Return of surety after dismissal of suspension of tax assessment decisions: automatic restitution under Article 1064(4) Civil Procedure Code without awaiting final judgment on merits

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Teleorman, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, restituirea cauţiunii în cuantum de 19.037,00 RON, pusă la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării cererii de suspendare a Deciziei de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata nr. x/30.08.2017.

2. Încheierea atacată

Prin încheierea din 4 iunie 2021, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5 iulie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 19.037 RON, consemnată de reclamantă în dosarul nr. x/2018 prin recipisa de consemnare nr. x din 07.12.2018, la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâtele Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Teleorman şi Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Teleorman, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Deşi au fost concepute prin două memorii distincte, recursurile conţin aceleaşi critici la adresa sentinţei atacate.

În esenţă, recurentele au susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1064 din C. proc. civ., întrucât nu este îndeplinită condiţia prevăzută de acest text de lege, referitoare la încetarea efectelor măsurii pentru care s-a dispus, întrucât chestiunea judecăţii în mod definitiv a cauzei vizând suspendarea nu este relevantă, ci este necesar să se soluţioneze în mod definitiv fondul cauzei privind legalitatea deciziilor contestate, care formează obiectul Dosarului nr. x/2018

În concluzie, recurentele au solicitat admiterea recursurilor şi casarea încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de restituire a cauţiunii ca nefondată.

4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea încheierii atacate, fiind temeinică şi legală, răspunzând punctual criticilor formulate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurente şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, iar întrucât criticile formulate se referă la aceleaşi chestiuni, vor primi răspuns prin argumente comune.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând restituirea cauţiunii în cuantum de 19.037,00 RON, pusă la dispoziţia Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării cererii de suspendare a Deciziei de Impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata nr. x/30.08.2017.

Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantă şi a dispus restituirea cauţiunii achitate.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Înalta Curte constată că nu poate primi criticile recurentelor, potrivit cărora, pentru restituirea cauţiunii, se impune să se soluţioneze în mod definitiv fondul cauzei privind legalitatea deciziilor atacate şi nu cererea de suspendare a executării acestor acte

Din această perspectivă sunt relevante dispoziţiile art. 1064 din C. proc. civ., care prevăd:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (…)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

Din analiza acestor prevederi legale se remarcă o diferenţă de reglementare a procedurii de eliberare a cauţiunii, în funcţie de soluţia adoptată în cauză, în sensul că alin. (1) şi (2) reglementează situaţia în care s-a dispus măsura suspendării actului administrativ atacat, iar alin. (4) din textul de lege menţionat reglementează cazul în care cererea de suspendare, pentru a cărei soluţionare a fost consemnată cauţiunea, a fost respinsă.

Astfel, în ceea ce priveşte situaţia admiterii cererii de suspendare, se observă că pentru a se putea dispune restituirea cauţiunii se prevede îndeplinirea unui cumul de condiţii: să existe o cerere a persoanei îndreptăţite, cauza să fie definitiv soluţionată; inexistenţa unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Totodată, se reţine că în ipoteza respingerii cererii de suspendare textul de lege citat nu prevede vreo condiţie pentru restituirea cauţiunii, această măsură putând fiind dispusă din oficiu.

În cauză, se constată că este incidentă această din urmă ipoteză, reglementată de art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ., în considerarea faptului că în prezentul dosar cauţiunea ce formează obiectul cererii de restituire a fost consemnată în vederea soluţionării cererii de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/31.08.2017, a Deciziei nr. 3081/28.09.2017, a Deciziei nr. 673/12.01.2018, precum si a Deciziei nr. 2820/11.04.2018, cerere respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia 4536/08.10.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca urmare a admiterii recursurilor formulate de pârâte şi casării sentinţa atacată (5159 din 7 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti),

Criticile recurentelor, în sensul că pentru restituirea cauţiunii este necesară finalizarea litigiului având ca obiect acţiunea în anularea deciziilor atacate (care formează obiectul Dosarului nr. x/2018), nu pot fi primite, câtă vreme dispoziţiile art. 1064 alin. (4) din C. proc. civ. nu prevăd o astfel de condiţie, fiind suficientă pronunţarea unei soluţii de respingere a cererii de suspendare.

Altfel spus, aşa cum corect a reţinut şi judecătorul fondului, textul de lege incident în cauză nu impune condiţia ca hotărârea judecătorească ce priveşte fondul cauzei să rămână definitivă, ci hotărârea prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de suspendare, condiţie care este îndeplinită în speţă.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtele Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Ploieşti prin Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Teleorman şi Administraţia Judeţeana a Finanţelor Publice Teleorman împotriva încheierii din 4 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5 iulie 2021, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.