Guarantee Fund liability and equitable quantification of moral damages following insurer insolvency

Şedinţa publică din data de 08 aprilie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor, a formulat contestaţie, solicitând instanţei anularea Deciziei de respingere parţială a cererii de despăgubire nr. x/18.06.2019, obligarea intimatului la plata sumei de 437.315,77 RON reprezentând diferenţă a daunelor morale şi materiale, pretinse şi neacordate petentei din care 13.165,77 RON cu titlu de daune materiale şi 424.150 RON cu titlu de daune morale; obligarea intimatului la plata sumei de 1.473,89 RON reprezentând cheltuieli medicale suplimentare efectuate de contestatoare în perioada 01.04.2017-31.10.2017.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 102 din 13 februarie 2020, a admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 1.473,89 RON reprezentând cheltuieli medicale suplimentare aferente perioadei 1.04.2017 - 31.10.2017, a respins capătul de cerere ca fiind inadmisibil, a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare al Asiguraţilor, a anulat Decizia nr. 20298/18.06.2019, a obligat pârâtul la plata către contestatoare a sumei de 35.000 RON cu titlul de daune morale şi 3.325,87 RON cu titlu de daune materiale, a respins contestaţia pentru restul pretenţiilor ca fiind neîntemeiată şi a obligat pârâtul la plata către contestatoare a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond atât reclamanta A. cât şi pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor au declarat recurs.

3.1. În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta A. susţine că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile legale în materie şi anume dispoziţiile art. 49 alin. (2) lit. d) din Ordinul CSA 14/2011 .

Cu privire la suma de 436.750 RON, solicitată cu titlu de daune morale, consideră că această sumă se impune a fi acordată de către instanţă, având în vedere probele din dosar care evidenţiază un prejudiciu imens suferit ca urmare a acelui grav accident, iar documentele medico-legale depuse la dosar sunt deosebit de relevante pentru ca instanţa să îşi facă o imagine asupra leziunilor deosebit de grave pe care le-a suferit, dar şi asupra eforturilor pe care le-a făcut pentru vindecare.

Astfel, solicită instanţei să aibă în vedere, atunci când va cuantifica prejudiciul moral suferit faptul că viaţa sa şi a familiei sale s-a schimbat radical după acel accident, că acesta i-a afectat într-un mod iremediabil viaţa de zi cu zi, atât cea personală, cât şi cea profesională, că a urmat foarte multe proceduri de recuperare medicală pentru a reuşi să vindece şi să recupereze funcţionarea normală a părţilor afectate din corp.

Critică sentinţa şi în ceea ce priveşte acordarea daunelor materiale, precizând că atât valoarea maşinii, (9.200 RON), cât şi diferenţa de cheltuieli cu tratamentul medical neacordate de instanţă au fost dovedite cu înscrisuri, iar pentru suma de 639,9 RON, neacordată de instanţă, nu a regăsit nici o motivare în cuprinsul hotărârii şi nu cunoaşte din ce se compune suma de 3.325,87 RON acordată cu titlu de daune materiale.

Astfel fiind, solicită instanţei de control judiciar acordarea integrală a daunelor materiale, respectiv a sumei de 13.165,77 RON solicitată prin contestaţia la Decizia FGA.

3.2. Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, în motivarea recursului, arată că prima instanţa a soluţionat cauza cu încălcarea dispoziţiilor art. 1385 şi 1387 C. civ., art. 50 alin. (1) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, art. 9 alin. (2) din/Norma ASF nr. 16/2015, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 213/2015

Incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material").

Suma solicitată de petentă nu constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă pe care să o fi diminuat. Suma datorată cu titlu de daune materiale trebuie cuantificată corespunzător documentelor justificative depuse şi care au legătură directă cu vătămarea suferită, iar suma datorată cu titlu de daune morale trebuie apreciată asigurând respectarea principiului echităţii, dar şi al nediscriminării celorlalţi creditori de asigurare, în acest proces de cuantificare fiind imperios necesară respectarea principiului proporţionalităţii. În acest sens, despăgubirile nu trebuie să reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

FGA nu este chemat să repare prejudiciul suferit de reclamantă în locul asigurătorului care a intrat în insolvenţă, ci este chemat în nume propriu, în scop de garantare a persoanelor prejudiciate de intrarea în insolvenţă a asigurătorului asupra faptului că acestea vor fi despăgubite.

