Justiciability of fiscal irregularity for public entity equipment relocation without proven damage
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed all appeals, leaving the lower court’s partial annulment of the Court of Audit’s decision in force; specifically, the measure to establish and recover financial loss for copier usage at a government ministry was upheld only for the period preceding the formation of a specific negotiation commission (August 22, 2014), while the same measure was voided for the subsequent period and entirely voided regarding equipment at a university. The dispute concerned a national public company’s challenge to the Court of Audit’s decision that it had committed fiscal irregularities by paying for document copying and telecopying services at external locations (a ministry and a university) without proving the services were rendered exclusively for its own interest or with proper documentation. The decisive legal basis included Article 33(3) of Law 94/1992, which limits the Court of Audit’s recovery powers to legal breaches causing proven damage, and Articles 19 and 21/25 of the Fiscal Code (Laws 571/2003 and 227/2015), which require expenses to be incurred for the purpose of generating taxable income or economic activity, supporting the finding that pre-commission usage was not justified for the state entity’s purposes.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 33 din Legea nr. 94/1992, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Justiciability of fiscal irregularity for public entity equipment relocation without proven damage: The dispute concerned a national public company’s challenge to the Court of Audit’s decision that it had committed fiscal irregularities by paying for document copying and telecopying services at external locations (a ministry and a university) without proving the services were rendered exclusively for its own interest or with proper documentation. The decisive legal basis included Article 33(3) of Law 94/1992, which limits the Court of Audit’s recovery powers to legal breaches causing proven damage, and Articles 19 and 21/25 of the Fiscal Code (Laws 571/2003 and 227/2015), which require expenses to be incurred for the purpose of generating taxable income or economic activity, supporting the finding that pre-commission usage was not justified for the state entity’s purposes.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for the final order to dismiss the appeals as unfounded.
Procedural rule cited in the dispositive governing the court's power to decide on the outcome of the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 08 aprilie 2022
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea formulată reclamanta S.C. Nuclearelectrica S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, anularea parţială a încheierii nr. 29/31.07.2018 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, respectiv anularea punctului 5 din încheiere, prin care a fost respinsă contestaţia nr. 8225/29.06.2018 împotriva măsurii dispuse la punctul 11.13 al Deciziei nr. 5 din 08.06.2018 şi anularea parţială a deciziei nr. 5/08.06.2018 emisă de pârâtă, respectiv anularea măsurii dispuse la punctul 11.13 pentru înlăturarea abaterii descrise la punctul 11 din Decizie, cu cheltuieli de judecată.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1730 din 14 mai 2019, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. Nuclearelectrica S.A., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat în parte încheierea nr. 29/31.07.2018 şi decizia nr. 5/08.06.2018, emise de pârâtă, numai în ceea ce priveşte măsura de stabilire a prejudiciului aferent utilizării echipamentelor în discuţie la Ministerul Economiei/Energiei, doar începând cu data începerii lucrărilor Comisiei de negociere a Proiectului Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă (măsură dispusă la punctul II.3 al deciziei nr. 5/08.06.2018, în privinţa căreia s-a respins contestaţia administrativă prin intermediul punctului 5 al încheierii nr. 29/31.07.2018), respingând în rest acţiunea.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva hotărârii instanţei de fond atât reclamanta S.C. Nuclearelectrica S.A., cât şi pârâta Curtea de Conturi a României au declarat recurs.
3.1. Reclamanta S.C. Nuclearelectrica S.A., în motivarea recursului, arată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţa netemeinică în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din prisma faptului că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv pct. 180 din Regulamentul Curţii de Conturi.
Astfel, instanţa a preluat în parte afirmaţiile intimatei-pârâte, deşi nu sunt susţinute de temeiuri legale şi argumente pertinente, intimata-pârâtă nerăspunzând la obiect, criticilor de nelegalitate invocate.
Instanţa de fond a ignorat faptul că pentru a fi în prezenţa unor acte administrative legale se impune mai ales, pe lângă prezentarea situaţiei de fapt, prezentarea temeiului de drept încălcat, neputându-se imagina săvârşirea unei fapte ilicite fără existenţa unui text de lege care prevede expres că acea faptă este prohibită de lege.
