FGA annuls administrative decision for insufficient motivation and affirms insurance guarantee fund liability for labor market losses

Şedinţa publică din data de 15 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.03.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat anularea în parte Deciziei nr. 12928/08.02.2018 emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în sensul obligării pârâtei la acordarea în întregime a sumelor solicitante de către reclamanta, în cuantum de 45000 RON, cu titlu de daune materiale şi morale.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 3999 din 09 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a dispus anularea Deciziei FGA nr. 12928/08.02.2018 şi obligarea pârâtei să procedeze la reanalizarea cererii de plată formulată de reclamantă potrivit considerentelor hotărârii pronunţate şi a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 350 RON cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civilă nr. 3999 din 09 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecarea litigiului în fond, să se constate că decizia FGA este legală şi temeinică.

Sub un prim aspect, recurentul-pârât a criticat sentinţa de fond întrucât, în mod greşit, instanţa a apreciat ca se impune reanalizarea dosarului, având in vedere ca Decizia nu respectă cerinţa esenţiala a motivării actului administrativ atât sub aspectul daunelor morale, dar si sub aspectul daunelor materiale.

Cu privire la daunele morale, a susţinut recurentul-pârât ca Fondul de Garantare a Asiguraţilor este o persoana juridica de drept public, conform art. 1 din Legea nr. 213/2015, iar Legea nr. 213/2015, respectiv Norma ASF nr. 16/2015 reglementează procedurile de administrare şi de utilizare a resurselor financiare ale fondului de garantare, precum şi procedura şi condiţiile de efectuare a plăţilor din disponibilităţile acestuia. Aşadar, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a adoptat Procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârşirea unor discriminări intr-un domeniu atât de sensibil, in care nu există criterii legale de individualizare a sumelor acordate, cu atât mai mult cu cât Fondul de Garantare a Asiguraţilor gestionează fonduri care trebuie repartizate cu toata responsabilitatea pe care situaţia o impune.

In vederea respectării principiului egalităţii de tratament in procesul de soluţionare a pretenţiilor de despăgubire formulate de către părţile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit în urma accidentelor de circulaţie produse de către asiguraţii S.C. B. S.A., despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări, ca urmare a unor vătămări corporale sau decese, sunt stabilite, având in vedere procedura de soluţionare a pretenţiilor izvorând din vătămări corporale sau decese adoptata in cadrul FGA, raportat la jurisprudenţa in materie si practica societăţii de asigurări. Fondul de Garantare a Asiguraţilor se va raporta la consecinţele negative suferite de victima atât pe plan fizic, cat si psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecinţe, in măsura in care i-a fost afectata situaţia familiala, sociala, profesionala. In analizarea cererii de plata a unui petent, se vor stabili despăgubirile într-o măsura in care sa nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a petentului, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanţele concrete ale producerii evenimentelor.

Problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferinţa psihica încercata de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care prejudiciile produse se exteriorizează şi pot fi astfel supuse puterii de apreciere. Daunele morale nu reprezintă preţul plătit pentru suferinţele psihice care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparaţie simbolica, stabilita din perspectiva consecinţelor in planul vieţii personale si sociale.

Mai mult decât atât, a arătat recurentul-pârât că suma solicitata nu constituie o creanţa certa, lichida si exigibila pe care sa o fi diminuat, suma datorata cu titlu de daune materiale trebuie cuantificata corespunzător documentelor justificative depuse si care au legătura directa cu vătămarea suferita, iar suma datorata cu titlu de daune morale trebuie cuantificata in lipsa oricăror criterii legale si asigurând respectarea principiului nediscriminării celorlalţi creditori de asigurare, in acest proces de cuantificare fiind imperios necesara respectarea principiului proporţionalităţii.

