionare a contestaţiilor din cadrul AFM şi Decizia de respingere a cererii de finanţare nr. x/12.10.2016 emisă de către AFM la data de din data de 10.10.2017, aceasta făcând o corectă interpretare şi aplicare a normelor legale la situaţia de fapt rezultată din ansamblul probelor administrate în cauză.

Prin urmare, critica recurentei privind încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. f) şi art. 14 din Ordinul nr. 1817/2016, este nefondată, nefiind aptă sa conducă la reformarea sentinţei recurate.

Nici critica ce vizează soluţia instanţei de fond de obligare a pârâtei la emiterea unei decizii prin care să aprobe cererea de finanţare depusă de către reclamant, în vederea accesării finanţării din cadrul Programului "Casa Verde " şi la încheierea contractului de finanţare cu reclamantul, nu poate fi avută în vedere de către instanţa de control judiciar.

Legea nr. 554/2004, prin art. 18 ce reglementează şi enumeră soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ, consacră, astfel cum în mod constant s-a reţinut şi în doctrină, caracterul de plină jurisdicţie al contenciosului administrativ, în sensul că instanţa care soluţionează acţiunea poate să anuleze în tot sau în parte actul administrativ, să oblige autoritatea pârâtă să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, să se pronunţe asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului dedus judecăţii şi care nu pot fi atacate separat, conform art. 8 alin. (1) din lege.

Aşadar, instanţa de contencios administrativ poate, ea însăşi, să dispună măsuri pentru recunoaşterea dreptului sau a interesului legitim vătămat constând chiar în reformarea unei decizii administrative şi pentru repararea prejudiciului cauzat reclamantului, fără ca astfel de dispoziţii cuprinse în hotărâri judecătoreşti să poată fi considerate imixtiuni în activitatea administraţiei publice.

Cum recurenta - pârâta, analizând fondul dreptului reclamantului, a respins cererea acestuia doar pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. f) din Ordinul nr. 1817/2016, reprezentând Ghidul de finanţare al Programului Casa Verde, iar instanţa de primă jurisdicţie a constatat că această condiţie este îndeplinită, în mod corect judecătorul fondului, în temeiul dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a obligat recurenta la aprobarea cererii de finanţare şi totodată la încheierea contractului de finanţare, reţinând că eventuala obligare a autorităţii la reevaluarea cererii ar avea caracter exclusiv formal, lipsind litigiul de finalitatea sa firească.

Procedând astfel, instanţa de primă jurisdicţie nu s-a subrogat autorităţii recurente, ci s-a pronunţat în limitele conferite de dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 care trasează coordonatele generale ale conţinutului hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, fără a trata în mod diferenţiat contenciosul obiectiv (de anulare) şi contenciosul subiectiv, caracterul de plină jurisdicţie al contenciosului administrativ subiectiv fiind consacrat de alin. (1) şi (2) ale acestui text de lege.

Astfel, în situaţia în care conduita nelegală a autorităţii produce o vătămare reclamantului, instanţa poate ordona măsuri pentru restabilirea dreptului sau a interesului legitim vătămat, şi, în acest scop, poate să dea curs solicitării acestuia atunci când constată că sunt îndeplinite condiţiile legii, iar nu doar să oblige autoritatea să reevalueze cererea care i-a fost adresată.

O asemenea măsură se încadrează în soluţiile pe care instanţa de contencios administrativ este îndrituită să le pronunţe potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi nu poate fi calificată drept o subrogare în atribuţiile autorităţii, prin urmare, o interpretare contrară, astfel cum susţine recurenta, este de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Rezultă aşadar că hotărârea atacată se încadrează perfect în normele legale mai sus examinate astfel că nici din această perspectivă nu se poate reţine nelegalitatea sentinţei pronunţate.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în cauză, criticile recurentei sunt nefondate, iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente speţei.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 4283 din 23 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.