Întrucât nu există nicio încălcare a prevederilor legale aplicabile prin relocarea copiatoarelor şi folosirea lor în interesul societăţii, obligaţia impusă în cazul SNN de a recupera prejudiciul reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 pe care instanţa nu a sesizat-o.
În raport de aceste considerente, rezultă că Decizia Curţii de Conturi este nelegală întrucât aceasta nu cuprinde indicarea în concret a normei imperative prohibitive.
Indicarea eronată sau foarte generală a unor texte de lege drept temei juridic, fără ca acele dispoziţii normative să includă o astfel de interdicţie echivalează cu absenţa indicării temeiului de drept, ceea ce atrage nulitatea actului administrativ.
Dacă s-ar aprecia că preluarea, până la identitate a concluziilor fără a se sublinia argumentele, reprezintă o motivare a actului administrativ, înseamnă a înlătura dreptul instanţei de examinare a actului administrativ sau reducerea acestei prerogative doar la aspectele pur formale ale actului.
Aşa cum rezultă din actele administrative contestate, în opinia auditorilor, simplul fapt al folosinţei copiatoarelor în alte locaţii constituie abatere indiferent de dovezile prin care s-a demonstrat folosirea echipamentelor în interesul exclusiv al societăţii.
Mai mult, presupunerea auditorilor în sensul că alte entităţi au folosit copiatoarele, a fost contrazisă de documente cu privire la evenimentele care s-au organizat de către societate şi Universitatea Politehnica.
Astfel, în ceea ce priveşte echipamentul amplasat în incinta Universităţii Politehnica Bucureşti - Facultatea de Energetică, recurenta precizează că SNN a organizat diverse simpozioane/colocvii/prezentări pentru promovarea, în faţa studenţilor şi a cadrelor. didactice, a avantajelor producerii energiei electrice prin sistemul nuclear de tip CANDU.
În plus, având în vedere faptul că de aproximativ un deceniu, mulţi specialişti -ingineri şi operatori, salariaţi ai societăţii ce operau centrala nucleară de la Cernavodă au plecat în străinătate pentru a lucra în cadrul altor centrale nucleare, dar cu salarii considerabil mai mari, SNN a considerat o prioritate necesitatea pregătirii, din timpul facultăţii, prin acordarea de burse private şi pregătire, a unor specialişti de excepţie, ingineri/operatori de centrală nucleară.
Un alt argument pe care instanţa l-a ignorat a fost că numai în cazul încheierii unui contract de comodat sau de închiriere pentru echipamente cu entităţile publice, ar fi existat o abatere dacă societatea ar fi achitat serviciile prestate şi hârtia. În speţă nu s-a încheiat niciun contract de comodat sau de închiriere, deoarece echipamentele nu au fost date în folosinţa acelor instituţii.
În analizarea motivelor de nelegalitate a actelor administrative prezintă relevanţă şi verificarea îndeplinirii condiţiei privind existenţa prejudiciului întrucât acesta nu este dovedit prin simplul fapt al plăţii serviciilor pe care SNN avea obligaţia să le plătească în baza acordului cadru. Verificarea acestei condiţii este esenţială în raport de faptul că numai în cazul existenţei unor abateri de la legalitate, care au determinat producerea unor prejudicii pot fi stabilite măsuri pentru recuperarea lor, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 94/1992 şi ale Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi.
Din actele administrative a căror legalitate se contestă în prezenta cauză, recurenta consideră că instanţa poate constata că, în viziunea auditorilor publici externi, prejudiciul este prezumat şi implicit, fără a se face dovada în concret a elementelor care compun acest prejudiciu.
În ceea ce priveşte afirmaţia intimatei în sensul că cele trei echipamente au fost instalate la Ministerul Economiei/Energiei cu aproximativ un an înainte de începerea lucrărilor Comisiei de negociere a Proiectului Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă, recurenta precizează că, deşi nu are relevanţă ca şi cuantum al abaterii, perioada 2013-2014 fiind prescrisă, echipamentele au fost folosite în procesul de listare la bursă, conform H.G. nr. 39/2012 pentru aprobarea strategiei de privatizare a Societăţii Naţionale "Nuclearelectrica" S.A. Bucureşti, modificată prin H.G. 380/19 iunie 2013. Astfel, potrivit H.G. nr. 39/2012, în vederea implementării strategiei de privatizare (art. 6) s-au constituit 2 comisii - pentru coordonarea procesului de privatizare şi pentru pregătirea şi monitorizarea procesului de privatizare formate din reprezentanţi ai Ministerului Economiei (ministru, secretari de stat, şeful Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie al Ministerului Energiei, membrii supleanţi, membrii în secretariatul tehnic) precum şi de la SNN (director general, directori direcţii, secretariat tehnic şi membrii supleanţi).