Cuantumul daunelor morale a fost stabilit având în vedere:

- particularităţile concrete ale cauzei, împrejurările evenimentului rutier-aceste aspecte fiind descrise în cadrul Secţiunii privind situaţia de fapt;

- vârsta persoanei vătămate la data accidentului rutier-18 ani,

- actele medico-legale din care rezultă că acesta a suferit vătămări corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale, conform Raportului de expertiză medico-legală nr. x din 07.09.2015 emis de Serviciul Judeţean de Medicina Legala Harghita - Cabinetul Odorheiu Secuiesc (raport de expertiză întocmit în dosarul penal nr. x/2015 soluţionat de Judecătoria Odorheiu Secuiesc,

- "Prin natura şi gravitatea leziunilor traumatice suferite, viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie" şi -"Ca urmare a leziunilor traumatice suferite, în cazul unei evoluţii traumatice, victima nu rămâne cu infirmitate posttraumatică", conform concluziilor exprimate de medicul legist în Raportul de expertiză medico-legală nr. x din 07.09.2015 emis în cauză.

Ca atare, comisia specială din cadrul FGA a aprobat plata sumei de 140 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând o sumă totală de 1.960 RON, cu titlu de daune morale (140 RON/zi de îngrijire medicală x 14 zile de îngrijiri medicale = 1.960 RON).

Astfel, a susţinut recurentul-pârât că nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la "Procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale şi decese", care reprezintă o procedură internă standardizată, care nu contravine vreunei prevederi legale şi nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptăţite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenţa în procesul adoptării soluţiei administrative, precum şi a unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptăţite la primirea unor astfel de despăgubiri, fiind relevante şi dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.

In cuprinsul deciziei nr. 12928/08.02.2018, in mod corect, a arătat recurentul-pârât, se menţionează faptul că sumele au fost acordate în raport de Procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, motiv pentru care menţiunea instanţei de fond privitoare la faptul ca valoarea daunelor morale acordate prin decizia FGA nr. 12928/08.02.2018 nu reflecta vătămările suferite de către reclamanta" este profund eronata.

Este important de subliniat şi reţinut faptul că, în cazul unui accident de circulaţie având ca urmare producerea unui prejudiciu material şi/sau moral, răspunderea aparţine asigurătorului, în baza contractului de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie. Răspunderea asigurătorului este o răspundere contractuală întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condiţiile Noului C. civ. şi ale Normelor puse în aplicare prin Ordinul C.S.A. nr. 21/2009, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

Mai mult, menţionează recurentul-pârât că Fondul de garantare a asiguraţilor este în drept să achite despăgubiri în baza unei poliţe de asigurare, după rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment a unui asigurător - în speţă, hotărârea de deschidere a procedurii de faliment a B. S.A. a rămas definitivă la 28.04.2016 - şi numai în condiţiile şi cu respectarea prevederilor exprese ale Legii nr. 213/2015 şi ale Normei A.S.F. nr. 16/2015.

Cu privire la acest cuantum al daunelor morale, ţinând cont de obligaţia instituită în sarcina Comisiei Speciale a FGA, care trebuie sa instrumenteze cererile de plata tinand cont de legislaţia aplicabila contractului de asigurare - in speţa - contractului de asigurare pentru răspundere civila obligatorie ale cărui clauze pentru transparenta au fost transpuse in Ordinul CSA nr. 14/2011, la nivelul FGA s-a adoptat prin Decizia Directorului General nr. 258/16.11.2016 pentru amendarea si completarea deciziei FGA nr. 142/26.05.2016 Procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare (morale si materiale) izvorând din cazuri de vătămări corporale sau deces.

