Misclassification of animal shelters and kennels as veterinary activities under CAEN 7500 in conflict with Law No. 160/1998

Şedinţa publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din Romania a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor, anularea parţială a Anexei nr. 2 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 16 din 16.03.2010, publicat în Monitorul Oficial nr. 194 din 26.03.2010, în legătură cu menţiunea/sintagma "activităţi veterinare" înscrisă la pct. 5 al tabelului din anexă, la rubrica privind denumirea activităţii specifice următoarelor categorii de unităţi: adăpost pentru câini fără stăpân, canisă şi pensiune pentru animale de companie, cu obligarea pârâtei ANSVSA la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2135 din 01 iulie 2019, a admis cererea principală formulată de reclamantul Colegiul Medicilor Veterinari din România şi cererea de intervenţie accesorie formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a anulat în parte Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 16/16.03.2010, respectiv sintagma "activităţi veterinare" menţionată la punctul 5 din tabel şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (dispoziţiile art. 1 alin. (1)-(2) din Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 16/2010, pct. 9,10 şi 11 din Anexa nr. 1 la norma sanitară veterinară, art. 1 şi 2 alin. (1) din Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 17/2008, art. 28 şi 31 din Legea nr. 160/1998, pct. 5 din anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 16/2010, art. 4 alin. (1) lit. g) din acelaşi act normativ), motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1)pct. 8 noul C. proc. civ.

În opinia recurentei, asupra acestor apărări instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun fel, mai mult, aceasta reţinând că "această clasă exclude activităţi de găzduire a animatelor de companie, fără asistenţă medicală" în condiţiile în care, conform prevederilor pct. 5 din anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 16/2010, cu modificările şi completările ulterioare, adăposturile de câini, canisele şi pensiunile pentru animale de companie sunt supuse înregistrării sanitar-veterinare, înregistrare care este condiţionată, conform art. 4 alin. (1) lit. g) din acelaşi act normativ, de depunerea, de către reprezentatul legal al operatorului economic, a contractului de servicii încheiat cu un medic veterinar de liberă practică organizat în condiţiile legii.

Astfel fiind, adăposturile de câini, canisele şi pensiunile pentru animale de companie intră în categoria unităţilor în care se desfăşoară activităţi sanitar - veterinare, fapt pentru care reţinerea instanţei de fond în sensul că "nu pot fi încadrate drept activităţi veterinare cele desfăşurate de adăposturile pentru câinii fără stăpân, cănise ori pensiuni pentru animatele de companie, întrucât în cadrul acestor unităţi nu se desfăşoară activităţi de asistenţă medical-veterinară potrivit prevederilor Legii nr. 160/1998 şi ale Normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul nr. 17/2008" este dată cu interpretarea greşită a textelor de lege mai sus invocate.

În susţinerea recursului sunt citate şi redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prevederile legale a căror anulare s-a solicitat în cauza de faţă sunt cuprinse în Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară privind procedura de înregistrare/autorizare sanitar-veterinară a unităţilor/centrelor de colectare/exploataţiilor de origine şi a mijloacelor de transport din domeniul sănătăţii şi al bunăstării animalelor, a unităţilor implicate în depozitarea şi neutralizarea subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman şi a produselor procesate, aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 16/16.03.2010, anexă ce conţine un tabel cu "Unităţile şi mijloacele de transport care efectuează transporturi de animale vii pe o distanţă de până la 65 km, care se supun înregistrării sanitar-veterinare la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti".

La punctul 5 din acest tabel, la rubrica "Denumirea activităţii", se prevede "Activităţi veterinare", iar la rubrica "Denumirea unităţii/mijlocului de transport conform legislaţiei specifice" se prevede,,1. Adăpost pentru câinii fără stăpân; 2. Canisă; 3. Pensiune pentru animale de companie".

Reclamantul, organizaţie înfiinţată în baza Legii nr. 160/1998, care reprezintă interesele şi apără drepturile profesionale ale membrilor săi, a solicitat anularea acestei menţiuni, susţinând, în esenţă, că este nelegală calificarea drept unităţi care desfăşoară activităţi veterinare a celor enumerate la punctul 5 din tabel, respectiv a unităţilor care funcţionează ca adăposturi pentru câinii fără stăpân, a caniselor şi a pensiunilor pentru animale de companie.

În baza prevederii legale contestate, societăţile comerciale care funcţionează ca adăposturi pentru câinii fără stăpân, canise ori pensiuni pentru animale de companie pot fi înregistrate la ONRC cu obiect principal de activitate Codul CAEN 7500 - activităţi veterinare, cu toate că printre asociaţii acestora nu există niciun medic veterinar, fiind încălcate astfel prevederile Legii nr. 160/1998 şi ale Nomenclatorului CAEN aprobat prin Ordinul Institutului de statistică nr. 337/2006.