Deci, în mod eronat soluţia instanţei de fond se referă la această perioadă, înainte de începerea lucrărilor comisiei de negociere.
Referitor la anularea măsurii de stabilire a prejudiciului aferent utilizării echipamentelor relocate la Ministerul Economiei/Energiei începând cu data iniţierii lucrărilor Comisiei de negociere a Proiectului Unităţile 3 si 4 de la Cernavodă, limitarea adusă de instanţă este netemeinică, în contextul în care s-a demonstrat cu înscrisuri, aflate la dosarul cauzei, că lucrările Comisiei au fost iniţiate de la data de 22.08.2014, dată la care Comisia de Negociere cu potenţialii investitori a fost constituită prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor societăţii.
Şedinţele de negociere au fost purtate începând cu luna august 2014, perioadă în care documentaţia necesară a fi prezentată în cadrul discuţiilor purtate a necesitat un volum foarte mare de hârtie, atât prin numărul de exemplare necesar a fi pregătit cât şi dată fiind complexitatea proiectului aflat în dezbatere. Astfel, numai "Acordul investitorilor" document esenţial însuma 70 de pagini.
În concluzie, consideră că instanţa a limitat în mod greşit începutul folosirii echipamentelor relocate provizoriu pe durata negocierilor cu investitorii străini, în condiţiile în care s-a dovedit cu înscrisuri că acestea au fost folosite în interesul societăţii începând cu luna august 2014, şi cu atât mai mult în perioada auditată -2015-2016.
Referitor la soluţia de respingere a anulării măsurii privind prejudicierea societăţii cu contravaloarea serviciilor de multiplicare documente şi telecopiere de la echipamentele relocate provizoriu la Universitatea Politehnica Bucureşti, recurenta consideră că a fost dată cu încălcarea regulii de procedură prevăzută de art. 264 alin. (1) noul C. proc. civ. care dispune: 'Instanţa va examina probele administrate, pe fiecare în parte şi pe toate în ansamblul lor ", motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, o parte dintre studenţii Universităţii Politehnice şi-au realizat stagiul de practică de 3 luni pentru perioada studiilor de licenţă şi de o lună pe perioada studiilor de masterat în cadrul SNN, la ambele sucursale - centrala nucleară de la Cernavodă şi la Fabrica de Combustibil Nuclear de la Piteşti.
Recurenta mai arată că la dosarul cauzei a depus spre exemplificare 3 convenţii-cadru privind efectuarea stagiului de practică în cadrul programelor de studii universitare de licenţă de către studenţii Universităţii Politehnice şi SNN - Fabrica de Combustibil Nuclear Piteşti şi numeroase acreditări pentru studenţii care au efectuat practica la CNE Cernavodă.
Pregătirea materialelor, a informărilor şi documentaţiilor necesare s-a realizat cu ajutorul copiatorului găzduit de universitate.
Prin urmare, şi în cazul acestui copiator, utilizarea acestuia s-a făcut exclusiv de către şi în interesul SNN, instalarea aparatului în locaţia respectivă având tot raţiuni de eficienţă a cheltuielilor, raţiuni practice, legate de rapiditate şi eficacitate.
3.2. Pârâta Curtea de Conturi a României în recursul formulat invocă motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că instanţa de fond, analizând probele administrate, a făcut greşit aplicarea dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, privind soluţia de admitere în parte a acţiunii în anulare
În opinia pârâtei, hotărârea a fost dată, în parte, cu aplicarea greşită a acestor dispoziţii, potrivit cărora activitatea de valorificare a rapoartelor de control se face în baza regulamentului aprobat conform prevederilor art. 11 alin. (2), iar potrivit alin. (3) în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunica conducerii entităţii publice verificate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţia conducerii entităţii auditate.
