Operator's liability for non-eligible post-deadline infrastructure costs under public financing contract and delegated management regime

Şedinţa publică din data de 12 mai 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu şi B. să se dispună obligarea în solidar a paratelor la achitarea sumei în cuantum de 5.496.184,58 RON, din care TVA 912.290,52 RON aferentă finalizării lucrărilor, serviciilor, taxelor contractului RCL6 "Îmbunătăţirea procesului de tratare la staţiile de tratare apă din localităţile componente Preajba şi Poiata - Municipiul Târgu-Jiu din Proiectul cod SMIS 59521."

Prin sentinţa civilă nr. 32 din 13 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a secţiei a II-a Civilă a Tribunalului Gorj şi a fost stabilită competenţa în primă instanţă a secţiei contencios administrativ şi fiscal, căreia îi s-a trimis dosarul pentru soluţionarea acţiunii formulată de reclamanta A., împotriva pârâtelor UAT TG-JIU şi B., având ca obiect pretenţii.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 mai 2017, sub nr. x/2017* şi prin sentinţa nr. 1716 pronunţată la data de 30 iunie 2017 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal invocată din oficiu si s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 06 septembrie 2017, sub nr. x/2017.

La data de 18 octombrie 2017, reclamanta S.C. A. a formulat precizare la cererea de chemare în judecată, arătând ca înţelege sa precizeze cuantumul creanţei de la suma de 5.496.184,58 RON solicitat prin cererea de chemare in judecata la suma de 5.351.780,07 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 528/2018 pronunţată la 23 noiembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu şi B., având ca obiect pretenţii declinare de competenţă - litigiu privind achiziţiile publice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 528/2018 pronunţată la 23 noiembrie 2018de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată.

În cuprinsul motivelor de recurs a susţinut că sentinţa este nelegală, şi cu titlu prealabil a precizat, că în cuprinsul argumentelor există o constatare ce nu corespunde realităţii, respectiv instanţa de fond în mod greşit a apreciat faptul că pârâtele nu au nici o obligaţie în ceea ce priveşte cheltuielile altele, decât cele eligibile.

Recurenta-reclamantă a învederat că, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. 3 din contractul de finanţare, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că pârâtele nu au nicio obligaţie în ceea ce priveşte cheltuielile altele decât cele eligibile.

Printr-un alt set de critici, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu greşita interpretare a Hotărârii Adunării Generale a B. nr. 10/23.12.2015. Astfel, prin această hotărâre s-a delegat susţinerea de către operator din fonduri proprii a cheltuielilor până la primirea sumelor prin cererea de rambursare, respectiv prin DCR.1 din 29 ianuarie 2016.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a arătat că sentinţa recurată a fost pronunţată cu greşita interpretare a prevederilor Contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, a Hotărârii consiliului local Târgu Jiu nr. 363/31.08.2015, precum şi a Hotărârii Adunării Generale a B. nr. 10/23.12.2015.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă UAT Târgu Jiu a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că excepţia nulităţii recursul şi recursul sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimate UAT Târgu Jiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată în ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată. Aceste cerinţe legale sunt impuse de însăşi esenţa înfăptuirii justiţiei, iar forţa de convingere a unei hotărâri judecătoreşti rezidă din raţionamentul logico-juridic clar explicitat şi întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţa de fond.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă, în esenţă, o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată.

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin Încheierea irevocabilă nr. 83/04.07.2007, pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2007, s-a dispus înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor al Judecătoriei Târgu Jiu a B., asociaţie rezultată din asocierea U.A.T. Târgu Jiu, U.A.T. Motru, U.A.T. Târgu Cărbunesti, U.A.T. Bumbeşti-Jiu, U.A.T. Ţicleni şi U.A.T. Judeţul Gorj, având ca scop realizarea în comun a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii aferente Serviciilor pe baza strategiei de dezvoltare la nivelul judeţului Gorj şi furnizarea în comun a Serviciilor, forma de gestiune fiind gestiunea delegată ce se va realiza în baza unui Contract de Delegare a gestiunii Serviciilor pe termen lung, către un operator comun unic.

La data de 10 ianuarie 2008 s-a încheiat Contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare între B., în numele şi pe seama unităţilor administrativ-teritoriale membre, acestea împreună, în calitate de Autoritate Delegantă, şi societatea A., în calitate de Operator.

Contractul de delegare a avut ca obiect delegarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi exploatarea sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare necesare pentru realizarea acestora pe raza de competenţă teritorială a Autorităţii Delegante.

Între reclamanta A., în calitate de Beneficiar, şi Ministerul Fondurilor Europene, prin Direcţia Generală Programe Infrastructură Mare, în calitate de Autoritate de Management POS Mediu, s-a încheiat Contractul de finantare nr. x/03.11.2015, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat "Extinderea şi reabilitarea reţelelor de apă şi canalizare, modernizarea staţiilor de tratare şi a SEAU Tg-Jiu, Judetul Gorj".

Contractul de finanţare nr. x/03.11.2015 a fost semnat şi de B., în calitate de responsabilă de coordonarea implementării Proiectului.

Proiectul obiect al contractului de finantare nr. x/03.11.2015, din punct de vedere tehnic a vizat U.A.T. Târgu Jiu şi U.A.T. Târgu Cărbuneşti.

