Salary calculation for IT specialists in Romanian prosecutors' offices: exclusion of specialization seniority from base pay under Law 153/2017

Şedinţa publică din data de 08 aprilie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanţii A., B. şi C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti au solicitat anularea Hotărârii nr. 79/01.11.2018 a colegiului de conducere al Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, anularea Deciziei nr. 638/25.09.2018 pronunţată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând diferenţele salariale.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 91 din 16 martie 2020, a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins cererea introductivă formulată de către reclamanţii A., B. şi C., faţă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins cererea formulată faţă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanţii C., B. şi A. au declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situaţiei de fapt, în motivarea recursului se arată că la pronunţarea sentinţei, instanţa de fond nu a ţinut cont de prevederile legale referitoare la modul de stabilire a salariului de bază în raport cu vechimea în specialitate, nici măcar atunci când acestea au fost indicate la cererea acesteia, ci mai mult a concluzionat că vechimea în specialitate este un element folosit doar pentru dreptul la pensie, cităm: "Se va concluziona aşadar că vechimea în specialitate reprezintă un element evidenţiat pentru deschiderea drepturilor de pensie, iar nu un element relevant in stabilirea salariilor de bază pentru specialiştii IT în activitate".

Totodată, se precizează că din moment ce legiuitorul a indicat în art. 16 alin. (1) din Anexa V Capitolul III a Legii nr. 153/2017 că salariile de bază pentru specialişti "sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4" fără a face alte precizări, este evident că această prevedere trebuie folosită în integralitatea ei.

Dacă legiuitorul ar fi dorit o limitare, ar fi făcut acest lucru aşa cum a procedat în cazul asistenţilor judiciari, cităm din prevederile art. 16 alin. (1) din Anexa V Capitolul III a Legii nr. 153/2017: "(1) Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu indemnizaţia lunară de încadrare prevăzută în prezenta anexă la cap, I lit. A) nr. crt. 4, aferentă unei vechimi în funcţie de la 0 la 3 ani, respectiv de la 3 la 5 ani."

Trimiterea legiuitorului la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017 - conform tuturor prevederilor legale în vigoare, trebuie aplicată ţinându-se cont de situaţia particulară, în acest caz, vechimea în funcţie fiind asimilată vechimii în specialitate, întrucât personalului auxiliar i se stabileşte salariul corespunzător vechimii în specialitate, aşa cum este prevăzut în art. 17 din Anexa V Capitolul III din Legea nr. 153/2017, ţinându-se totodată cont şi de prevederile art. 93, alin. (4) din Legea nr. 567/2004:

"(4) Pentru grefierii informaticieni constituie vechime în specialitate şi perioadele lucrate în acelaşi domeniu, în alte unităţi".

Se mai susţinr că atât Curtea de Apel Bucureşti, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au stabilit salariile specialiştilor IT în funcţie de vechimea în specialitate.

Conform principiului "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", "Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem" recurenţii consideră că dacă legiuitorul a stabilit nivelul salariilor de bază pentru specialişti conform cap. I lit. B) nr. crt. 4, procurorul general nu poate să restrângă acest drept, prin eliminarea vechimii în specialitate.

În opinia recurenţilor este nelegală şi netemeinică justificarea primei instanţe cu privire la alegaţia că pârâtul poate acorda orice nivel al sporurilor, chiar dacă nu există o reglementare în acest sens, doar pentru că nu se acordă o sumă derizorie, fără să specifice, care este în accepţiunea curţii nivelul acestei sume pentru a fi considerată derizorie.

Specialiştii IT din parchete şi instanţe fac parte din aceeaşi categorie de personal - personal auxiliar de specialitate, din aceeaşi familie ocupaţională "Justiţie" şi sunt salarizaţi în baza aceleiaşi prevederi legale, respectiv au dreptul la o salarizare diferenţiată în raport cu vechimea în specialitate şi de nivelul instanţei/parchetului, conform art. 17 alin. (1) din Anexa V Capitolul III din Legea nr. 153/2017, art. 60 alin. (1) şi art. 93 alin. (4) din Legea 567/2004 şi art. 22 din anexa V Capitolul VIII din Legea 153/2017.

Prin compararea salariilor noastre cu salariile specialiştilor IT din instanţe (având acelaşi nivel de instanţă) în martie 2020, publicate pe site-urile Curţii de Apel Bucureşti şi Tribunalului Călăraşi, se observă că există diferenţe semnificative, nejustificate, diferenţe apărute încă din 23.07.2018 şi care cresc cu fiecare an ce trece.