De reţinut este faptul că, echipa de audit pe baza documentelor prezentate de entitate în timpul acţiunii de control a consemnat în Raportul de control, existenţa unei abateri de la legalitate şi regularitate, respectiv:
"majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 53.024 RON (fără TVA), reprezentând servicii (de multiplicare documente şi telecopiere), acceptate la plată fără a avea la bază documente care să certifice prestarea lor pentru SNN SA".
Astfel, în baza acestui acord cadru s-au încheiat şi derulat 3 contracte subsecvente, având ca obiect "prestarea de servicii de multiplicare documente şi desene, servicii complete de telecopiere, servicii de tehnoredactare computerizată documente şi servicii de administrare desene şi control documente".
Conform Rapoartelor lunare de activitate (având anexate "Situaţia serviciilor de multiplicare" şi "Situaţia serviciilor de telecopiere"), puse la dispoziţia echipei de audit în timpul acţiunii, s-a constatat faptul că un număr de 4 echipamente de multiplicare documente şi telecopiere au fost instalate şi au funcţionat temporar în locaţii amplasate în afara entităţii (echipamentul Ricoh, tip MP2852, seria x , a fost instalat în data de 03.09.2013, la Ministerul Economiei - OPSPI şi retras în data de 11.02.2016; echipamentul Ricoh, Aficio tip SP 204SFN, seria x (fax), a fost instalat în data de 03.09.2013 la Ministerul Economiei - Departamentul pentru Energie şi retras în data de 11.02.2016; echipamentul Ricoh, tip MP2352, seria x , a fost instalat în data de 06.09.2013 la Universitatea Politehnică, Facultatea de Energetică şi retras în data de 09.06.2016; echipamentul Ricoh, tip MPC305, seria x , a fost instalat în data de 25.03.2014 la Ministerul Energiei şi retras în data de 12.12.2016).
Pentru valorificarea acestor constatări, prin Decizia nr. 5/2018, s-au dispus în sarcina conducerii SNN S.A. măsuri pentru " extinderea verificărilor asupra derulării în perioada 2015-2017, a Acordului-cadru de servicii nr. x/24.07.2013 şi a contractelor încheiate în baza acestora, în vederea identificării şi a altor cazuri de servicii acceptate la plată fără a avea la bază, documente întocmite în condiţiile legii care să certifice prestarea lor pentru entitate. Pentru cazurile identificate (inclusiv cel prezentat în Raportul de control) se vor dispune măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăţilor efectuate pentru astfel de servicii, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora (inclusiv a beneficiilor nerealizate în condiţiile legii, precum şi corectarea rezultatelor) ".
De asemenea, recurenta-pârâtă mai consideră că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că nu prezintă relevanţă că, în procesele-verbale de instalare şi recepţie, la rubrica "beneficiar" este nominalizată instituţia unde au fost instalate şi un reprezentant al acesteia, respectiv Ministerul Economiei/Energiei, reţinând că toate acestea reprezintă "doar neregularităţi de formă, neproducătoare de prejudicii". Or, tocmai aceste aspecte susţin constatările pârâtei, în sensul că reclamanta a achitat serviciile respective fără ca acestea să fie prestate pentru activitatea desfăşurată în interesul propriu, cu atât mai mult cu cât prin ordinul de constituire al comisiei de negociere nu s-a stabilit în sarcina SNN S.A. obligativitatea asigurării logisticii necesare desfăşurării activităţii comisiei de negociere.
Instanţa de fond a mai reţinut ca s-a dovedit în cauză situaţia de fapt invocată de către reclamantă, prin înscrisurile depuse la dosar (procese-verbale şedinţe comisie de negociere, cu privire la numărul mare de documente necesar a fi pus la dispoziţia comisiei de negociere şi necesitatea de a fi pregătite în cel mai scurt timp, care a condus la decizia de a amplasa echipamentele de fotocopiere/fax în locaţiile principale ale desfăşurării acestor negocieri, respectiv la sediul Ministerului Energiei. Însă dovezile prezentate privesc şedinţele Comisiei de negociere, constituită prin Ordinul Ministrului Delegat pentru Energie.