Prin urmare, nu are loc o înlocuire a debitorului obligaţiei de plată a despăgubirii cu un alt debitor, ca urmare a intrării primului în faliment, ci la momentul deschiderii procedurii falimentului faţă de asigurătorul debitor, în temeiul Legii nr. 213/2015, în baza cererii de plată adresată Fondului, iau naştere dreptul si, respectiv, obligaţia corelativă de acordare a unei despăgubiri, care, din punct de vedere procedural, unor norme speciale, derogatorii.

În prezenta cauză, având în vedere faptul că vătămarea corporală a reclamantei a provocat drept consecinţe: traumatism toracic, fractura manubriu sternal, fractură stern cu deplasare, contuzie abdomino-pelvină, fractură spiroidă falangă, contuzie antebraţ, partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de circa 45 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 280 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma de 12.600 RON daune morale.

În mod greşit, însă, instanţa de fond apreciază că FGA nu a avut în vedere circumstanţele concrete ale cauzei, apreciind că stabilirea sumei de 12.680 RON cu titlu de daune morale a fost făcută "...doar prin raportare strict matematică la cele 45 de zile de îngrijiri medicale la o valoare de 280 RON/zi de îngrijire medicală, fără luarea în considerare a ansamblului circumstanţelor personale, familiale, profesionale ale reclamantei" (pg 15 alin. penultim), în condiţiile în care chiar instanţa reţine că FGA utilizează în procedurile interne "...o serie de criterii determinante pentru stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale (Anexa 3 la Decizia nr. 74/2.08.2018 privind procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazurile de vătămare corporală) pe praguri de gravitate în funcţie de consecinţele produse de vătămarea corporală." (s.n.)

Raportându-se, în esenţă, la acelaşi criteriu de stabilire a cuantumului daunelor morale, instanţa de fond acordă 450 RON/zi de îngrijire medicală, în loc de 280 RON/zi de îngrijire medicală suma avută în vedere în actul contestat în prezenta cauză. Or, calculul matematic arată că suma stabilită de instanţa de judecată - 35.000 RON daune morale - este mai mare decât cea rezultată din operaţia înmulţirii celor 45 de zile cu suma de 450 RON apreciată de instanţa ca fiind una corespunzătoare unui standard echitabil (45 zile x 450 RON = 20.250 RON)

Aşadar, instanţa de fond, pe de o parte, în mod greşit a majorat suma reprezentând daune morale, în condiţiile în care instanţa a avut în vedere aceleaşi criterii pe baza cărora FGA a determinat suma, pe de altă parte, suma stabilită de instanţă este greşit determinată matematic, fiind mai mare.

Se mai arată că certificatul medical este un act medico-legal cu un ridicat grad de probitate şi imparţialitate, iar numărul zilelor de îngrijiri medicale stabilit prin acest act medical reprezintă o dovadă a leziunilor suferite şi nu o contabilizare propriu-zisă a zilelor de tratament suportate de victime, actul fiind adus în mod uzual ca probă în dovedirea leziunilor suferite şi a consecinţelor acestora, pentru obţinerea de despăgubiri, deşi textele de lege nu îl individualizează.

Incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii").

În privinţa daunelor materiale, instanţa de fond reţine că, astfel cum a reţinut şi FGA, nu pot fi incluse în suma reprezentând daune materiale acordate reclamantei acele cheltuieli care l-au privit pe soţul acesteia, B., sau acele cheltuieli pentru care nu s-a dovedit legătura de cauzalitate cu accidentul (pg. 13 alin. (3), pentru ca, apoi, să reţină o serie de înscrisuri ca fiind probe în dovedirea cheltuielilor de îngrijire medicală a reclamantei.

De asemenea, sunt contradictorii considerentele instanţei şi cu privire la motivarea acordării unei majorări a daunelor morale, câtă vreme, pe de o parte, aceasta reţine că procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese este un instrument orientativ util, situaţia reclamantei fiind încadrată şi de instanţă în pragul 2 din procedura internă, precum şi necesitatea şi importanţa Certificatului Medico Legal în cuantificarea daunelor morale, ca apoi să reţină că suma de 35.000 RON acoperă integral prejudiciul suferit de reclamantă.