Se mai precizează că există opinii ale instanţelor de judecată referitoare la modul de stabilire a salariilor, opinii care au dispus anularea deciziilor de salarizare ale specialiştilor IT, decizii ce au la bază tocmai notele întocmite de secţia Resurse Umane si Documentare din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, recurenţii constată că li s-a aplicat un tratament mai puţin favorabil în raport cu specialiştii IT din instanţe cu aceeaşi vechime în specialitate, creându-se situaţii inechitabile în care angajaţi din aceeaşi familie ocupaţională cu aceeaşi vechime în muncă şi în specialitate (care conform legii trebuie să aibă acelaşi salariu) beneficiază de salarii diferite. Prin urmare, s-a încălcat principiul plăţii egale pentru muncă de valoare egală, parte a dreptului de nediscriminare prevăzut de Constituţia României şi a dreptului la muncă.

În susţinerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii şi practică judiciară.

4. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material"

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că potrivit art. 38 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, au fost majorate cu 25% fată de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

În situaţia în care, începând cu 01.01.2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie şi indemnizaţiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite, potrivit legii, pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, au fost acordate cele stabilite pentru anul 2022.

Specialiştii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Salariul de bază pentru specialiştii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt. 4. din cap. I al Anexei V din Legea nr. 153/2017, corespunzător funcţiei de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizaţia de încadrare se majorează direct proporţional cu vechimea în muncă şi în funcţie, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menţionate: prin "vechime în funcţie" se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca şi vechimea în funcţia de specialist să constituie vechime în funcţie, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiştilor, acestea sunt egale cu indemnizaţia unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcţie între 0-3 ani.

Pentru vechimea în funcţie dobândită în cadrul parchetului, specialiştii care nu au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiază de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se face la nivelul prevăzut pentru funcţii similare.

Prin Decizia nr. 31/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a statuat că "în interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din acelaşi act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu si vechimea în funcţie."

Astfel, decizia anterior menţionată este evident aplicabilă şi în cauza de faţă, respectiv în sensul că vechimea în cazul specialiştilor din cadrul unităţilor de parchet se calculează doar pe orizontală pe grila din legea unică de salarizare, respectiv avându-se în vedere doar vechimea în muncă, iar nu şi pe verticală, cu luarea în considerare a vechimii în funcţie.

În aceeaşi ordine de idei, chiar din denumirea titlului marginal al Secţiunii 6 din Capitolul VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, respectiv "Salarizarea specialiştilor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată, şi Terorism şi al celorlalte parchete", legiuitorul a considerat ca salarizarea specialiştilor din cadrul DNA şi DIICOT este aplicabilă şi celorlalte parchete.

Este adevărat că, în jurisprudenţă au existat două opinii, prima în sensul că dispoziţiile legale nu aduc nicio distincţie astfel încât nr. crt. 4 trebuie aplicat în întregul său, prin luarea în considerare a vechimii în muncă şi a vechimii în funcţie, iar cea de-a doua s-a întemeiat pe faptul că nu există o grilă proprie de salarizare pentru specialişti din Parchete, astfel încât trimiterea are în vedere aplicarea numai acelor dispoziţii referitoare la vechimea în muncă.

Înalta Curte reţine astfel că s-au pronunţat şi hotărâri judecătoreşti în sensul solicitat, însă având în vedere Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanţele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153//2017, în cazul specialiştilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.

Înalta Curte a apreciat că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" (prin Nota nr. 1), trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistraţi-asistenţi sau auditori de justiţie.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curţi are în vedere situaţia specialiştilor din cadrul DNA şi DIICOT, însă, deoarece specialiştii IT sunt salarizaţi prin trimiterea la aceeaşi grilă, neavând o grilă proprie, instanţa de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare aceloraşi dispoziţii legale în cauza de faţă.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti invocate de recurenţii-reclamanţi nu pot sta la baza existenţei unei uniformizări în conformitate cu Decizia nr. 794/2006 a Curţii Constituţionale.

Cu privire la criticile ce au în vedere modul de stabilire a sporurilor, recurenţii-reclamanţi au solicitat majorarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică cu 5%, se reţine că prevederile art. 4 din Anexa V Cap. VIII din Legea nr. 153/2017, menţionează un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, aplicat la salariul de bază lunar.

Aşadar, intimatul nu este obligat să acorde un procent de 25%, ci de până la 25%, din formularea textului rezultând că acesta poate fi mai mic, iar partea a motivat că persoanele salarizate potrivit Anexei V ale căror salarii au fost plafonate beneficiază de sporuri în procent de 30%, acesta fiind cuantumul maxim ce poate fi acordat.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţii-reclamanţi C., B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 91 din 16 martie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 aprilie 2022.