Validity of microchip transponder code structure and compliance with ISO 11784 standards in veterinary administrative regulations

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 04.07.2019, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia Registrul Electronic al Animalelor Domestice şi de Companie (Asociaţia Readc), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a solicitat instanţei obligarea pârâtei la modificarea structurii codului microcipului de identificare a câinilor existenţi pe teritoriul României (a transponderului), care este detaliată în anexa nr. 1 pct. 4 respectiv în anexa nr. 2 a Ordinului nr. 1/2014 pentru aprobarea Normelor privind identificarea şi înregistrarea câinilor cu stăpân, în sensul eliminării din structura microcipului a celor 3 cifre care reprezintă codul fabricantului

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 107 din 23 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată prin întâmpinare de către pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor. S-a respins ca nefondată acţiunea formulată de către reclamanta Asociaţia Registrul Electronic al Animalelor Domestice şi de Companie (ASOCIAŢIA READC) în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor,

3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamanta Asociaţia Registrul Electronic al Animalelor Domestice şi de Companie (Asociaţia Readc) a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 107 din 23 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

În opinia recurentului, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea dreptului la sănătate din Constituţia României, art. 34, raportat la faptul că nu se asigură transabilitatea şi unicitatea codului.

Recurenta consideră faptul că structura actuală a codului/a transpoderului nu respectă normele internaţionale ISO 11784 care se referă la unicitatea şi transabilitate, cu toate că Ordinul nr. 1/2014 al ANSVSA face trimitere la aceste prevederi internaţionale.

Standardele internaţionale ISO 11784 prevăd că unicitatea este garantată de state cu un cod de ţară (de către ţară), iar abia în momentul în care nu există un cod de ţară (România are cod de tară 642), aceasta va fi garantată de către producător prin 3 caractere. Astfel, un prim aspect nerespectat şi contrar dispoziţiilor internaţionale este cel referitor la unicitate întrucât autoritatea naţională din România nu asigură unicitatea codurilor alocate, deşi ar trebui să facă acest lucru, motiv pentru care există multiple cazuri de dublare a anumitor coduri de identificare alocate animalelor.

De asemenea, se susţine că prevederile anexei 1 şi 2 la Ordinul preşedintelui ANSVSA nr. 1/2014 arată la pct. 1 lit. b) că unicitatea codului trebuie garantată de către producător, însă această cerinţă este în contradicţie cu normele internaţionale ISO - IC AR care stabilesc, că, răspunzătoare pentru unicitate atunci când există cod de ţară, este chiar statul în cauză şi nu producătorul .

Pe de altă parte, recurenta a arătat că este competentă în a introduce prezenta cerere de chemare în judecată raportat la faptul că legea contenciosului administrativ prevede că orice persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ poate solicita anularea actului, iar sintagmei persoană vătămată din Legea nr. 554/2004 îi este asimilat şi "organismul social" care invocă vătămarea prin actul administrativ fie a unui interes public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

În consecinţă, recurenta apărând un interes public, identificarea şi microciparea animalelor, dar şi interesele altor persoane, consideră că este îndreptăţită să introducă prezenta acţiune.

În continuare, recurenta susţine nerespectarea normelor internaţionale ISO, întrucât urmare a reglementării actuale, prin care s-a stabilit ce anume trebuie să conţină codului microcipului, legislaţia naţională este în contradicţie cu normele internaţionale.

Astfel, partea tehnică a transponderului stabilit prin Ordinul nr. 1/2014 al ANSVSA şi descris prin anexele acestuia nu respectă normele internaţionale ISO 11784 care se referă la unicitate şi transabilitate. Standardul ISO 11784 stabileşte structura codului microcipului, structură în care biţii 17 până la 64 oferă cele 15 poziţii ale unui cod unic la nivel internaţional. Primele 3 cifre reprezintă codul producătorului sau al ţării, iar următoarele 12 cifre servesc identificării animalului sau identificării la nivel naţional.