Înalta Curte constată că instanţa de fond temeinic şi legal a admis acţiunea reclamantei.

Contrar celor susţinute de recurentă, Înalta Curte reţine că art. 4 din Norma aprobată prin Ordinul nr. 16/2010 confirmă faptul că adăposturile pentru câini fără stăpân, crescătoriile de câini (canisa) şi pensiunile pentru animale de companie nu pot desfăşura prin personal propriu "activităţi veterinare", astfel cum sunt definite acestea în Nomenclatorul Cod CAEN aprobat prin Ordinul INS nr. 337/2007.

În conformitate cu prevederile CAEN Rev. 2 - Structura şi note explicative, document afişat pe pagina de internet a ONRC, clasa CAEN 7500 exclude activităţile de găzduire a animalelor de companie fără asistentă medicală.

Potrivit aceluiaşi document, aşa cum în mod corect s-a reţinut şi de către instanţa de fond, activităţile de găzduire care nu includ asistenţa medical- veterinară, trebuie încadrate în Codul CAEN 9609, alături de alte servicii de îngrijire a animalelor de companie, precum plimbatul, împerecherea şi dresajul.

Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a constatat că o societate comercială nu poate asigura ea însăşi asistenţa medical-veterinară decât dacă deţine printre asociaţi medici veterinari, condiţia fiind necesară inclusiv pentru a putea angaja medici veterinari.

Societăţile al căror acţionariat nu include medici veterinari cu drept de liberă practică nu pot asigura servicii de asistenţă medical-veterinară prin intermediul personalului propriu, astfel încât recunoaşterea dreptului de a desfăşura " activităţi veterinare " este nelegală.

Faptul că potrivit art. 4 din Norma aprobată prin Ordinul nr. 16/2010, adăposturile pentru câini fără stăpân, crescătoriile de câini (canisa) şi pensiunile pentru animale de companie sunt obligate să încheie Contracte de colaborare cu medici veterinari de liberă practică, nu face altceva decât să confirme faptul că aceste unităţi nu pot ele însele, prin personal propriu, să asigure servicii de asistenţă medical - veterinară.

În contextul în care serviciile medicale sunt asigurate de medici veterinari organizaţi distinct de unităţile în discuţie, activitatea de asistenţă medical-veterinară nu este realizată de adăposturile pentru câini fără stăpân, crescătoriile de câini (canisa) şi pensiunile pentru animale de companie, ci de formele de organizare profesională în care îşi desfăşoară activitatea medicul.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut că doar acestea din urmă desfăşoară "activităţi veterinare" şi, implicit, doar acestea îşi pot înregistra activităţile veterinare ca obiect principal de activitate, în măsura în care sunt organizate ca societăţi comerciale conform Legii nr. 31/1990

Adăposturile pentru câini, crescătoriile de câini (canisa) şi pensiunile pentru animale de companie, acestea desfăşoară doar o activitate de găzduire a animalelor fără servicii medicale, fiind excluse din categoria societăţilor cu activitate specifică Codului CAEN 7500 şi încadrabile în categoria celor cu activitate specifică Codului CAEN 9609.

Aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că sintagma "activităţi veterinare" menţionată la pct. 5 din tabelul regăsit în Anexa nr. 2 la Norma aprobată prin Ordinul ANSVSA nr. 16/2010, este în neconcordanţă cu Legea nr. 160/1998 privind organizarea şi exercitarea profesiei de medic veterinar.

Obiectul principal de activitate Cod CAEN 7500 - "activităţi veterinare" este rezervat medicilor veterinari care îşi organizează activitatea profesională in cadrul societăţilor comerciale înfiinţate potrivit Legii 31/1990.

Dispoziţiile criticate din cadrul actului administrativ contestat, nesocotesc aceste prevederi legale, sintagma "activităţi veterinare" fiind folosită pentru a descrie activitatea unor unităţi care nu au nicio legătură cu profesiunea de medic veterinar.

Înalta Curte constată că este vorba despre adăposturile pentru câini fără stăpân, crescătoriile de câini (canisa) şi pensiunile pentru animale de companie, care nu sunt reglementate prin Legea nr. 160/1998 ca forme de exercitare a profesiunii de medic veterinar şi care pot fi deţinute/controlate de persoane care nu au nicio legătură cu profesia de medic veterinar.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că este nelegală menţiunea "activităţii veterinare" prevăzută la punctul 5 din tabelul cuprins în Anexa nr. 2 la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ANCVSA nr. 16/16.03.2010, pentru unităţile car funcţionează ca adăpost pentru câinii fără stăpân, canisă ori pensiune pentru animale de companie.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei civile nr. 2135 din 01 iulie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 mai 2022.