În ceea ce priveşte perioada 25.03.2014 -11.02.2016, pentru care s-a admis cererea de anulare a măsurilor dispuse, recurenta-pârâtă precizează faptul că echipamentele au fost instalate în locaţiile situate la Ministerul Economiei şi ulterior la Ministerul Energiei, anterior perioadei în care a funcţionat Comisia de Negociere pentru derularea Proiectului Unităţile 3 şi 4 CNE Cernavoda.
De asemenea, în perioada 03.09.2013-11.02.2016 un număr de 2 copiatoare, au funcţionat simultan în aceeaşi locaţie, respectiv la Ministerul Energiei.
Pentru niciunul din cele 4 echipamente nu au fost prezentate documente din care să reiasă desfăşurarea de activităţi de către SNN S.A. la sediul acestor instituţii.
Din Procesele-verbale de predare-primire a echipamentelor, rezultă faptul că, în această perioadă echipamentele s-au aflat în gestiunea reprezentanţilor instituţiilor la sediul cărora au fost instalate, nu a salariaţilor SNN S.A..
Contrar celor reţinute de către instanţa de fond, recurenta apreciază că sunt relevante în cauză procesele-verbale de instalare şi recepţie (anexele 162-164 la Raportul de control), din care reiese faptul că echipamentele au fost predate în gestiunea reprezentanţilor instituţiilor la sediul cărora au fost instalate, în aceste procese-verbale, iar la rubrica beneficiar este nominalizată instituţia unde au fost instalate şi un reprezentat al acesteia, nicidecum nu a fost nominalizată SNN S.A..
În susţinerea recursurilor sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii.
4. Apărările formulate în cauză
Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare la recursul reclamantei prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinarea pârâtei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.
Cu toate că au fost invocate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că reclamanta a fost obiectul unei acţiuni de control a Curţii de Conturi a României, context în care auditorii publici externi, în Raportul de control, au consemnat, printre altele, existenţa următoarei abateri de la legalitate şi regularitate, respectiv:
"majorarea nejustificată a cheltuielilor de exploatare cu suma de 53.024 RON (fără TVA), reprezentând servicii (de multiplicare documente şi telecopiere), acceptate la plată fără a avea la bază documente care să certifice prestarea lor pentru SNN S.A. ".
În această situaţie, având în vedere aspectele constatate, prin Decizia nr. 5/2018, s-au dispus în sarcina conducerii SNN S.A. măsuri pentru "extinderea verificărilor asupra derulării în perioada 2015-2017, a Acordului-cadru de servicii nr. x/24.07.2013 şi a contractelor încheiate în baza acestora, în vederea identificării şi a altor cazuri de servicii acceptate la plată fără a avea la bază, documente întocmite în condiţiile legii care să certifice prestarea lor pentru entitate, pentru cazurile identificate (inclusiv cel prezentat în Raportul de control), măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului produs ca urmare a plăţilor efectuate pentru astfel de servicii, înregistrarea în contabilitate a sumelor stabilite, recuperarea acestora, (inclusiv a beneficiilor nerealizate în condiţiile legii, precum şi corectarea rezultatelor.
Prin urmare, pentru abaterea consemnata în Raportul de control şi la pct. -ul 11 din Decizia nr. 5/2018, s-a dispus în sarcina acesteia, la pct. -ul II.13, măsura de stabilire a întinderii prejudiciului produs şi de recuperare, în condiţiile legii.
Împotriva măsurii sus menţionate, reclamanta SN Nuclearelectrica S.A. a formulat contestaţie, care a fost respinsă, cu privire la abaterea consemnată la pct. -ul 11 şi la măsura de la pct. -ul II.13 din Decizia nr. 5/2018, prin încheierea nr. 29/2018 de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, ambele acte fiind atacate, referitor la abaterea şi măsura indicate.
Instanţa de fond a considerat că acţiunea reclamantei este fondată în parte, numai în ceea ce priveşte măsura de stabilire a prejudiciului aferent utilizării echipamentelor în discuţie la Ministerul Economiei/Energiei, doar începând cu data începerii lucrărilor Comisiei de negociere a Proiectului Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă (măsură dispusă la punctul II.13 al deciziei nr. 5/08.06.2018, în privinţa căreia s-a respins contestaţia administrativă prin intermediul punctului 5 al încheierii nr. 29/31.07.2018).