Standardele internaţionale care sunt arătate în ordin spre a fi respectate, ISO 11784 prevăd că unicitatea este garantată de state cu un cod de tară, iar dacă nu există un cod de tară (România are cod de tară 642), aceasta va fi garantată de către producător prin 3 caractere. Prin urmare, România având un cod de ţară unic, transponderul nu mai are nevoie de cele 3 caractere care reprezintă codul fabricantului aşa cum este se precizează în detalierea structurii microcipului, în anexa 1 pct. 4 lit. e) indice iii ("următoarele 3 caractere reprezintă codul fabricantului").

În prezent, atât codul de ţară, cât şi codul de producător fac parte integrantă din structura microcipului din România, ceea ce este contrar normelor internaţionale ISO 11784, care nu permite să existe două coduri (şi de ţară şi de producător), ci codul de producător este condiţionat de existenţa sau inexistenţa codului de ţară.

Mai mult, Ordinul nr. 1/2014 face trimitere la standardele ISO 11748 precizând că "microcipul trebuie să fie un dispozitiv (...) care utilizează tehnologia HDX sau FDX-B conform standardelor ISO 11784 şi anexei A a standardului ISO 11785".

Precizează recurenta că, cu ambele coduri (3 caractere pentru fiecare în parte) nu se poate garanta unicitatea şi transabilitatea, deoarece nu ar mai rămâne suficiente caractere în structura microcipului pentru seria de animal (codul unic de identificare, utilizat pentru identificarea individuală a unui animal la nivel naţional).

În consecinţă, standardul ISO 11784 prevede că statele sunt responsabile pentru unicitatea unui cod naţional de identificare (garantarea transabilităţii), iar în cazul în care o ţară nu dispune de proceduri pentru atribuirea şi înregistrarea acestor coduri, în locul codului de ţară se va folosi un cod de producător. Acest lucru va garanta unicitatea codurilor folosite la nivel internaţional. În plus, când un producător solicită autorizare ISO conform normelor 11784 şi 11785, după promovarea testării i se alocă un set de numere, care au 15 poziţii, dintre care primele 3 reprezintă codul de producător care i-a fost alocat pe care trebuie să le folosească doar în situaţia în care nu există un cod de ţară (România având cod de ţară).

Recurenta menţionează faptul că a comandat transpondere de la un producător, dar acesta a afirmat că nu poate produce asemenea transpondere din pricina legislaţiei, deoarece acestea nu sunt conforme din punct de vedere tehnic (nu respectă normele ISO) astfel cum sunt prevăzute de normele interne.

De asemenea, a mai precizat recurenta, că, a fost refuzată de ANSVSA să se înregistreze ca distribuitor de microcipuri pe motiv că nu este înfiinţată ca S.R.L..

Referitor la condiţiile interesului şi vătămării, recurenta a menţionat că are ca scop înregistrarea electronică şi ţinerea de evidenţă a animalelor de companie şi cele domestice din România, respectiv susţinerea şi acordarea de sprijin financiar şi sprijinire a activităţilor din acest domeniu, lucru ce reiese din art. 6 al Statutului Asociaţiei.

În consecinţă, actuala structură a microcipului, neconformă normelor internaţionale ISO, perturbă activitatea recurentei (şi a celorlalţi cetăţeni) de înregistrare şi ţinere în evidenţă a animalelor, preocupare care vine în sprijinul cetăţenilor.

Conform prevederilor art. III alin. (2) din Legea nr. 258/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân:

"(1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va aproba, prin hotărâre, normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2002, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

(2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va emite norme privind identificarea şi înregistrarea câinilor cu stăpân, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi".

Potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 155/2001, toţi câinii cu stăpân din România trebuie identificaţi cu un microcip şi înregistraţi.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (4) din O.U.G. nr. 155/2001:

"Proprietarii sau deţinătorii de câini, persoane fizice sau persoane juridice, au obligaţia identificării acestora prin microcipare sau prin alt mijloc de identificare stabilit de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor".

