Tax assessment suspension lifted: High Court rejects interim relief for reclassified posted-worker allowances.

Şedinţa publică din data de 08 aprilie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, a solicitat suspendarea deciziei de impunere x/10.12.2020 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 22 septembrie 2021, a admis cererea privind suspendarea executării deciziei de impunere x/10.12.2020 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, formulată de reclamanta A. S.R.L., şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere x_1000/10.12.2020 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj au declarat recurs.

Recursurile sunt întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti, în motivarea recursului, arată că instanţa de fond a apreciat greşit că, toate condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea actelor administrativ fiscale în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite

Motivele invocate în dovedirea cazului bine justificat impun cercetarea a numeroase aspecte care vizează temeinicia şi legalitatea actului administrativ, şi nu pot fi verificate şi analizate, pentru a fi reţinute, întrucât nu constituie împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului. Toate acestea vor fi analizate, dacă vor fi invocate, de instanţa investită cu soluţionarea cererii de anulare a deciziei.

În ceea ce priveşte iminenţa pagubei care s-ar produce în patrimoniul reclamantului prin punerea în executare a actului administrativ, instanţa de fond nu a arătat cât de iminent este prejudiciul, cât de imediat, consideraţiile referindu-se la un viitor nedeterminat, în producerea lui.

În opinia recurentei, motivele invocate de reclamantă au fost reţinute în mod greşit de către instanţa de fond ca fiind pagubă iminentă, astfel cum este definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, "prejudiciu material viitor şi previzibil".

3.2. Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, prin motivele de recurs, arată că în ceea ce priveşte cazul bine justificat, instanţa de fond nu a făcut o analiză a aparenţei de nelegalitate a actului administrativ pentru care s-a solicitat suspendarea, limitându-se să arate că faţă de cuantumul ridicat al sumei stabilite în sarcina reclamantei - 14.871.797 RON, raportat la activitatea reclamantei, se conturează îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.

În ceea ce priveşte a doua condiţie, deşi nu s-a făcut dovada diminuării ilicite a patrimoniului reclamantei, prima instanţă a pronunţat o soluţie de suspendare a executării actului administrativ fiscal, reţinând doar faptul că o creanţă în cuantum total de 14.871.797 RON, este de natură să producă reclamantei un prejudiciu viitor şi previzibil. Iminenţa prejudiciului trebuie dovedită sau acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare. De asemenea, nu este suficientă reţinerea caracterului iminent al prejudiciului, cât timp nu s-a făcut dovada unui prejudiciu ilicit, respectiv a unei diminuări ilicite a patrimoniului.

Recurenta consideră că, în cauză, nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile (cazul bine justificat si paguba iminenta) prevăzute de art,15 din Legea nr. 554/2004, iar soluţia pronunţată de către instanţa de fond este netemeinică si nelegală.

În susţinerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal anularea recursurilor pentru nemotivare, iar în subsidiar, respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt fondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin Decizia de impunere nr. xnr. 1000/10.12.2020 emisă de pârâta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, s-a stabilit în sarcina reclamantei creanţa fiscală în cuantum de 14.871.797 RON, pentru perioada 01.07.2015 - 31.12.2017.

Organul fiscal emitent a reţinut, în esenţă, că sumele acordate în perioada supusă inspecţiei fiscale salariaţilor puşi la dispoziţia utilizatorilor din Italia, în cadrul prestării de servicii transnaţionale de către reclamantă, cu titlu de diurnă/indemnizaţie specifică detaşării, nu pot fi tratate ca neimpozabile faţă de prevederile art. 55 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 571/2003, în vigoare pentru perioada până la 31.12.2015, respectiv faţă de art. 76 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015, pentru perioada ulterioară datei de 01.01.2016.

De asemenea, organul fiscal a apreciat că sumele acordate salariaţilor cu titlu de diurnă/indemnizaţie de detaşare reprezintă în fapt venituri salariale, asupra cărora contribuabilul avea obligaţia calculării, declarării şi achitării contribuţiei pentru asigurări sociale datorate de angajator, potrivit prevederilor privind impozitul pe venit.

Instanţa de control judiciar apreciază că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a putea dispune suspendarea executării actului administrativ contestat.

Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora:

"în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".

Suspendarea actelor juridice reprezintă operaţiunea de întrerupere vremelnică a efectelor acestora, ca şi cum actul dispare din circuitul juridic, deşi, formal-juridic, el există, iar suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.

Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

La modul concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Altfel spus, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare instanţa este limitată la a cerceta, după verificarea condiţiei de admisibilitate, dacă sunt îndeplinite cumulativ cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.

Condiţia existenţei cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea şi înţelepciunea judecătorului sub aspectul conţinutului său, presupune ca asupra legalităţii actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispoziţiilor actului, respectiv a consecinţelor juridice pe care le-a produs.

Pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actelor administrative, prin suspendarea acestora, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la probele administrate în cauză şi care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate, fără a analiza, pe fond conţinutul actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o cercetare sumară a aparenţei dreptului.

Înalta Curte constată că nu este suficient ca reclamantul să afirme existenţa unor motive de nelegalitate, ci trebuie să ofere unele elemente probatorii care, fără o cercetare aprofundată, să permită formarea unui dubiu serios asupra legalităţii actului, un stadiu incipient al convingerii că, în final, este posibil ca prezumţia de legalitate să fie răsturnată. Indiciile de nelegalitate trebuie să fie evidente, să poată fi identificate cu uşurinţă, la nivelul aparenţelor.

La o examinare sumară a legalităţii actului administrativ contestat, pe care o permite soluţionarea cererii de suspendare a executării, nu se identifică indicii de nelegalitate vădită, de natură să justifice suspendarea actelor administrative contestate.

Deci, nu există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumţia de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conţinutului şi legalităţii actului administrativ contestat.

Înalta Curte apreciază că reclamanta nu a relevat împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrati-fiscal, ci a invocat veritabile motive de nelegalitate, specifice acţiunii în anulare.

Instanţa de control judiciar consideră că şi cerinţa pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate nu este îndeplinită în cauză.

Conform art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Aşadar, paguba iminentă presupune o anumită urgenţă pentru a opera suspendarea efectelor unui act administrativ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 15 raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar instanţa de fond în mod greşit a admis suspendarea executării deciziei de impunere contestată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată, şi, rejudecând, va respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurentele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj împotriva încheierii din data de 22 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată, şi, rejudecând, respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 aprilie 2022.