4. Apărările formulate în cauză

Părţile au formulat întâmpinări reciproce prin care au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinări, precum şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 31.10.2015 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare x care a intrat în coliziune cu auto înmatriculat cu nr. x condus de C., soţul reclamantei, care se afla în autoturism. Autovehiculul cu număr de înmatriculare x era asigurat RCA la societatea D. S.A., cu poliţa nr. x

Tribunalul Sibiu a dispus, prin hotărârea nr. 132/16.02.2017, începerea procedurii falimentului asupra Societăţii S.C. D. S.A, hotărâre rămasă definitivă prin neapelare.

Urmare avizării daunei, a fost constituit dosarul nr. x.

Prin cererea de plată înregistrată sub nr. x/16.05.2017 la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, reclamanta a solicitat să fie despăgubită cu suma de 13.247,77 RON daune materiale şi 436.750 RON daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier.

Prin Decizia nr. 20298/18.06.2019, Comisia Specială F.G.A. a acordat reclamantei suma de 80,00 RON cu titlu de daune materiale, precum şi suma de 12.600,00 RON cu titlu de daune morale. Pârâta a respins solicitarea reclamantei pentru diferenţa de 13.165,77 RON daune materiale şi pentru 424.750,00 RON daune morale.

Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.

Astfel, Înalta Curte are în vedere faptul că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu este succesor în drepturi şi obligaţii al asigurătorului E. S.A. şi nu datorează despăgubiri prin "efectul legii".

Fondul de garantare acoperă creanţele de asigurări în virtutea principiului protecţiei consumatorilor produselor şi serviciilor de asigurări, iar nu ca obligaţii proprii ale FGA, obligaţia fiind născută, dacă este cazul, din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul şi, de aceea, plăţile făcute de către Fond reprezintă obligaţii ale asigurătorului falimentar, fiind deci achitate sau acoperite în numele şi pe seama acestuia.

Din actele medicale a rezultat că recurenta-reclamantă a fost diagnosticată cu traumatism cranio-cerebral, gr. l, contuzie coloană cervicală, fractură stern cu deplasare, contuzii abdominale-pelviene, traumatisme şi contuzii la mâini, echimoze multiple.

Recurenta-reclamantă a fost externată cu menţionarea următoarelor diagnostice: politraumatism prin accident rutier, traumatism toracic închis, Fractură stern cu deplasare, contuzie toracică, contuzie coloană cervicală cu echimoze, contuzie abdomino-pelvină, traumatism mână dreaptă cu fractură spiroidă deget V, contuzii, echimoze şi plăgi la nivelul braţelor, gambelor, a limbii şi buzelor.

Certificatul Medico-Legal nr. x eliberat la 10.11.2015 de IML Cluj - Napoca a indicat următorul rezultat: Pe marginea dreaptă a limbii soluţie de continuitate de 1,5 cm, echimoză violacee laterocervical dreapta, cu tumefiere dură, cu sensibilitate la palpare, sânul stâng de culoare gălbuie, cu sensibilitate la palpare şi mărit în volum, regiunea pectorală de culoare gălbuie, echimoză violacee albăstrui în regiunea supraclaviculară, echimoze violacee la nivelul abdomenului inferior, pe antebraţe excoriaţii acoperite cu cruste, pe falanga deget V tumefiere albăstruie cu sensibilitate la mobilizare spontană, cu limitarea flexiei, echimoze violacee la nivelul coapsei drepte cu prelungire spre inghinal şi regiunea fesieră şi la rădăcina coapsei stânga, echimoze la genunchi şi pe gambe.

În urma examinării tomografie computerizate din data de 26.05.2016, medicul legist a consemnat: leziuni proeminente pe limbă spre vârf, la articulaţia sterno-claviculară dreapta o proeminenţă pe o arie de 4 cm, pe sânul stâng 3 formaţiuni dure, la degetul 5 de la mâna dreaptă - o curbură cu concavitatea internă, cu limitarea flexiei palmare, la fesa dreapta o depresiune cu aspect de şanţ de 6 cm lungime şi 1,5 cm profunzime şi fractură de corp sternul distal.