În cuprinsul Deciziei contestate sunt enumerate ca prevederi legale încălcate art. 1, art. 5, art. 10 (3) şi (4) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern si controlul financiar preventiv actualizată, art. 19 alin. 1 şi art. 25 (1) din Codul fiscal actualizat.
În ceea ce priveşte măsura de stabilire a prejudiciului aferent utilizării echipamentelor în discuţie la Ministerul Economiei/Energiei, aceasta a fost aplicată în baza prevederilor art. 33 din Legea nr. 94/1992, republicată, potrivit cărora activitatea de valorificare a rapoartelor de control se face în baza regulamentului aprobat conform prevederilor art. 11 alin. (2), iar potrivit alin. (3), în situaţiile în care se constată existenţa unor abateri de la legalitate şi regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entităţii publice verificate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului şi dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligaţia conducerii entităţii auditate.
Prin Strategia de continuare a "Proiectului Unităţile 3 si 4 CNE Cernavoda prin organizarea unei proceduri de selectare de investitori", aprobată de Guvernul României prin Memorandumul din data de 31 iulie 2014 şi, ulterior, de Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor ("AGEA") SNN din data de 22 august 2014, s-a decis ca procedura de selecţie a investitorului privat să fie coordonată şi derulată de două comisii, respectiv Comisia Interministerială pentru continuarea Proiectului şi Comisia de Negociere.
Consiliul de Administraţie al SNN are ca şi atribuţie nominalizarea membrilor Comisiei de Negociere din partea SNN precum şi stabilirea atribuţiilor acestora, potrivit prevederilor Ordinului ministrului economiei, comerţului şi mediului de afaceri nr. 1646/28.08.2012.
Prin Adunarea Generală din 22.08.2014, SNN a aprobat constituirea, prin ordin al Ministrului Delegat pentru Energie, a Comisiei de Negociere cu potenţialii investitori, care va coordona şi conduce, în mod direct, derularea procedurii de selecţie a investitorului privat, în conformitate cu Strategia aprobată şi mandatarea Consiliului de Administraţie pentru luarea tuturor măsurilor necesare desemnării membrilor din partea SNN.
Prin urmare, activitatea Comisiei de negociere este desfăşurată exclusiv în interesul reclamantei SNN, Comisia fiind un organism de lucru pentru realizarea obiectivelor societăţii în legătură cu Proiectul Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă.
Recurenta-reclamantă a arătat că, la nivelul Comisiei de negociere şedinţele de negociere s-au purtat, la sediul fostului Departament al Energiei din cadrul Ministerului Economiei (sediul din Calea x) şi, ulterior, la sediul actualului Minister al Energiei (sediul din Splaiul Independenţei).
Componenţa numerică a Comisiei de Negociere a variat în timp, pornindu-se de la un număr de 14 membri plus Secretariatul Tehnic (7 membri) până la, actualmente, 18 membri plus Secretariatul Tehnic (9 membri) şi a fost alcătuită, în majoritate din reprezentanţi ai Ministerului Energiei (iniţial, Ministerul Economiei - Departamentul pentru Energie), ai cărui angajaţi se regăsesc pe statele de plată ale SNN ca membri ai Comisiei de Negociere, aceasta fiind condusă de un secretar de stat. De asemenea, la aceste şedinţe au participat un număr de 10-12 parteneri chinezi din partea investitorului chinez plus consultanţi juridici şi fiscali 6 persoane. În medie la fiecare şedinţa participau semnând procesul-verbal aproximativ 40 de membri.
Recurenta-reclamantă a mai susţinut că şedinţele de negociere au fost purtate începând cu luna august 2014, perioada în care documentaţia necesară a fi prezentată în cadrul discuţiilor purtate a necesitat un volum foarte mare de hârtie, atât prin numărul de exemplare necesar a fi pregătit cât şi dată fiind complexitatea proiectului aflat în dezbatere. Astfel, numai "Acordul investitorilor" document esenţial însuma 70 de pagini.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod temeinic şi legal a apreciat că nu se justifică constatarea ca fiind abatere utilizarea echipamentelor în discuţie la Ministerul Economiei/Energiei, începând cu data începerii lucrărilor Comisiei de negociere a Proiectului Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă, care este chiar data constituirii ei prin Ordinul Ministrului Delegat pentru Energie din data de 22.08.2014, întrucât folosirea echipamentelor s-a făcut, în mod esenţial, pentru activităţile recurentei-reclamante şi, deci, nu a determinat producerea unor prejudicii, iar Curtea de Conturi are, potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, competenţa să constate doar abateri de la legalitate sau regularitate care au determinat producerea unor prejudicii.
