Eligibility of withheld research funding and sufficiency of administrative motivation under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Universitatea "Dunărea De Jos" din Galaţi a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, anularea răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/23.01.2020, înregistrat la sediul reclamantei cu nr. M32/23.01.2020, a Notificării transmise sub nr. x/20.12.2019 şi înregistrată la reclamantă cu nr. M1828/23.12.2019, precum şi a actelor subsecvente.

Totodată, a solicitat suspendarea executării Notificării transmise sub nr. x/20.12.2019 şi înregistrată la reclamantă cu nr. M1828/23.12.2019.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 526 din 9 aprilie 2021, a respins excepţia necompetenţei materiale ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea de anulare şi cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, ca neîntemeiate.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Universitatea "Dunărea De Jos" din Galaţi, prin două memorii distincte, atât în privinţa soluţiei de anulare a actului administrativ atacat, cât şi în privinţa soluţiei de suspendare a executării respectivului act.

3.1. În motivarea căii de atac exercitate împotriva soluţiei de anulare a actului administrativ atacat, recurenta a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.1.1 În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că hotărârea atacată este nemotivată, lipsind examinarea motivelor de nelegalitate invocate, având în vedere că în conţinutul acesteia au fost preluate argumentele autorităţii pârâte şi nu raţionamentul judecătorului care să fi condus la soluţia pronunţată, apreciind astfel că s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.

Astfel, a arătat că prima instanţă nu a mai analizat neregulile invocate de Universitate în ceea ce priveşte Rapoartele de audit extern, în condiţiile în care acestea au aceeaşi concluzie, respectiv cheltuielile au fost alocate cu respectarea dispoziţiilor contractuale, în totală contradicţie cu cele stabilite de autoritatea pârâtă prin actul contestat, precizând că scopul/obiectul proiectelor PCE, la care a făcut ample trimiteri., este excelenţa în cercetare, şi nu promovarea tinerilor cercetători cum eronat s-a reţinut în cauză.

3.1.2 În dezvoltarea motivului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susţinut, contrar celor reţinute de prima instanţă, că au fost angajaţi doi doctoranzi şi un masterand, care au fost şi remuneraţi, însă proporţional cu prestaţia lor.

Totodată, a arătat că din motivarea actului atacat, cu privire la care s-a apreciat că ar cuprinde elementele esenţiale, lipseşte calculul din care să reiasă că acele sume sunt cu adevărat datorate de Universitate, or motivarea trebuia să fie efectivă, completă, precisă, prin indicarea motivelor pentru care autoritatea emitentă a ajuns la concluzia necesitaţii restituirii sumelor respective.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs formulate împotriva soluţiei asupra cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat, întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., recurenta a reluat în parte criticile expuse în calea de atac împotriva soluţiei de anulare a actului contestat.

Astfel, cu privire la primul motiv de recurs a susţinut că prima instanţă nu a făcut o analiză raportat la argumentele invocate în acţiune, limitându-se să reproducă parte din aspectele invocate de pârâtă, fără să facă referire la rapoartele de audit, prin care auditorul extern a concluzionat că toate cheltuielile au fost realizate în concordanţă cu prevederile contractuale, aspect ce conferă un caracter de incertitudine asupra sumelor solicitate cu titlu de economii, iar suma solicitată a fi restituită nu are un caracter incert, aspect neanalizat, din această perspectivă fiind vizate ipotezele de motivare insuficientă şi contradictorie a hotărârii atacate.

Legat de al doilea motiv de recurs, a apreciat, în raport cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004, că prima instanţă trebuia să analizeze cu prioritate capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ, daca sunt îndeplinite motivele de suspendare, indiferent de soarta actului a cărui anulare s-a cerut.

Or, în cauză, a fost examinată cererea de anulare a notificării, prin prisma căreia s-a hotărât apoi că motivele de suspendare nu există, situaţie în care a considerat că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, întrucât analiza asupra motivelor de anulare a actului administrativ nu port fi extrapolate asupra motivelor invocate privind existenţa cazului bine justificat în cazul cererii de suspendare.

A apreciat că s-au depăşit limitele impuse de natura specială a prezentei proceduri instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cadrul căreia instanţa are posibilitatea să efectueze doar o cercetare sumară a aparenţei dreptului, condiţie care, de altfel, a arătat că este îndeplinită în cauză, făcând trimitere, totodată, la conţinutul notificării şi la respectarea prevederilor contractuale, iar referitor la paguba iminentă, care nu a mai fost analizată, a invocat că actul atacat are implicaţii financiare asupra instituţiei, creându-se aparenţa unor incertitudini asupra respectivului act.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursurilor aşa cum au fost formulate.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării a solicitat respingerea recursului şi menţinerea în totalitate a hotărârii atacate.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Notificării nr. x/20.12.2019, emise de intimata-pârâtă, cât şi suspendarea executării acestui act administrativ.

Curtea de Apel Bucureşti a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că actul administrativ atacat este legal.

Soluţia Curţii de apel este corectă, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

1.1. În ceea ce priveşte recursul exercitat împotriva soluţiei de anulare a actului administrativ atacat, instanţa de control judiciar reţine că nu poate primi criticile recurentei.

Se reţine că, în anul 2017, între reclamanta Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi şi Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării s-au încheiat contractele nr. x şi nr. 28 având ca obiect finanţarea de către autoritatea contractantă şi execuţia de către contractor a proiectului "Evaluarea efectelor produse de schimbările climatice asupra condiţiilor de val din Marea Neagră" (contractul nr. x) respectiv "Extragerea energiei refolosibile în mediul marin şi impactul ei costier".

