Non-payment of judicial stamp duty and missing signature causing nullity of motion for review

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea civilă din 15 mai 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a dispus suspendarea judecării cauzei în baza prevederilor disp. art. 411 pct. 2 C. proc. civ., până la stăruinţa părţii interesate.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen, revizuentul A., solicitând admiterea recursului şi, în consecinţă, desfiinţarea încheierii atacate.

Prin Decizia nr. 6226 din 5 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2019 s-a constatat nulitatea recursului formulat de revizuentul A. împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei din 15 mai 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Revizuentul A. a formulat, împotriva deciziei nr. 6226 din 5 decembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2019, cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

2. Decizia pronunţată şi cererea de revizuire formulată

Prin Decizia nr. 4256 din data de 9 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020 s-a admis excepţia netimbrării şi s-a anulat cererea de revizuire declarată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 6226 din 5 decembrie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca netimbrată.

Împotriva deciziei nr. 4256 din data de 9 septembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra căii extraordinare de atac

Examinând excepţia netimbrării invocată, din oficiu, în şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat, iar dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia revizuentului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluţia din data de 12 octombrie 2020 s-a dispus comunicarea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deşi a fost legal citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac a revizuirii, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la filele x, acesta nu a respectat cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a revizuirii este prevăzută de dispoziţiile art. 197 din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea căii de atac ca netimbrată.

Totodată, Înalta Curte constată că este incidentă în cauză şi va examina şi excepţia nulităţii căii de atac formulate, pentru lipsa semnăturii.

Potrivit art. 148 din C. proc. civ., "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (...) semnătura", iar conform art. 194 din acelaşi cod, "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (...) f) semnătura".

Semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul actului procedural de învestire a instanţei, pe care l-a semnat.

Sancţiunea prevăzută pentru lipsa semnăturii, care este un element esenţial al cererii, este, conform art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., nulitatea.

Legiuitorul a reglementat, însă, şi obligaţia instanţei de a pune în vedere părţii că are posibilitatea, într-un anumit termen, de a îndrepta neregularităţile actului de procedură. În acest sens, art. 177 din C. proc. civ. prevede că, ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură.

Astfel, deşi lipsa semnăturii este sancţionată cu nulitatea cererii de chemare în judecată, potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta poate fi acoperită în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe.

Dacă se invocă lipsa de semnătură, partea care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este în instanţă, acesta va semna cererea chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea.

Pentru acoperirea lipsei semnăturii, în conformitate cu dispoziţiile legale citate, revizuentului A. i s-a pus în vedere, fiind citat în acest sens, să semneze cererea, sub sancţiunea anulării.

Întrucât nu s-a conformat obligaţiei legale de depunere la dosar a unui exemplar semnat al cererii şi nici nu s-a prezentat personal pentru a semna cererea, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii.

Analizând cauza şi din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se constată că, învestită cu constatarea unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, în contextul anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de regularizare reglementată de dispoziţiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut, acesta putând fi supus limitărilor legale, cu condiţia ca dreptul să nu fie afectat în substanţa sa. O limitare a dreptului de acces la instanţă nu se conciliază cu art. 6 din Convenţie decât dacă urmăreşte un scop legitim şi există un raport de rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Astfel, prin decizia din 15 aprilie 2014, în cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a prevederilor art. 6 din Convenţie. S-a reţinut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu se substituie unei cercetări judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmăreşte a impune reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte buna administrare a justiţiei. Curtea a apreciat că anularea cererii reclamantei nu a constituit o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă (art. 6 din Convenţie), reţinând că reclamanta a fost informată de instanţă asupra omisiunii sale şi de sancţiunea susceptibilă a-i fi aplicată.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea cererii de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 4256 din 09 septembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 4256 din 09 septembrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 01 aprilie 2021.