Unjustified refusal to respond to judicial inspection complaint; statutory formal defects of electronic signature

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Inspecţia Judiciară, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei să îşi exercite obligaţia legală de a-i răspunde la sesizarea formulată împotriva domnilor procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi domnului Judecător de Judecătoria Arad, înaintată la Inspecţia Judiciară.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 251 din 05 mai 2021, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul A. a declarat recurs.

În motivarea recursului se arată că sentinţa de fond este nelegală, de rea credinţă pentru că nu s-a vrut a se constata refuzul nejustificat al Inspecţiei Judiciare de a formula un răspuns la sesizarea din data de 3 ianuarie 2021 respectiv 5 ianuarie 2021.

Recurentul consideră că este demonstrat refuzul nejustificat al Inspecţiei Judiciare de a da un răspuns la sesizare, având în vedere că aceasta invocă faptul că sesizarea nu este semnată electronic.

Despre acest aspect, în motivare nu se face nici o referire, instanţa rezumându-se doar a constata că pârâta a făcut aplicarea prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 şi art. 7 din Legea nr. 455/2001 care stipulează că, în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.

Din moment ce sesizarea către Inspecţia Judiciară este semnată şi electronic, recurentul consideră că acţiunea este întemeiată, deoarece sesizarea pentru care Inspecţia Judiciară a solicitat să o semneze şi electronic nu a fost soluţionată, nu i s-a dat răspuns la sesizarea semnată electronic şi deci se poate reţine faptul că Inspecţia Judiciară refuză să îi răspundă la sesizarea din data de 03.01.2021, respectiv 05.01.2021 şi pe care în data de 1 martie 2021 a reiterat-o cu semnătura electronică.

Se mai susţine că instanţa de fond a constatat că Inspecţia Judiciară i-a comunicat răspuns la sesizările formulate şi înregistrate sub nr. P21-96 şi P21-143, în sensul că acestea au fost clasate, deoarece nu îndeplineau condiţiile de formă cerute de lege, respectiv nu aveau încorporate semnătura electronică, precum şi faptul că are posibilitatea să formuleze o nouă sesizare cu respectarea condiţiilor legale şi anume cu indicarea datelor de identificare şi a indiciilor privind identificarea situatei de fapt care a determinat sesizarea, semnată olograf sau electronic, însă judecătorul fondului nu a vrut să constate că sesizarea indica datele de identificare şi semnătura electronică solicitate în baza art. 7 din Legea nr. 445/2001. Or, prin nerecunoaşterea faptului că a semnat electronic sesizarea, rezultă clar imparţiabilitatea şi favorizarea colegilor magistraţi de la Inspecţia Judiciară.

Recurentul mai arată că în conformitate cu art. 45 alin. (2) din Legea 317/2004 a semnat sesizarea, iar în sesizare a indicat datele sale de identificare, de contact şi cu toate acestea Inspecţia Judiciară i-a comunicat clasarea pe motiv că nu a semnat electronic şi că are posibilitatea de a reitera sesizarea cu semnătură electronică, lucru pe care l-a şi făcut.

În opinia recurentului, solicitarea de semnare electronică nu e legală deoarece ca persoană fizică nu este obligat să aibă semnătură electronică.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal, anularea recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar respingerea acestuia, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant a contestat refuzul pârâtei de a-i comunica răspuns la sesizarea trimisă prin email la data de 03.01.2021, respectiv 05.01.2021, fiind depăşit termenul prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 417/2004 şi art. 3 din O.G. nr. 27/2002.

Prin cererile trimise prin email intimatei-pârâte în datele de 03.01.2021 şi, respectiv, 05.01.2021, recurentul-reclamant a formulat o sesizare împotriva domnilor procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad şi domnului Judecător de Judecătoria Arad solicitând comunicarea unui răspuns cu privire la aspectele semnalate.

