Nullity of appeal for failure to develop legal grounds of illegality in a challenge to public procurement qualification criteria for EU-funded projects.

Şedinţa publică din data de 5 mai 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Botoşani prin Preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, anularea Deciziei nr. 245/23.08.2016 emisă de Unitatea Soluţionare Contestaţii POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/22.06.2016 emisă de către Direcţia de Constatare şi Stabilire Nereguli, aferentă proiectului cod SMIS 12156, cu titlul "Reabilitarea Spitalului Judeţean de Urgenţa Botoşani", beneficiar Unitatea Administrativ Teritoriala Judeţul Botoşani şi obligarea pârâtului la restituirea sumei de 3.234 RON reprezentând: 2.805,00 RON - contribuţie din fonduri U.E. şi 429,00 RON - contribuţie publică naţională de la bugetul de stat.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2 din 18 ianuarie 2021, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Botoşani prin Preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a reluat situaţia de fapt cu trimitere la cerinţa impusă de autoritatea contractantă, susţinând că în mod greşit prima instanţă a reţinut faptul că în Nota justificativă nr. x/17.02.2011 nu se regăseşte o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza acestei cerinţe minime, fără să aducă niciun argument în acest sens.

În opinia recurentei, cerinţa impusă prin invitaţia de participare, respectiv "Dovada că a mai auditat sau are în derulare cel puţin un proiect finanţat din Fonduri Externe, nerambursabil "este relevantă şi are legătură cu obiectul contractului de achiziţie publică, în privinţa acesteia fiind incidente prevederile art. 179 din O.U.G. nr. 34/2006 nemodificate, iar aprecierea primei instanţe în sensul că a fost restrânsă participarea operatorilor economici la licitaţie nu este veridică, fiind depuse oferte de către opt ofertanţi, afirmând, totodată, că această cerinţă nu a avut nici un impact financiar asupra proiectului.

În concluzie, recurenta a susţinut că prin cerinţa în discuţie nu s-a încălcat principiul proporţionalităţii, nu s-a restricţionat participarea operatorilor economici la procedura de atribuire şi a fost garantat tratamentul egal şi nediscriminatoriu, asigurându-se totodată şi eficienţa în utilizarea fondurilor publice prin finalizarea un proiect de asemenea amploare, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii.

4. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru că nu se aduce vreo critică legală sau pertinentă sentinţei atacate, art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din Codul de procedură fiind invocat exclusiv sub formă de precizare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanţa de control judiciar constată că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora, " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din acelaşi cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Motivele de recurs sunt instituite, aşadar, prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare, şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

În cauză, se constată că susţinerile recurentei-reclamante nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise faţă de hotărârea atacată, ci doar şi-a exprimat nemulţumirea în raport cu soluţia primei instanţe şi a reluat conţinutul acţiunii, fără a formula critici concrete în raport cu aspectele reţinute de judecătorul fondului, în realitate nefiind de acord cu raţionamentul instanţei.

Referitor la temeiul de drept reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. invocat în cererea de recurs, se constată că acesta a fost doar indicat, fără nicio dezvoltare a vreunei ipoteze avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv de casare.

De asemenea, recurenta-reclamantă nu circumstanţiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei, ci doar a făcut aprecieri referitoare la cele reţinute de prima instanţă, în sensul că în mod greşit s-a reţinut că în nota justificativă nu se regăseşte o detaliere temeinică a motivelor care au stat la baza acestei cerinţe minime, în esenţă, arătând motivele pentru care a considerat că cerinţa impusă este una relevantă.

Această critică ar fi presupus identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi, totodată, demonstrarea modului în care măsurile adoptate de prima instanţă încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, critici care însă nu se regăsesc în conţinutul cererii de recurs.

Înalta Cure reaminteşte că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, neputând conduce la o nouă judecată în fond, ci asigură numai un control de legalitate asupra hotărârii judecătoreşti atacate, aşadar, instanţa de recurs este competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte şi afirmaţii generale, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, în condiţiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. fiind indicate în mod formal drept temei al căii de atac.

Prin urmare, susţinerile recurentei-reclamante nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigenţelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului, ţinând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Botoşani prin Preşedintele Consiliului Judeţean Botoşani împotriva sentinţei nr. 2 din 18 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.