Whether challenging a tardiness ruling based on differing interpretations of service vs. pronouncement dates constitutes a material error justifying an extraordinary annulment challenge

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea contestată

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1960 din 30 martie 2021, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 201 din data de 14 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că reclamantul a declarat recurs împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 55/2020 la data de 11 ianuarie 2021, la mai mult de 20 de zile de la pronunţarea hotărârii atacate, cu încălcarea prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reţinând astfel incidenţa dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare recurentul A., invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a susţinut, în esenţă, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Astfel, a arătat că recursul a fost respins ca tardiv, reţinându-se că a fost formulat cu nerespectarea termenului de 48 de ore de la pronunţare, însă această soluţie a fost pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, iar în cazul său soluţia a fost pusă la dispoziţie la data de 8 ianuarie 2021, prin intermediul Poştei Române, iar cererea de recurs a fost înaintată instanţei competente la data de 11 ianuarie 2021, prin intermediul Poştei Române, în termenul de 48 de ore de la pronunţare, cum dispune art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În concluzie, a solicitat admiterea contestaţiei în anulare şi desfiinţarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate invocată.

3. Apărarea intimatului Senatul României

Prin întâmpinare, intimatul Senatul României a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...)

2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,.

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., susţinând că este incidentă ipoteza greşelii materiale.

Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, se referă la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi sunt de strictă interpretare, având un câmp limitat de aplicare.

Noţiunea de "eroare materială"a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeala de judecată, arătându-se că textul legal vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.

Altfel spus, eroarea materială trebuie să fie evidentă şi să vizeze confundarea unor elemente sau date materiale esenţiale ale cauzei care au condus la pronunţarea unei soluţii greşite, aşadar greşeala instanţei trebuie să fie una de fapt şi nu una de judecată, ce are legătură cu aspectele formale ale judecăţii.

În jurisprudenţă, cu titlu exemplicativ, au fost considerate greşeli materiale, în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., respingerea greşită a unui recurs ca tardiv formulat în condiţiile în care la dosar exista dovada expedierii acestuia în termenul legal, ori anularea acestuia ca netimbrat, în situaţia în care la dosar exista chitanţa ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru.

În cauză, contestatorul a susţinut că instanţa de recurs a fost într-o eroare materială atunci când a respins recursul ca tardiv formulat, reţinând că respectiva cale de atac a fost formulată la mai mult de 20 de zile de la pronunţarea hotărârii atacate, întrucât respectiva cerere a fost transmisă instanţei competente la data de 11 ianuarie 2021, prin intermediul Poştei Române, deci cu respectarea termenului prevăzut de lege, faţă de faptul că soluţia pronunţată a fost pusă la dispoziţia părţii la data de 8 ianuarie 2021, prin aceeaşi modalitate, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Or, faţă de critica contestatorului, se constată că instanţa de recurs a făcut o judecată asupra momentului declarării căii de atac, reţinând că, în raport cu data pronunţării sentinţei recurate - 14 decembrie 2020, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formularea recursului împotriva acestei sentinţe la data de 11.01.2021 este tardivă, ca urmare a depăşirii termenului de 48 de ore, având în vedere prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:, (5) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară), în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Aşadar, aşa cum s-a arătat, instanţa de recurs a făcut o judecată asupra momentului declarării căii de atac a recursului, a analizat probele existente cu privire la această dată, care susţin soluţia pronunţată, astfel că nu poate fi avută în vedere o eroare materială, în sensul legii, care ar putea conduce la admiterea contestaţiei în anulare.

De altfel, contestatorul confirmă cele reţinute de instanţa de recurs, potrivit actelor depuse la dosar, în sensul că recursul a fost formulat la data de 11.01.2021, însă acesta apreciază că termenul de declarare a căii de atac curge de la data comunicării sentinţei recurate, care a avut loc la data de 08.01.2021, prin intermediul Poştei Române, ceea ce, în opinia acestuia, a fost respectat termenul prevăzut de lege.

Prin urmare, aceste aspecte nu se încadrează în sintagma "erori materiale", care să se circumscrie temeiul de drept invocat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1960 din 30 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.