Hunting association's administrative action inadmissible; appeal rejected, dismissal upheld definitively.

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 2 octombrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Judecătoriei Focşani, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor si Pădurilor, Garda Forestieră Focşani şi AVPS Delta Club Bucureşti, să se constate că reclamanta are calitate de gestionar consacrat asupra B., jud. Vrancea si pe cale de excepţie, să se constate nulitatea contractului de atribuire către AVPS Delta Club Bucureşti a aceluiaşi fond având numărul 9/23.03.2011.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale, prin sentinţa civilă nr. 4763/12.06.2018 Judecătoria Focşani a admis această excepţia invocată de pârâta Garda Forestieră Focşani şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 167/2018 pronunţată în data de 22 noiembrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Garda Forestieră Focşani, a respins acţiunea reclamantei A., în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de C., a respins acţiunea în contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect acţiune în constatare, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor, Garda Forestieră Focşani, D. şi intervenienta în nume propriu, C., ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei sentinţei nr. 167/2018 pronunţată la 22 noiembrie 2018 de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Susţine că, prin hotărârea dată, instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a situaţiei de fapt, dar şi a normelor de drept specifice acestui domeniu, respectiv cele care reglementează calitatea de gestionar consacrat, precum si cele care vizează modalitatea de atribuire a fondurilor cinegetice.

După prezentarea pe larg a istoricului speţei recurenta-reclamantă a menţionat următoarele:

- motivele de recurs vizează conţinut sentintei civile nr. 167/2018 şi a încheierii de sedinţă din data 8.11.2018, când au avut loc dezbaterile şi s-au depus si notele de concluzii scrise.

- instanţa de fond a reţinut, în mod greşit din conţinutul concluziilor orale, dar si scrise, că, deşi "Clubul privat care a obţinut fondul de vânătoare pe baza unor documente declarate false printr-o instanţa judecătorească, pe perioada respectiva l-ar fi deţinut în mod legal". Realitatea este contrară şi anume că, în mod constant a susţinut si chiar dovedit pe cai judiciare faptul ca fondul de vânătoare in discuţie a fost obţinut si detinut în mod ilegal de clubul privat.

Dimpotrivă, AJVPS Vrancea imediat ce a aflat de ilegalităţile comise in vederea obţinerii frauduloase a fondului cinegetic nr. 11 Taratu a formulat contestatie la M.M.A.P. arătând implicit în ce constau ilegalităţile, însă paratul le-a ignorat, dând satisfacţie clubului privat, ceea ce a determinat-o sa demonstreze fraudele pe cale judecătorească.

- instanta de fond a făcut o apreciere gresita atât in ce priveste situatia de fapt cat şi în ce priveşte interpretarea normelor legale care reglementau la acea vreme modalitatea de atribuire a fondurilor cinegetice Ordinul 1221/2010 al M.M.A.P.

- A.J.V.P.S. Vrancea a întrunit în perioada când a fost neîndreptăţită prin ilegalităţile comise, cât si in prezent calitatea de gestionar consacrat, calitate recunoscută de parat prin Adresa nr. x/28.04.2016.

Pârâtul a scos la licitaţie fondului cinegetic în discutie, deşi chiar Ordinul său nr. 2020/2016 prevede în mod imperativ alta ordine de atribuire, dar care nu a fost respectata.

Paratul nu a mai ţinut cont de propria adresa prin care îi recunoştea reclamantei calitatea de gestionar si Ordinul 2020/2016.

- instanţa de fond nu s-a pronunţat pe capătul său de cerere cu privire la constatarea nulităţii contractului nr. x/2011 încheiat cu un club privat, contract care s-a bazat pe o documentaţie falsa, stabilită printr-o hotărâre definitivă de către instanţele de judecata, aspect faţă de care apreciază ca numai si acest motiv este unul întemeiat si suficient pentru casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii pârâţi cu depus întâmpinări şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul-intervenient a depus întâmpinare prin care a invocat în principal excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare şi a solicitat admiterea recursului.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 10 aprilie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 01 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Reclamanta a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate că reclamanta are calitate de gestionar consacrat asupra B., jud. Vrancea si pe cale de excepţie, să se constate nulitatea contractului de atribuire către AVPS Delta Club Bucureşti a aceluiaşi fond având numărul 9/23.03.2011.

Instanţa de fond a respins acţiunea apreciind că sunt neîntemeiate criticile reclamantei, întrucât reclamanta nu este gestionar consacrat neavând continuitate în ceea ce priveşte gestionarea fondului cinegetic nr. 11 Târâtu, jud. Vrancea.

Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept material, nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate.

Motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă în susţinerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., critică referitoare la nemotivarea hotărârii recurate.

Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte a constatat că soluţia de respingere a acţiunii este principial corectă, impunându-se doar substituirea motivării acesteia, în modalitatea şi pentru argumentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se constate că are calitate de gestionar consacrat şi pe cale de excepţie, să se constate nulitatea contractului nr. x/23.03.2011 de atribuire către AVPS Delta Club Bucureşti.

Conform legii acţiunea în constatare formulată are un caracter subsidiar acţiunii în realizare şi că nu se poate solicita constatarea unei stări de fapt.

Reclamanta a afirmat că nu are la dispoziţie o acţiune în realizarea dreptului şi că actul ilegal este refuzul autorităţii de a lua în considerare şi de a constata că societatea reclamantă are calitate de gestionar consacrat asupra B., jud. Vrancea.

Înalta Curtea constată că acţiunea este inadmisibilă, având în vedere dispoziţiile art. 1-8 din Legea 554/2004, iar instanţa de fond în mod greşit, deşi a respins acţiunea, a motivat soluţia pe fondul cauzei.

Astfel, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte că "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice…", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol sunt asimilate actelor administrative unilaterale "şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".

De asemenea, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, prin contencios administrativ se înţelege "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Trebuie precizat că art. 8 din Legea nr. 554/2004 (cu denumirea marginală "Obiectul actiunii judiciare") impune limitele cu privire la acţiunea în contencios administrativ. Potrivit art. 8 persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumita de răspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vătămat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Prin urmare persoana poate fi vătămată fie prin emiterea unui act administrativ, fie prin nesoluţionarea unei cereri sau prin neefectuarea unei operaţiuni. Or, niciuna din aceste ipoteze nu se regăseşte în cauză. Nu se contestă un act administrativ şi nici un refuz nejustificat al autorităţii, ci se solicită să se constate calitatea de gestionar consacrat asupra unui fond de vânătoare.

În cauză, reclamanta a solicitat pe cale de excepţie şi nulitatea nulitatea contractului de atribuire numărul 9/23.03.2011 către AVPS Delta Club Bucureşti a B., jud. Vrancea.

Conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În cauză obiectul excepţiei de nelegalitate este un contract administrativ. Dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 se referă la actul administrativ unilateral, în timp ce contractul supus analizei este un act juridic bilateral, negociat de părţile contractante.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod eronat a soluţionat fondul cauzei, deşi din cererea de chemare în judecată rezultă că în cauză nu se contestă un act administrativ şi nici un refuz nejustificat al autorităţii, ci a fost învestită în principal cu o acţiune în constatare a calităţii de gestionar şi, în subsidiar, cu excepţia de nelegalitate a unui contract administrativ, ambele petite inadmisibile pe calea procedurii speciale a contenciosului administrativ.

În consecinţă, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat, menţinând soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii, însă conform considerentelor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 167/2018 din 22 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 01 aprilie 2021.