De asemenea, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că pentru perioada anterioară constituirii Comisiei de negociere a Proiectului Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă, prin Ordinul Ministrului Delegat pentru Energie din 22.08.2014, utilizarea echipamentelor în discuţie la Ministerul Economiei/Energiei nu s-a făcut pentru activităţile recurentei-reclamante, astfel că a considerat că există o abatere de la legalitate sau regularitate care a determinat producerea unor prejudicii, fiind legală, deci, atât constatarea ei, cât şi măsura corelativă de la pct. -ul II.13 din decizia contestată.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că atât instanţa de fond cât şi recurenta-pârâtă, în mod corect au apreciat că recurenta-reclamantă a încălcat obligaţia instituită de art. 1 şi art. 5 din O.G. nr. 119/1999, efectuând totodată cheltuieli care nu sunt aferente veniturilor, încălcând şi prevederile art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, modificată şi completată (forma în vigoare în perioada de referinţă), potrivit cărora: "Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare ".
De asemenea, de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, modul în care a procedat recurenta-reclamantă constituie o abatere şi de la prevederile art. 25 alin. (1) al acestui act normativ, potrivit cărora: "Pentru determinarea rezultatului fiscal sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate în scopul desfăşurării activităţii economice (...) ".
În ceea ce priveşte echipamentul amplasat în cadrul Universităţii Politehnice, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că nu este întemeiată apărarea sub acest aspect, întrucât cele trei evenimente (evenimentul "Resursele umane-cea mai mare provocare pentru perioadele actuale şi de viitor în domeniul nuclear" desfăşurat în data de 19 octombrie 2016, proiectul Better understanding and recognition of nuclear skills and gualifications-BRIDGE" ce a avut loc în 19 august 2016 şi evenimentul "A." ce a avut loc în noiembrie 2016) pentru a căror desfăşurare s-a afirmat că a fost utilizat echipamentul, sunt ulterioare datei retragerii echipamentului, respectiv 09.06.2016.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:
"când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"
Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obţine când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancţiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.
Înalta Curte constată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.
Recurenta-reclamantă mai susţine că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor pct. 180 din RODAS, întrucât s-au preluat în parte afirmaţiile intimatei - pârâte.
Dispoziţiile pct. 180 din RODAS, reglementează procedura ce trebuie aplicată în vederea emiterii proiectului de decizie şi a deciziei pentru înlăturarea abaterilor consemnate în actele de control, precum şi competenţele ce revin personalului de conducere pentru emiterea deciziilor.
La valorificarea constatărilor înscrise în acest Raport de control, respectiv la emiterea Deciziei nr. 5/2018, s-au avut în vedere Obiecţiunile nr. 6243/18.05.2018, formulate de conducerea SN Nuclearelectrica S.A. şi Nota întocmită de auditorii publici externi conţinând poziţia motivată legal referitoare la obiecţiunile depuse, în conformitate cu prevederile pct. 162-164 din RODAS.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că prevederile legale menţionate în cuprinsul actelor atacate, reprezintă temei al abaterilor constatate şi au aptitudinea de a constitui o bază legală suficientă pentru reţinerea acestora.
Instanţa de fond a analizat dispoziţiile actelor normative care au fost încălcate privind plăţile efectuate de recurenta - reclamantă pentru serviciile contractate, respectiv dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003, ulterior dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi art. 25 alin. (1) din Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 227/2015, art. 1, art. 5, art. 10 alin. (3) -(4) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv (acte normative în vigoare în perioada respectivă).
Astfel, instanţa de fond a reţinut că rezultă, pe de o parte obligaţia legală ce îi revine recurentei-reclamante de a utiliza fondurile publice, de a realiza gestiunea financiară şi administrarea patrimoniului cu eficienţă, eficacitate şi economicitate, iar, pe de altă parte, să se facă doar cu privire la activităţile celui care deţine şi utilizează fondurile publice sau bunurile aferente patrimoniului public.