Aşadar, pentru punerea în aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 155/2001, cu modificările şi completările ulterioare, au fost emise Normele privind identificarea şi înregistrarea câinilor cu stăpâni, aprobate prin Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1/2014 (în continuare Ordinul nr. 1/2014), act administrativ cu caracter normativ, care a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31/15.01.2014.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Conform art. 2 din Anexa nr. 1 la Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 1/2014 (Normele privind identificarea şi înregistrarea câinilor cu stăpâni), microcipul este un mijloc de identificare, adică un dispozitiv pasiv de identificare cu ajutorul frecvenţei radio, programabil o singură dată, care respectă cerinţele standardului ISO 11784 şi anexei A a standardului 11785, utilizează tehnologia HDX sau FDX-B şi poate fi citit de un dispozitiv de citire compatibil cu standardul ISO 11785, în care sunt înscrise informaţiile necesare identificării unice a animalului.

De asemenea, potrivit normei precizate, codul de ţară este format din 3 (trei) cifre, respectiv 642, reprezentând codul ISO al României, acordat în conformitate cu ISO 3166, iar codul unic de identificare este codul numeric alcătuit din 15 cifre utilizat pentru identificarea individuală a câinilor la nivel naţional, înscris pe un microcip a cărui structură este detaliată în anexa nr. 2.

În cauza de faţă prezintă relevanţă şi noţiunea de identificare care repezintă un ansamblu de operaţiuni şi proceduri care au ca scop individualizarea unui animal utilizând mijloace permanente de identificare, stabilite de prezentele norme adoptate prin actul administrativ atacat, respectiv de înregistrare care reprezintă operaţiunea de culegere şi introducere în Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân a datelor de identificare ale animalului, evenimentelor, informaţiilor veterinare şi a datelor de identificare ale proprietarului.

În cursul prezentului litigiu, art. 2 lit. k) din actul administativ atacat a fost modificat prin Ordinul nr. 38/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 234 din 27 martie 2019, în sensul sublinierii funcţiei Registrului de evidenţă a câinilor cu stăpân de a permite "asigurarea trasabilităţii unui animal de la momentul identificării şi înregistrării până la momentul ieşirii acestuia din sistemul informatic".

Potrivit art. 4 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1/2014 cu denumirea marginală "Cerinţele tehnice de performanţă ale microcipului folosit pentru identificarea câinilor":

a) Microcipul trebuie să fie un dispozitiv pasiv, numai pentru citit, fără surse de alimentare cu energie, care nu emite radiaţii şi nu are părţi in mişcare, constituit dintr-un circuit integral şi o antenă, ambele incluse într-o capsulă de sticlă, transparentă, biocompatibilă şi tratată antimigraţie, care utilizează tehnologia HDX sau FDX-B, conform standardelor ISO 11784 şi anexei A a standardului ISO II785.

b) Microcipul trebuie să fie lizibil cu ajutând unor cititoare conforme cu standardul ISO 11785, care pot citi transpondere HDX sau FDX-B şi trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite de ISO 24631-3.

c) Microcipul trebuie livrat cu următoarele tipuri de dispozitive: seringă de unică folosinţă cu ac steril sau aplicator refolosibil şi ace sterile şi cu 3 etichete autocolante cu numărul transponderului.

d) Frecvenţa transponderului folosit pentru identificarea câinilor trebuie să fie de 134.2 kHz +/- 1,5 kHz.

e) Structura codului microcipului va fi următoarea: (i) primele 3 caractere ale transponderului reprezintă codul de ţară, conform standardului ISO 3166, pentru România acesta fund 642; (ii) următorul caracter reprezintă cifra zero; (iii) următoarele 3 caractere reprezintă codul fabricantului; (iv) următoarele 8 caractere reprezintă codul unic de identificare, utilizat pentru identificarea individuală a unui animal la nivel naţional.

f) Distanţa de citire a microcipului trebuie să fie: (i) minimum 12 cm când este citit cu un cititor portabil; (ii) minimum 50 cm când este citit cu un cititor staţionar.