A conchis recurentul-pârât că în mod greşit instanţa de fond a apreciat faptul că decizia emisa de FGA nu "cuprinde în fapt si în drept motivele pentru care s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale solicitate de către reclamanta", in situaţia in care, reclamanta nu a depus niciun înscris care sa ateste existenta daunelor materiale, iar cu ocazia întâmpinării depuse la dosarul de fond a menţionat in mod expres faptul că nu au fost depuse înscrisuri doveditoare cu privire la aceste despăgubiri, menţionând totodată că înscrisurile reprezentând bonuri fiscale, chitanţe şi bilete de călătorie pe care reclamanta le-a depus la dosarul instanţei de fond nu au fost depuse la dosarul administrativ, în procedura administrativă necontencioasă.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21.02.2018, intimatul-reclamant C. a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, argumentând, în esenţă, că în mod legal şi întemeiat s-a constatat că atât Decizia FGA nr. 12928/08.02.2018, cât şi fişa dosarului nr. x analizat de Comisia de analiză constituită în baza Deciziei 142/26.05.2016, întrunită în şedinţa din 10.01.2018, sunt nelegale, întrucât nu respectă cerinţa esenţială a motivării în fapt şi în drept a actului administrativ, respectiv a operaţiunii administrative.

5. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 15 aprilie 2021, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-pârât, pentru motivele reţinute în partea introductivă a prezentei decizii.

6. Procedura de soluţionare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ şi fiscal, a fost fixat termen pentru soluţionarea recursului de faţă, la data de 15 aprilie 2021.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Demersul judiciar al reclamantei A. vizează anularea în parte a Deciziei nr. 12928/08.02.2018 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, obligarea pârâtului la acordarea în întregime a sumelor solicitate de către reclamantă în cuantum de 45000 RON, cu titlu de daune materiale şi morale.

Soluţionând cauza, prima instanţă a admis acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor; a anulat Decizia nr. 12928/08.02.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi a obligat pârâtul să procedeze la reanalizarea cererii de plată formulată de reclamantă potrivit considerentelor hotărârii pronunţate.

În esenţă, instanţa de fond a reţinut că decizia pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu este motivată, întrucât nu cuprinde nicio referire cu privire la motivele de fapt şi de drept pentru care cererea reclamantei de acordare a daunelor materiale a fost respinsă în totalitate, valoarea daunelor materiale fiind de 0 RON. În ceea ce priveşte respingerea cererii de acordare a daunelor materiale, instanţa de fond a reţinut că decizia nu cuprinde o analiză efectivă a cheltuielilor materiale efectuate de către reclamantă în urma accidentului de circulaţie din data de 25.08.2015, respectiv a cheltuielilor de transport ocazionate cu deplasarea acesteia la unităţile spitaliceşti, a taxelor plătite de către aceasta pentru efectuarea de investigaţii medicale, contravaloarea medicamentelor cumpărate, a taxelor plătite pentru eliberarea adeverinţelor medicale şi legătură cu celelalte costuri materiale suportate de reclamantă, prilejuite de evenimentul de circulaţie din data de 25.08.2015. Totodată, instanţa de fond a mai reţinut că valoarea daunelor morale acordate prin Decizia FGA nr. 12928/08.02.2018 nu reflectă vătămările suferite de către reclamantă în urma evenimentului de circulaţie din data de 25.08.2015 şi nu este în acord cu evoluţia ulterioară a stării de sănătate a reclamantei şi cu prejudiciul estetic suferit ca urmare a evenimentului de circulaţie în care a fost implicată.

Împotriva hotărârii primei instanţe a exercitat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, criticând-o pentru nelegalitate. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Deşi, formal, recurentul-pârât a invocat cazurile de nelegalitate menţionate, din cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs pot fi decelate numai argumente vizând modalitatea de aplicare a dispoziţiilor legale în cauză, critici care se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

În raport de soluţia primei instanţe şi Înalta Curte apreciază că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a motiva în fapt şi în drept actul administrativ contestat, sub aspectul motivelor pentru care s-a respins cererea de acordare a daunelor materiale solicitate de reclamantă, precum şi o analiză complexă a situaţiei de fapt care reprezintă situaţia premisă a acordării daunelor morale.

Necesitatea motivării în fapt şi în drept, într-o măsură suficientă şi de natură a permite mai apoi exercitarea neîngrădită a controlului judiciar al instanţei de judecată, a fost statuată cu valoare de principiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte are în vedere că principiul motivării impune necesitatea ca autoritatea care emite un act administrativ să arate, în mod expres, elementele de fapt şi de drept care determină adoptarea deciziei respective. Motivarea reprezintă un element esenţial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea şi oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanţie a alegerii soluţiei optime de către organul de decizie.

Amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanţele fiecărui caz. Aşadar, deşi motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, care este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

Motivarea urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte, în primul rând, o funcţie de transparenţă în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

În cazul de faţă, prin decizia nr. 12928/08.02.2018, se observă că emitentul actului a făcut o analiză a cazului concret al reclamantei cu superficialitate, ţinând cont doar de numărul de zile de îngrijire medicală şi ignorând suferinţele fizice şi psihice care s-au perpetuat după producerea evenimentului de circulaţie din data de 25.08.2015 şi nici o analiză efectivă a cheltuielilor materiale efectuate de reclamantă în urma accidentului de circulaţie. Astfel, la pagina 2 din Decizia atacată, instituţia pârâtă reţine că "În prezenta speţă, având în vedere că vătămarea corporală a provocat drept consecinţe: plată piramidă nazală, contuzii şi excoriaţii, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de circa 14 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 140 de RON pe zi de îngrijiri medicale, rezultând astfel suma de 1960 RON cu titlu de daune morale".

În raport de dispoziţiilor art. 50 din Norma ASF nr. 23/2014, în forma în vigoare la data procedurii accidentului de circulaţie şi de circumstanţele factuale concrete, instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, judecătorul fondului a reţinut că valoarea daunelor morale acordate prin Decizia FGA nr. 12928/8.02.2018 nu reflectă vătămările suferite de către reclamantă în urma evenimentului de circulaţie din data de 25.08.2015 şi nu este în acord cu evoluţia ulterioară a stării de sănătate a reclamantei şi cu prejudiciul estetic suferit ca urmare a evenimentului de circulaţie în care a fost implicată.

Instanţa de fond a mai reţinut că despăgubirile materiale şi morale solicitate de către reclamantă prin cererea de plată adresată FGA urmează să fie acordate prin raportare la consecinţele medicale suferite de către reclamantă în urma evenimentului de circulaţie din data de 25.08.2015, astfel cum acestea au fost descrise prin raportul de expertiză medico-legală nr. Nr A 1-22/OS din data de 7.09.2015, efectuat de către Serviciul de Medicină Legală Harghita, dar şi prin raportare la consecinţele medicale suferite de către reclamantă în urma în urma evenimentului de circulaţie din data de din data de 25.08.2015, astfel cum acestea au fost descrise prin scrisoarea medicală din data de 10.11.2015 emisă de către Spitalul municipal Odorheiu Secuiesc şi prin certificatul de expertiză chirurgie estetică nr. 10/8.12.2016 eliberat de către Centrul de excelenţă D., precum şi prin celelalte înscrisuri medicale depuse la dosarul cauzei.

În aceste condiţii, din motivarea deciziei emise de autoritatea pârâtă, instanţa de control judiciar constată că nu s-a făcut o analiză efectivă a fondului cererii de plată depuse de reclamantă cu privire la acordarea daunelor materiale şi morale suferite, prin raportare la înscrisurile justificative depuse, aspect reţinut în mod corect şi de instanţa de fond în considerentele hotărârii recurate.

O motivare a deciziei, ca act administrativ, în privinţa acestor aspecte, era esenţială, întrucât este în sarcina autorităţii publice obligaţia să ofere reclamantului temeiul de drept şi argumentele care au condus la soluţia respectivă, pentru a-i da posibilitatea să le cunoască şi să se adreseze instanţei de judecată pentru exercitarea controlului judiciar asupra actului administrativ atacat. Aceste cerinţe sunt imperative, iar nerespectarea este sancţionată cu nulitatea actului.

În concluzie, Înalta Curte nu va primi motivele de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., constatând că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză.

În condiţiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat; va obliga recurentul- Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 500 RON către intimata - reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 3999 din 09 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor la plata sumei de 500 RON către intimata - reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2021.