Aceste sesizări au fost înregistrate la Inspecţia Judiciară sub nr. P21-96 şi, respectiv P21-143, aspect comunicat recurentului-reclamant. De asemenea, sesizarea transmisă prin poşta electronică la Inspecţia Judiciară la data de 3 ianuarie 2021 înregistrată la Serviciul Secretariat şi Relaţii Publice sub nr. P21-96, a fost finalizată prin Referatul de arhivare fără răspuns al şefului de serviciu din data de 20.01.2021, pentru lipsa condiţiilor de formă, iar sesizarea transmisă prin poşta electronică la Inspecţia Judiciară la data de 5 ianuarie 2021 înregistrată la Serviciul Secretariat şi Relaţii Publice sub nr. P21-143, a fost finalizată prin Referatul de arhivare fără răspuns al şefului de serviciu din data de 20.01.2021, pentru lipsa condiţiilor de formă.

Prin adresa nr. x din 17.02.2021, intimata-pârâtă a răspuns la solicitarea recurentului-reclamant din 12.02.2021, prin email.

Intimata-pârâtă i-a comunicat recurentului-reclamant răspuns la sesizările înregistrate sub nr. P21-96 şi P21-143, în sensul că acestea au fost clasate deoarece nu îndeplineau condiţiile de formă cerute de lege, respectiv nu aveau încorporate semnătura electronică, precum şi faptul că are posibilitatea să formuleze o nouă sesizare cu respectarea condiţiilor legale şi anume cu indicarea datelor de identificare şi a indiciilor privind identificarea situaţiei de fapt care a determinat sesizarea, semnată olograf sau electronic.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică:

"În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte această cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii".

De asemenea, conform art. 5 din acelaşi act normativ, "înscrisul în formă electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu ajutorului unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul în semnătură privată".

Înalta Curte apreciază că în mod corect a reţinut instanţa de fond că intimata-pârâtă a respectat prevederile legale, comunicându-i recurentului-reclamant un răspuns în acest sens, neputând fi reţinut refuzul nejustificat de comunicare a răspunsului la sesizările formulate.

Articolul 45 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevede că Inspecţia Judiciară se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris şi motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori. Potrivit alin. (2) teza I al aceluiaşi articol, în cazul în care sesizarea nu este semnată, nu conţine datele de identificare ale autorului sau indicii concrete cu privire la situaţia de fapt care a determinat sesizarea, aceasta se clasează şi se comunică răspuns în acest sens.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că intimata-pârâtă în mod corect a procedat la aplicarea art. 45 alin. (2) din Legea nr. 371/2004, în contextul în care argumentele de fapt şi de drept au la bază Legea nr. 455/2001, privind semnătura electronică.

Înalta Curte reţine faptul că pentru existenţa unui refuz nejustificat trebuie să fim în prezenţa unei comunicări exprese a autorităţii publice căreia i s-a adresat sesizarea, adică în prezenţa unei notificări scrise şi motivate în drept, iar pe de altă parte, refuzul autorităţii publice de a soluţiona legal cererea să fie făcut prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Înalta Curte apreciază că Inspecţia Judiciară şi-a îndeplinit obligaţia de a examina şi de a soluţiona sesizările înregistrate, prin referatul întocmit de către şeful Serviciului Secretariat şi Relaţii Publice fiind explicitate neajunsurile constatate.

Contrar susţinerilor recurentului, judecătorul fondului nu a ignorat pretinsele înscrisuri pe care acesta le-a depus la dosar, deoarece recurentul nu a administrat nicio probă din care să rezulte că ar fi înaintat Inspecţiei Judiciare un exemplar al plângerii care să îndeplinească toate condiţiile de formă prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată faptul că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a apreciat că, în cauză, nu există refuz nejustificat în soluţionarea sesizărilor formulate, fiind comunicate răspunsurile către recurent, astfel că judecătorul fondului nu a ignorat susţinerile sale.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 251 din 5 mai 2021 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2022.