Exclusively Hungarian social media posts by a local authority head do not constitute ethnic discrimination under the framework for public texts of interest

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii CNCD nr. 773 din 30.10.2019 şi obligarea Consiliului să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare pe criterii etnice cu privire la faptele sesizate prin petiţia nr. 6996/12.11.2018 a A..

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1026 din 20 octombrie 2020, a respins cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că sentinţa atacată este insuficient motivată şi faptul că au fost nesocotite toate probele administrate în cauză.

În continuare, recurenta a arătat, cu privire la fondul cauzei, că prima instanţă a nesocotit faptul că partea reclamată este preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, iar obiectul petiţiei adresate Consiliului îl reprezintă o pagină de facebook pe care acesta o foloseşte în calitatea sa de preşedinte al Consiliului Judeţean Covasna, nu în calitate de persoană privată, şi pe care comunică public exclusiv în limba maghiară, neexistând o pagină de facebook prin care acesta să comunice public cu cetăţenii în limba oficială de stat.

A arătat recurenta, contrar celor reţinute de prima instanţă, că Facebook nu este "un cadru privat", ci unul public, iar pârâtul nu este o persoană particulară, ci una publică aflată la conducerea unei instituţii a statului român. Or, Consiliul nu a fost sesizat cu privire la pagina personală a persoanei fizice B., ci cu privire la pagină oficială de facebook a Preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna, B., autoritate executivă a administraţiei publice locale.

Potrivit recurentei, prima instanţă nu a avut în vedere argumentele arătate şi probele administrate, postările pe Facebook pe care le aduce ca probe în susţinerea cauzei fiind realizate în timpul orelor de lucru ale Preşedintelui Consiliului Judeţean Covasna şi promovează exclusiv în limba maghiară doar activitatea publică a acestuia.

De asemenea, a susţinut că în mod abuziv autoritatea publică pârâtă a stabilit că partea reclamată este Consiliul Judeţean Covasna prin preşedinte B., deşi în sesizare a indicat că este vorba despre Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, B., iar ceea ce a reclamat a fost conţinutul paginii de facebook a acestuia din urmă, care comunică public cu cetăţenii prin intermediul acestei pagini, redactate exclusiv în limba maghiară.

Or, din probele depuse, făcând trimitere, cu titlu de exemplu, la diferite postări pe pagina respectivă de Facebook, a arătat că rezultă cu evidenţă că mesajele publice transmise au caracterul unor mesaje publice de informare cu privire la activitatea părţii reclamate în calitatea sa de Preşedintele al Consiliului Judeţean Covasna, în timpul orelor de lucru la birou.

Astfel, a apreciat că fapta de discriminare a cetăţenilor români necunoscători ai limbii maghiare nu a existat pentru că Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, B., a transmis public mesaje de interes public privind activitatea sa publică în limba maghiară, ci pentru că nu a transmis aceleaşi mesaje de interes public şi în limba oficială de stat.

Aşadar, acesta avea obligaţia să vegheze la apărarea intereselor tuturor cetăţenilor, indiferent de etnie, rasă, sex sau orientări politice sau sexuale, şi trebuie să manifeste acelaşi respect faţă de limba oficială de stat pe care îl manifestă faţă de limba sa maternă, limba maghiară.

În opinia părţii, prin transmiterea unor mesaje de interes public în spaţiul public, exclusiv în limba maghiară, prin intermediul unei reţele de socializare, Facebook, cetăţenii români necunoscători ai limbii maghiare au fost trataţi diferit de către Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, B., iar criteriul care a stat la baza acestui tratament diferit a fost etnia şi limba vorbită.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii CNCD nr. 773 din 30.10.2019 şi obligarea autorităţii pârâte să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare pe criterii etnice cu privire la faptele sesizate prin petiţia nr. 6996/12.11.2018 a A..

Prin Hotărârea CNCD nr. 773/30.10.2019 s-a reţinut că aspectele sesizate de către reclamantă cu privire la domnul B., preşedintele Consiliului judeţean Covasna, nu intră sub incidenţa art. 2 alin. (1) şi art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, întrucât postarea unor informaţii pe pagina personală de facebook exclusiv în limba maghiară nu constituie fapte de discriminare, prin raportare la prevederile art. 2 din Legea 500/2004 privind folosirea limbii române în locuri, relaţii şi instituţii publice, potrivit căruia în sensul prezentei legi, prin text cu caracter de interes public se înţelege orice text care, în cadrul unor atribuţii de serviciu, este afişat, expus, difuzat sau rostit în locuri publice ori prin mijloace de informare în masă, având ca scop aducerea la cunoştinţa publicului a unei denumiri, a unei informaţii sau a unui mesaj, cu conţinut direct ori indirect publicitar.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că actul administrativ atacat este legal.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. Criticile privind nemotivarea sentinţei pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., însă instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este insuficient motivată, apreciind că au fost nesocotite argumentele şi probele sale în susţinerea acţiunii, făcând trimitere la diferite postări pe pagina de Facebook a persoanei reclamate, care în opinia sa intră sub incidenţa O.G. nr. 137/2000.

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei şi au fost examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, motivarea fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi art. 1 alin. (2) din Legea 500/2004, îndeplinindu-şi, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor şi apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme.

Totodată, se reţine că motivarea hotărârii răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei şi Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

1.2. În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurentei se constată că nu pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte reţine că partea a făcut aprecieri raportat la reţinerile primei instanţe legate de fapta reclamată, care în opina sa sunt greşite faţă de probele administrate în cauză, fără să indice însă dispoziţiile legale pretins încălcate ori greşit aplicate de prima instanţă sau să precizeze eventualele greşeli săvârşite de aceasta în legătură cu acele dispoziţii legale.

Astfel, recurenta a reluat situaţia de fapt şi argumentele privind fapta reclamată, cu trimitere la postările efectuate pe pagina de Facebook în discuţie, care în opinia sa, contrar celor reţinute de prima instanţă, reprezintă fapte de discriminare, fiind făcute de o persoană ce deţine o funcţie publică, invocând că au fost nesocotite aceste probe, sens în care a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, nedezvoltând critici propriu-zise faţă de respectiva hotărâre, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe sub forma unor motive de netemeinice.

Recurenta acreditează ideea că se impune o reevaluare a stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanţa de recurs, aspecte care însă nu constituie motive de nelegalitate, aşa încât nu se poate exercita controlul judiciar şi din perspectiva acestui eventual motiv de casare.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele motivelor de casare invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 1026 din 20 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.