Admissibility of ancillary intervention in administrative litigation: mandatory payment of judicial stamp duty as a prerequisite for filing
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s decision to annul the intervening party’s motion as untimely and un-stamped. The dispute concerned the admissibility of an ancillary intervention in a administrative lawsuit challenging the suspension of a professional from a national dental technicians' council, where the intervener failed to provide proof of payment for the required 20 RON judicial stamp duty despite claiming exemption or prior payment. The Supreme Court determined that the appeal lacked merit under Article 488(1) of the Civil Procedure Code, affirming that ancillary interventions are not exempt from stamp duties; it relied on Articles 148(6) and 197 of the Civil Procedure Code and Articles 27, 33, and 39 of Government Emergency Ordinance No. 80/2013 to establish that failure to attach evidence of tax payment mandates the annulment of the petition, rendering the procedural requirement a bar to admissibility.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) C. proc. civ, art. 187 pct. 1 lit. a) din C. proc. civ, art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 148 alin. (6) C. proc. civ, art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ; Admissibility of ancillary intervention in administrative litigation: mandatory payment of judicial stamp duty as a prerequisite for filing: The dispute concerned the admissibility of an ancillary intervention in a administrative lawsuit challenging the suspension of a professional from a national dental technicians' council, where the intervener failed to provide proof of payment for the required 20 RON judicial stamp duty despite claiming exemption or prior payment. The Supreme Court determined that the appeal lacked merit under Article 488(1) of the Civil Procedure Code, affirming that ancillary interventions are not exempt from stamp duties; it relied on Articles 148(6) and 197 of the Civil Procedure Code and Articles 27, 33, and 39 of Government Emergency Ordinance No. 80/2013 to establish that failure to attach evidence of tax payment mandates the annulment of the petition, rendering the procedural requirement a bar to admissibility.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for dismissing the appeal in administrative litigation.
General procedural provision cited in the dispositive for the final judgment.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 mai 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la data de 07.09.2010, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ordinul Tehnicienilor Dentari din România (O.T.D.R.), B. - în calitate de Preşedinte al Consiliului Naţional al O.T.D.R. şi Preşedinte al Biroului executiv al Consiliului Naţional al O.T.D.R.:
- anularea integrală a Hotărârii Consiliului Naţional al O.T.D.R. din data de 19.05.2018 pentru motive de nulitate a procedurii, precum şi pentru motive de nelegalitate;
- anularea art. 13 al Hotărârii Consiliului Naţional al O.T.D.R. din data de 19.05.2018 pentru motive de nulitate a procedurii, pentru motive de nelegalitate, încălcarea dreptului la apărare, respectiv anularea suspendării reclamantei din funcţia de membru al Consiliului Naţional.
- repunerea părţilor în situaţia anterioară şi reluarea dezbaterilor pentru adoptarea hotărârilor în concordanţă cu dispoziţiile legale în materie;
- obligarea pârâţilor la plata sumei de 23.000 RON reprezentând daune morale pricinuite reclamantei;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 28 iunie 2021, a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului OTDR numitul C., anexând acesteia şi cerere de reexaminare a taxei de timbru.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 29 iunie 2021, instanţa de judecată a respins cererea de reexaminare a taxei de timbru ca tardiv formulată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 septembrie 2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de intervenţie ca netimbrată, intervenientul nefăcând dovada achitării taxei de timbru aferentă cererii de intervenţie accesorie formulată.
3. Cererea de recurs
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intervenientul C. fără a indica vreun motiv de casare din cele prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea recursului, a arătat că cererea de intervenţie accesorie este scutită de taxa de timbru şi arată că a achitat anterior şi taxa de timbru de 20 RON. Cererea sa de intervenţie accesorie este admisibilă întrucât are şi dreptul şi interesul legitim de a interveni în procesul provocat de reclamanta A., deoarece hotărârea luată în Consiliul Naţional al O.T.D.R. este legală şi temeinică şi trebuie menţinută întrucât a produs efecte depline şi consolidate.
Afirmă că în acest dosar, recursul intervenientei D. a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, permiţându-i astfel să sprijine apărarea pârâtei OTDR
4. Apărările intimatei
În cauză a formulat întâmpinare reclamanta A. solicitând instanţei de judecată respingerea recursului ca nefondat.
Susţine că acest dosar a fost soluţionat de Curtea de Apel Constanţa în mod definitiv, iar împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţată nu a fost formulat recurs.
A formulat reclamanta şi cerere de amendare a recurentului C. susţinând că recursul a fost formulat cu rea credinţă, abuziv astfel că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 187 pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând Încheierea atacată prin prisma criticilor înfăţişate de recurentul-intervenient, Înalta Curte, în urma propriului demers de evaluare a probatoriului administrat, raportat la cadrul normativ aplicabil, constată că recursul este nefondat în sensul şi pentru argumentele în continuare arătate.
Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor încheierii atacate, soluţia primei instanţe a fost aceea de respingere a cererii de intervenţei accesorie ca netimbrată.
În argumentele prezentate în susţinerea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că intervenientul nu a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege de a depune la dosarul cauzei taxa aferentă cererii de intervenţie accesorie.
Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este corectă, în raport de normele juridice incidente cauzei.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013, "Orice alte acţiuni sau cereri neevaluabile în bani, cu excepţia celor scutite de plata taxei judiciare de timbru potrivit legii, se taxează cu 20 RON", iar dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".
În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:
"Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."
Prin normele juridice precitate, legiuitorul a instituit obligaţia ca cererile adresate instanţelor de judecată să fie timbrate, de la această obligaţie fiind exceptate doar cererile scutite de plata taxei de timbru.
Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, mijloc procesual utilizat de recurent, în sensul că a formulat cerere de reexaminate împotriva modului de stabilite a taxei de timbru de către Curtea de Apel Constanţa.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu, Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de reexaminare ca tardiv formulată.
Criticile formulate de recurent în sensul că cererea sa este scutită de plata taxei de timbru este nefondată în raport de normele juridice anterior menţionate, astfel că în mod corect
De asemenea, nefondată este şi afirmaţia din cererea de recurs conform căreia a achitat taxa de timbru aferentă cererii de intervenţie. Verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că la dosar nu a fost depusă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 RON, deşi recurentul a fost citat cu menţiunea achitării taxei de timbru.
Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-intervenient C. împotriva încheierii din data de 13 septembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 mai 2022.