De asemenea, în legătură directă de cauzalitate cu traumatismele suferite în accident s-au aflat şi afecţiunile traumatice mamare rezultate din buletinul ecografic - ecografie mamară nr. 1759 din 4.04.2016 care a evidenţiat la sânul stâng o plajă cu zone chistice, de dimensiuni de 2-3 mm şi 10,5 mm diametru, edeme la nivelul cadranelor supero-extern, limfonoduli la axilă cu aspect inflamator cronic, hematom în evoluţie.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a avut în vedere la stabilirea sumei ce urmează să fie acordată cu titlu de daune morale pentru vătămarea integrităţii şi sănătăţii recurentei-reclamante, pe de o parte, actele medicale depuse de reclamantă din care rezultă gravitatea leziunilor suferite de aceasta şi care au necesitat 45-50 de zile îngrijiri medicale potrivit raportului de expertiză medico-legală, iar pe de altă parte, depoziţia martorului audiat în cauză din care a rezultat modul concret în care viaţa (familială, privată, profesională) şi starea de sănătate a reclamantei au fost afectate ca urmare a accidentului suferit.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, Fondul de garantare a asiguraţilor trebuie să ţină seama de criterii determinante.

Elementele care stau la baza evaluării despăgubirilor băneşti pentru daune morale sunt reprezentate de:

- gravitatea prejudiciului moral - rezultat din durerile fizice şi psihice este reflectată şi poate fi evaluată prin intermediul indicatorului medico-legal denumit "durata îngrijirilor medicale".

- importanţa prejudiciului moral - depinde de valorile nepatrimoniale cărora li s-a adus atingere, de măsura în care au fost lezate aceste valori şi de intensitatea cu care persoana vătămată a perceput consecinţele vătămării.

- durata menţinerii consecinţelor vătămării - determinată de prezenţa consecinţelor posttraumatice sub forma sechelelor şi a complicaţiilor având legătură cauzal cu accidentul.

- consecinţele prejudiciului pe plan social, familial, perturbările care au apărut în condiţiile de viaţă personală, socială şi profesională a reclamantului,

- dificultăţile înregistrate în demersul de reintegrare în societate, de redobândire a echilibrului sufletesc.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că nici accidentul suferit de reclamantă, nici leziunile traumatice suferite de aceasta, respectiv intervenţiile chirurgicale suferite şi nici relaţia cauzală dintre acestea nu pot fi puse sub semnul îndoielii, fiind dovedite fără echivoc de actele dosarului.

Raportat la întreg materialul probator, instanţa de fond a apreciat dimensiunile prejudiciului moral al reclamantei, respectiv suferinţele fizice provocate, primejduirea vieţii, trauma psihică, dificultatea recuperării şi traiului psihic.

Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că nu există un sistem care să repare pe deplin daunele morale constând din dureri psihice, întrucât plata sumei de bani abia dacă poate aduce victimei unele alinări sau satisfacţii. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte.

Înalta Curte apreciază că suma de 35.000 euro cu titlu de daune morale, acoperă integral, în expresie pecuniară, întreaga întindere a prejudiciului moral suferit de reclamantă şi este de natură a reflecta dezdăunarea integrală a acesteia pentru atingerile aduse drepturilor sale nepatrimoniale, cum sunt dreptul la integritatea corporală şi sănătate, respectiv dreptul de a dispune asupra modului său obişnuit de viaţă, potrivit vârstei, stării depline de sănătate şi pregătirii profesionale.

Întrucât cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, etc.

Un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţă în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea.

Din acest punct de vedere, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale implică şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care niciodată nu va putea fi înlăturat în totalitate şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Şi în termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echităţii în materia despăgubirilor morale are în vedere necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii, dar în acelaşi timp, despăgubirile să nu reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului şi nici venituri nejustificate pentru victime.

Având în vedere leziunile suferite şi amploarea prejudiciului moral suferit de reclamantă, ţinând seama, totodată, că pe parcursul spitalizării şi ulterior, în perioada recuperării, reclamanta a suferit o restrângere considerabilă a posibilităţilor de viaţă familială şi socială, Înalta Curte apreciază că acordarea de către de despăgubiri cu titlu de daune morale în cuantum de 35.000 euro constituie o reparaţie adecvată şi echitabilă de natură a compensa într-o manieră rezonabilă durerile fizice şi morale încercate de reclamantă.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. şi de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 102 din 13 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 aprilie 2022.