În ceea ce priveşte U.A.T. Târgu Jiu, Proiectul a avut două componente: 1. Îmbunătăţirea procesului de tratare la staţiile de tratare apă din localităţile componente Preajba şi Polata - Municipiul Târgu-Jiu şi 2. Reabilitare reţea canalizare menajeră, cartier Cuza 2- Municipiul Târgu-Jiu.

În ceea ce priveşte U.A.T. Târgu Cărbuneşti, Proiectul a avut o singură componentă, respectiv Instalaţie de tratare biologică a amoniului pentru staţia de tratare apă Târgu Cărbuneşti.

Cele menţionate anterior reţinute în mod corect de către instanţa de fond nu au fost contestate de către recurenta-reclamantă prin motivele de recurs.

Prin criticile formulate în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile contractului de finanţare, ale Hotărârii consiliului local Târgu Jiu nr. 363/31.08.2015, precum şi ale Hotărârii Adunării Generale a B. nr. 10/23.12.2015, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Se reţine că prin motivele de recurs se critică în principal aprecierea probelor şi interpretarea unor prevederi contractuale, aspecte ce ţin de temeinicia hotărârii şi deci nu pot fi criticate în recurs.

Astfel, pe de o parte, instituţia-reclamantă tinde la obţinerea unei reaprecieri a probatoriului de către instanţa de recurs, ceea ce nu se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, din examinarea sentinţei, în raport de motivele de recurs, nu rezultă aplicarea greşită a normelor incidente de către judecătorul fondului.

Înalta Curte constată că singurele critici din cuprinsul motivelor de recurs ce se circumscriu motivului de casare invocat sunt cele care privesc greşita interpretare a Hotărârii Consiliului Local Târgu Jiu nr. 363/31.08.2015, precum şi ale Hotărârii Adunării Generale a B. nr. 10/23.12.2015 .

Prin Hotărârea consiliului local Târgu Jiu nr. 363/31.08.2015 s-a aprobat ca din valoarea proiectului "Extinderea şi reabilitarea reţelelor de apă şi canalizare, modernizarea staţiilor de tratare şi a SEAU Tg-Jiu, Judetul Gorj" valoarea lucrărilor pentru "Reabilitare reţea de canalizare menajeră, cartie Cartier Cuza 2, Municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj" şi Îmbunătăţirea procesului de tratare la staţiile de apă din localităţile componente Preajba şi Polata - Municipiul Târgu Jiu", aferente Municipiului Târgu Jiu să reprezinte suma de 3.129.148 euro fără TVA şi s-a aprobat participarea Municipiului Târgu Jiu cu suma de 31.100 euro fără TVA, drept cofinanţare aferentă Proiectului.

Conform Hotărârii Adunării Generale a B. nr. 10/23.12.2015 a fost delegată finanţarea proiectului nr. 16676/03.11.2015 în perioada cuprinsă între data semnării acestuia şi 31.12.2015 către S.C. A.. Totodată, prin aceeaşi hotărâre s-a aprobat prelungirea duratei de execuţie a contractului de finanţare nr. x/03.11.2015 după data de 31.12.2015 până la 31.05.2015 şi s-a delegat finanţarea proiectului către S.C. A. conform H.G. nr. 953/2015.

În acest context, potrivit art. 3 alin. (1) si anexei I.1, autorităţile publice locale ale U.A.T. Târgu Jiu şi U.A.T. Târgu Cărbuneşti, precum şi B. nu au nicio obligaţie, aceste cheltuieli fiind în sarcina exclusivă a Beneficiarului, respectiv a recurentei - reclamante, potrivit art. 5 alin. (1) din contractul de finanţare.

Nefondată este critica recurentei-reclamante referitoare la greşita interpretare a Hotărârii Adunării Generale a B. nr. 10/23.12.2015 din perspectiva concluziei reţinută de către instanţa de fond potrivit căreia recurenta-reclamantă avea obligaţia să suporte din surse proprii cheltuielile efectuate după data de 31 ianuarie 2015.

Având în vedere dispoziţiile H.G. nr. 678/2015, modificată prin H.G. nr. 953/2015 şi ulterior prin H.G. nr. 433/2016, precum şi prevederile celor trei Acte adiţionale la contractul de finanţare, rezultă fără echivoc că după data de 31 decembrie 2015, Beneficiarul, respectiv recurenta-reclamantă, s-a obligat să finalizeze toate activitatile necesare atingerii obiectivelor, indicatorilor şi funcţionalităţii Proiectului din surse proprii, cheltuielile efectuate după această dată devenind cheltuieli altele decât cele eligibile şi, implicit, trebuiau să fie suportate de către Beneficiar, respectiv de către A. din surse proprii.

În contextul în care şi prin art. 1 din Hotărârea nr. 10/23.12.2015, adoptată de Adunarea Generală a B., s-a delegat către A. finanţarea Proiectului, în perioada cuprinsă între data semnării contractului de finantare, respectiv 03.11.2015 şi data de 31.12.2015, din Fondul IID, iar potrivit art. 3 din aceeasi hotărâre s-a delegat către recurenta-reclamantă finanţarea Proiectului conform articolului unic din H.G. nr. 953/2015, paragraful ultim privind cheltuielile aferente prelungirii contractului, este corectă concluzia instanţei de fond potrivit căreia şi B., în privinţa cheltuielilor efectuate după data de 31 ianuarie 2015, a delegat către A. finanţarea acestor cheltuieli din sursele sale proprii.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. fiind nefondate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată pe cale de întâmpinare.

Respinge recursul declarat de S.C. A. împotriva sentinţei civile nr. 528/2018 din 23 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 12 mai 2021.