Securitate archive declassification status verification via appeal lacking specific legal unconstitutionality grounds

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 724 din 28 iulie 2020, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a constatat că pârâtul a fost lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 7 din C. proc. civ., din conţinutul cererii rezultând însă că este vorba despre pct. 8 şi nu 7 din Cod.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a reluat pe larg situaţia de fapt şi a arătat că prima instanţă a făcut referire, pe de o parte, la scopul O.U.G. nr. 24/2008, iar pe de altă parte la cererea adresată autorităţii intimate, reţinând că nu s-a solicitat publicarea dosarului sau a unor elemente din dosar, ci verificarea calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îi priveşte pe ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului privind pe S,M.

În opinia recurentului, din motivarea sentinţei atacate, reiese în mod evident că soluţia definitivă a acestui dosar se circumscrie în intenţia indirectă a reclamantului de a face publică hotărârea judecătorească, motivat de faptul că O.U.G. nr. 24/2008 nu urmăreşte doar scopul deconspirării Securităţii, ci promovează răspunderea morală, juridică şi politică a persoanelor care au fost angajate cu diferite funcţii în Securitate, urmărind îndepărtarea lor din funcţiile actuale sau împiedicarea de fi alese sau numite în anumite funcţii.

Astfel, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ateste calitatea de lucrător al Securităţii se produce o gravă încălcare a vieţii private a persoanelor cercetate, prevederile ordonanţei contravenind şi dispoziţiilor art. 16 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar pe de altă parte a arătat că la momentul sesizării Consiliului de către persoana în cauză nu au fost îndeplinite condiţiile de eligibilitate, invocând prevederile art. 1 alin. (8) teza a treia din O.U.G nr. 24/2008.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii., pentru neîndeplinirea condiţiilor legale.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În cauză, se constată că susţinerile recurentului-pârât nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat apărările formulate în primă instanţă, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Referitor la temeiul de drept reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat în cererea de recurs, se constată că acesta a fost doar indicat, fără nicio dezvoltare a vreunei ipoteze avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

De asemenea, recurentul-pârât nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei, ci doar a făcut afirmaţii generale şi aprecieri referitoare la cele reţinute de prima instanţă cu privire la scopul O.U.G. nr. 24/2008, considerând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest act normativ pentru a se reţine calitatea de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte.

Această critică ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii generale, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentului-pârât nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâtul A. împotriva sentinţei nr. 724 din 28 iulie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.