g) Pentru a putea îndeplini cerinţele referitoare la distanţa de citire minimă, microcipurile trebuie să îndeplinească următorii parametri: (i) transponderele HDX trebuie să aibă o putere minimă de activare a câmpului magnetic cel mult egală cu 1,2 mA, măsurată conform standardului ISO 246313, partea 7.6.5, şi vor dezvolta o amplitudine modulatoare echivalentă cu 10 mV, măsurată în conformitate cu standardul ISO 24631-3, punctul 7.6.7, la o putere a câmpului magnetic mai mică sau egală cu 1,2 mA; (ii) transponderele FDX-B vor avea o putere minimă de activare a câmpului magnetic cel mult egală cu 1,2 mA, măsurată în conformitate cu standardul ISO 24631-3, partea 7.6.4, şi vor dezvolta o amplitudine de modulare echivalentă cu 10 mV, măsurată conform prevederilor standardului ISO 24631-3, partea 7.6.6; la o putere a câmpului magnetic cel mult egală cu 1,2 mA.

h) Transponderele HDX şi FDX trebuie să transmită codul stocat corect în condiţii de temperatură cuprinse între -20 grade C şi + 40 grade C şi în condiţii de umiditate cuprinse între 40% rHşi80% rH.".

Potrivit Anexei 2, cu denumirea "Structura microcipului la Ordinul nr. 1/2014", codul unic de identificare al unui animal se va citi astfel: tipul mijlocului de identificare: microcip; codul de identificare al animalului: x; interpretarea caracterelor înscrise în transponderul folosit pentru identificarea câinilor: 642 codul de ţară; 0 cifra obligatorie cerură de ISO 11784; XXX codul fabricantului; x codul unic de identificare al câinelui.

Contrar celor susţinute de recurenta-reclamantă, standardul ISO 11784 nu interzice utilizarea concomitentă a codului de ţară şi a codului de producător ci cuprinde dispoziţii cu privire la modul de scriere a codului emis de transponder.

Astfel, instanţa de fond a apreciat că reglementarea adoptată prin Ordinul nr. 1/2014 asigură atât unicitatea, cât şi trasabilitatea.

Conform adresei Colegiului Medicilor Veterinari, care gestionează Registrul de Evidenţă a Câinilor cu Stăpân, aplicaţia a fost concepută şi dezvoltată astfel încât să nu permită introducerea de coduri duble sau multiple. Dacă un operator R.E.C.S., dintr-o eroare, introduce în baza de date un cod de microcip care există deja introdus în Registrul de Evidenţă a Câinilor cu Stăpân, aplicaţia nu permite finalizarea înregistrării şi pe ecran se afişează un mesaj care informează despre faptul că respectivul cod există deja în baza de date; se afişează apoi numele şi detalii de contact ale medicului veterinar care a introdus codul de microcip.

De asemenea, există o procedură conform căreia cei doi operatori comunică, astfel încât eroarea să fie corectată în cel mai scurt timp posibil şi codul corect să fie înregistrat.

Astfel, posibilitatea de a fi fost produse/distribuite microcipuri cu acelaşi cod poate fi considerată inexistentă având în vedere că există plaje de coduri acordate de către A.N.S.V.S.A. fiecărui furnizor de microcipuri.

În urma verificării, în concret, a bazei de date a R.E.C.S. a codurilor de microcipuri presupus a fi dublate s-a constatat că din fiecare pereche menţionată de recurentă doar una din înregistrări corespunde realităţii, în ceea ce priveşte informaţiile despre proprietar şi datele câinelui; în înregistrările pereche fie apare un proprietar care nu există în baza de date a R.E.C.S., fie apar proprietari înregistraţi şi în R.E.C.S., dar care au unul sau doi câini, cu coduri de microcip şi caracteristici diferite faţa de cele listate în tabelele ataşate notelor de şedinţă.