Prin urmare, pentru abaterile consemnate în Raportul de control şi la pct. l 1 din Decizia nr. 5/2018, s-a dispus în sarcina recurentei-reclamante, măsuri de stabilire a întinderii prejudiciului produs şi de recuperare în condiţiile legii.
Înalta Curte constată că sunt nefondate şi criticile recurentei-reclamante potrivit cărora Decizia nr. 5/2018 a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, întrucât Curtea de Conturi a României a respectat aceste dispoziţii în raport de legislaţia incidenţă în cauză, în vigoare la data săvârşirii abaterilor.
Decizia a fost emisă în conformitate cu prevederile pct. 171 lit. a) - b), pct. 181 şi per. 188 paragraful 3 din RODAS, înscriindu-se în concret abaterile de la legalitate şi regularitate constatate în urma acţiunii de control efectuată de Curtea de Conturi la SNN, măsurile pe care entitatea verificată trebuie să le ducă la îndeplinire în vederea înlăturării deficienţelor constatate şi termenele de ducere la îndeplinire.
Înalta Curte reţine că încheierea nr. 29/2018 a fost emisă potrivit dispoziţiilor pct. 219 din RODAS potrivit cărora: "Comisia de soluţionare a contestaţiilor examinează contestaţia împreună cu celelalte documente şi emite încheiere", conţinând toate elementele de formă şi fond prevăzute în Anexa nr. 15 la Regulament, prezentându-se motivele de fapt, respectiv argumentele care au determinat comisia să respingă contestaţia, redarea măsurii contestate şi a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii acesteia, motivele invocate în contestaţie de către conducerea SNN S.A. şi documentele depuse în susţinerea acesteia, motivele pentru care au fost apreciate ca nerelevante.
De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca neîntemeiate criticile reclamantei, reţinând că pentru perioada anterioară constituirii Comisiei de negociere a Proiectului Unităţile 3 şi 4 de la Cernavodă, prin Ordinul Ministrului delegat pentru energie din 22.08.2014, utilizarea echipamentelor în discuţie la Ministerul Economiei/Energiei nu s-a făcut pentru activităţile acesteia.
Contrar celor susţinute de recurenta - reclamantă, este relevant în cauză faptul că echipa de audit a constatat faptul că, deşi Comisia de Negociere pentru derularea Proiectului Unităţile 3 şi 4 CNE Cernavodă pentru a cărei funcţionare se afirmă că au fost folosite un număr de 3 echipamente, a fost constituită prin Ordinul Ministrului Delegat pentru Energie din data de 22.08.2014, două multifuncţionale şi un fax au fost instalate la Ministerul Economiei şi ulterior la Ministerul Energiei cu o perioadă semnificativă de timp înainte de înfiinţarea acestei comisii (aproximativ 1 an în cazul a două echipamente şi 5 luni în cazul unui echipament). Prin acest ordin de constituire a Comisiei de Negociere pentru derularea Proiectului Unităţile 3 şi 4 CNE Cernavodă nu a fost stabilită în sarcina SNN S.A. obligativitatea asigurării logisticii necesare desfăşurării activităţii comisiei de negociere.
Înalta Curte constată că şi susţinerea reclamantei privind utilizarea echipamentului amplasat în cadrul Universităţii Politehnice pentru cele trei evenimente ("Resursele umane-cea mai mare provocare pentru perioadele actuale şi de viitor în domeniul nuclear" desfăşurat în data de 19 octombrie 2016, proiectul "Better understanding and recognition of nuclear skills and qualifications-BRIDGE" ce a avut loc în 19 august 2016 şi evenimentul "A." ce a avut loc în noiembrie 2016), în mod corect a fost înlăturată de instanţa de fond, având în vedere că echipamentul respectiv a fost retras anterior desfăşurării acestora, în data de 09.06.2016.
Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a menţinut în parte ca fiind legale măsurile dispuse la pct. II.13 din Decizia nr. 5/2018, emisă de pârâtă.
În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă Nuclearelectrica S.A. şi de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 1730 din 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 aprilie 2022.