Ulterior, autoritatea publică pârâtă a emis Notificarea nr. x/20.12.2019 prin care a stabilit că din bugetul alocat a fost utilizată suma de 17937 RON, iar diferenţa de buget de 125328 RON a fost decarată neeligibilă, fiind considerată economie, dispunând obligarea reclamantei să returneze până la data de 27.12.2019 suma de 63245 RON.

Reclamanta a formulat plângere prealabilă în privinţa acestei notificări, prin care a solicitat revocarea acesteia, iar prin răspunsul nr. 152 data de 23.01.2020 plângerea a fost respinsă.

1.1.1. Criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

În sensul normei citate, acest motiv de casare este incident atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, echivalând astfel cu o nemotivare.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

În dezvoltarea acestui motiv, recurenta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată este nemotivată întrucât nu au fost analizate neregulile invocate de instituţie în ceea ce priveşte Rapoartele de audit extern, fiind preluate argumentele pârâtei,

Instanţa de control judiciar constată că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat argumentele invocate şi probele administrate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul care a fundamentat soluţia adoptată, hotărârea atacată nu este contradictorie şi nu conţine motive străine de natura cauzei, aşa încât respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Astfel, hotărârea atacată conţine motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei şi au fost examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, motivarea fiind clară, concisă şi concretă, în concordanţă cu probele şi actele de la dosar.

Contrar susţinerilor recurentei, prima instanţă a explicitat aspectele analizate din perspectiva dispoziţiilor legale incidente, respectiv în ceea ce priveşte conţinutul notificării contestate, cu privire la care s-a reţinut că îndeplineşte cerinţa motivării, şi a prevederilor din contractele de finanţare, cu trimitere la dispoziţiile Pachetului de informaţii aplicabil proiectului finanţat, în raport cu obiectul pricinii, care l-a constituit anularea notificării atacate şi nu rapoartele de audit invocate, îndeplinindu-şi, prin considerentele sale punctuale şi concise, rolul bivalent de informare cu privire la motivele de înlăturare a criticilor invocate şi de mijloc prin care se dă posibilitatea exercitării controlul judiciar ulterior.

Judecătorul fondului a demonstrat astfel analiza criticilor şi apărărilor invocate, motivarea nefiind o problemă de volum, ci una de esenţă, de conţinut, aşa cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme.

Totodată, se reţine că motivarea hotărârii răspunde şi exigenţelor impuse de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi lipsit de arbitrariu, care obligă tribunalele să-şi motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument invocat, întinderea obligaţiei de motivare putând să varieze în funcţie de natura deciziei şi trebuie analizată în lumina circumstanţelor fiecărei cauze, ea presupunând însă ca partea în cauză să se poată aştepta la un răspuns specific şi explicit cu privire la aspectele decisive ale procedurii în cauză (Hotărârea din 9 decembrie 1994, H. Balani contra Spaniei şi Cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Se observă astfel că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil.

Faptul că recurenta nu împărtăşeşte raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia primei instanţe nu poate conduce la incidenţa în cauză a motivului de casare invocat.

1.1.2. Criticile recurentei circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cu care casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nu pot fi încadrate în temeiul juridic indicat.

Înalta Curte reţine că acest motiv a fost invocat în mod formal, în realitate partea a făcut aprecieri raportat la reţinerile primei instanţe legate de obligaţia privind angajarea a doi doctoranzi şi un masterand şi de motivarea actului administrativ atacat, fără să indice însă dispoziţiile legale pretins încălcate ori greşit aplicate de prima instanţă sau să precizeze eventualele greşeli săvârşite de aceasta în legătură cu acele dispoziţii legale.

Astfel, recurenta a reluat situaţia de fapt şi argumentele privind nemotivarea actului administrativ atacat pentru care a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, nedezvoltând critici propriu-zise faţă de respectiva hotărâre, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe, aşa încât nu se poate exercita controlul judiciar şi din perspectiva acestui motiv de casare.

1.2. Referitor la motivele de recurs formulate împotriva soluţiei asupra cererii de suspendare a executării notificării atacate, instanţa de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea acestora, având în vedere soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a actului contestat, prin prezenta decizie.

Or, măsura suspendării executării actului administrativ atacat ar fi fost dispusă până la soluţionarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, cauza fiind soluţionată în mod definitiv, analiza criticilor formulate împotriva soluţiei asupra cererii de suspendare ar rămâne fără eficacitate juridică.

Cu toate acestea, contrar susţinerilor recurentei, se observă că hotărârea atacată respectă cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. şi în privinţa acestui capăt de cerere.

Referitor la critica părţii, în sensul că se impunea analiza cu prioritate a capătul de cerere privind suspendarea actului administrativ, indiferent de soarta actului a cărui anulare s-a cerut, se reţine că soluţionarea ambelor capete de cerere care au format obiectul acţiunii, în condiţiile în care pricina s-a aflat în stare de judecată, nu poate conduce la reformarea hotărârii.

Suspendarea executării unui act administrativ se poate dispune doar în situaţia îndeplinirii cumulative a condiţiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. (t) din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate, legiuitorul a înţeles împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Or, respingerea acţiunii în anulare reprezintă implicit o confirmare a prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărei suspendare se solicită, iar în lipsa unui caz bine justificat nu se mai impune analizarea cerinţei pagubei iminente, prima instanţă apreciind astfel în mod corect că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile art. 15 raportat la 14 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, toate criticile formulate sunt nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta Universitatea "Dunărea De Jos" din Galaţi împotriva sentinţei nr. 526 din 9 aprilie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.