Instanţa de fond în mod temeinic a reţinut că:

"Nu au rezultat coduri de transpondere dublate nici în urma verificării celor trei coduri menţionate în notele de şedinţă din 7 mai 2018, unul dintre codurile de microcip nefigurând în baza de date. Aceste informaţii pot fi verificate în concret prin accesarea site-ului A.N.S.V.S.A. ta informaţii generale în cadrul meniului identificare şi înregistrare animale la secţiunea cu informaţii referitoare la identificarea câinilor cu stăpân."

Prin urmare, s-a apreciat corect că nu se poate vorbi de o lipsă de diversitate pe piaţă, cu atât mai mult cu cât, potrivit adresei comunicate de Colegiul Medicilor Veterinari, de la momentul intrării în vigoare a Ordinului nr. 1/2014, 2.562.907 câini au fost identificaţi cu microcipuri cu structura prevăzută în Anexa nr. 2 la acest act normativ.

Aşa cum a reţinut, în mod corect instanţa de fond, trasabilitatea este asigurată prin Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân, aflat în gestiunea Colegiului Medicilor Veterinari, ce cuprinde datele de identificare ale animalului, evenimentele, informaţiile veterinare şi datele de identificare ale proprietarului, nominale, păstrate în formă electronică şi arhivate într-o bază de date, aspect întărit şi de modificarea art. 2 lit. K) adusă prin Ordinul nr. 38/2019 (această funcţie existând de la momentul înfiinţăriiacestei baze de date).

La nivel naţional, Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân asigura identificarea individuală şi înregistrarea fiecărui animal şi a evenimentelor din viaţa lor, a proprietarului acesteia, înregistrarea informaţiilor veterinare şi scoaterea din evidenţă în cazul morţii, conform obiectivelor prevăzute la art. 3 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 1/2014.

Printre obiectivele generale enunţate la art. 3 precizat nu se regăseşte şi cel privitor la identificarea producătorului microcipurilor.

Identificarea producătorului este posibilă câtă vreme înregistrarea şi aprobarea furnizorilor de microcipuri revine în competenţa A.N.S.V.S.A., rezultând din instrucţiunile de lucru publicate pe site-ul A.N.S.V.S.A. că furnizorii trebuie să prezinte în scris dovada angajamentului cu producătorii, inclusiv traducerea autorizată dacă aceştia sunt străini.

Existenţa unor probleme cu microcipurile nu reprezintă o chestiune de legalitate, aşa cum rezultă din explicaţiile scrise ale expertului A., calitatea transponderului depinzând şi de calitatea componentelor sale, iar nu în mod necesar de structura codificării microcipului.

Susţinerea recurentei-reclamante, în sensul că sunt dejavantajaţi producătorii care folosesc microcipuri cu un cod de producător împărţit este generică, în condiţiile în care intimata-pârâtă a precizat faptul că respectiva combinaţie, cod de ţară-cod de producător, asigură unicitatea codurilor într-un mod foarte eficient, prin faptul că fiecare producător poate emite şi comercializa pe teritoriul României un nr. de 99.999.999 microcipuri cu coduri de identificare distincte.

Aşa cum în mod temeinic şi legal a reţinut instanţa de fond, codul unic de identificare al câinelui, aşa cum este prevăzut în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 1/2014, este compus din 8 cifre, ceea ce înseamnă că potrivit acestei norme din dreptul intern fiecare producător poate emite şi comercializa pe teritoriul României un nr. de 99.999.999 microcipuri cu coduri de identificare distincte.

În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului la sănătate prevăzut de art. 34 din Constituţia României, astfel cum a fost interpretat în jurispudenţa CCR, prin modalitatea de reglementare asigurându-se unicitatea şi trasabilitatea.

Câtă vreme Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân asigură identificarea individuală şi înregistrarea fiecărui animal şi a evenimentelor din viaţa lor, susţinerea recurentei potrivit căreia acţiunea anuală şi obligatorie de vaccinare antirabică în masă nu este eficientă, nu poate fi reţinută.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia Registrul Electronic al Animalelor Domestice şi de Companie (Asociaţia Readc) împotriva sentinţei civile nr. 107 din 23 aprilie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2022.