Judicial fine order not appealable; ancillary intervention refused for lack of personal interest; appeals dismissed as inadmissible and unfounded.

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 22 iunie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F. au solicitat: anularea integrală a Hotărârii Consiliului Naţional al ODTR din data de 03.04.2018 pentru motive de nulitate a procedurii precum şi pentru motive de nelegalitate; repunerea părţilor în situaţia anterioară şi reluarea dezbaterilor pentru adoptarea Hotărârilor în concordanţă cu dispoziţiile legale în materie; obligarea pârâtului ODTR la plata cheltuielilor de judecată (taxă judiciară de timbru şi onorariu avocaţi).

La data de 08.05.2019, G. a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat pârâtului, în sarcina acestuia stabilindu-se taxă judiciară de timbru, împotriva căreia a formulat cerere de reexaminare. Cererea de reexaminare a fost soluţionată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, prin încheierea de şedinţă din data de 10.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosar nr. x/2018.

Prin încheierea de şedinţă din data de 11.09.2019, Curtea de Apel Constanţa a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de G., iar la data de 25.09.2019, respectiv 01.10.2019, G. şi ODTR au formulat recurs împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie, dosarul fiind înaintat către ÎCCJ, la data de 04.10.2019.

La data de 08.10.2019, pârâtul a solicitat suspendarea judecăţii, ca efect al declarării recursului împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă a cererii de intervenţie, iar, prin încheierea de şedinţă din data de 09.10.2019, Curtea de Apel Constanţa a suspendat judecata cauzei, până la soluţionarea căii de atac formulate împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de intervenţie formulată de G..

La data de 25.02.2020, reclamanţii au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, motivat de împrejurarea că ÎCCJ s-a pronunţat definitiv, în sensul respingerii recursului formulat de G., ca nefondat, respectiv a recursului formulat de ODTR ca formulat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

La data de 30.06.2020, H. a formulat cerere de intervenţie în interes alăturat pârâtului, iar, la termenul de judecată din data de 01.07.2020, apărătorul convenţional al reclamanţilor a solicitat oral amendarea acestuia, cererea fiind depusă şi în scris, la data de 02.07.2020, solicitarea fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 187 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., reclamanţii susţinând că acesta a formulat cererea de intervenţie accesorie, în prezenta cauză, cu scopul vădit de a tergiversa soluţionarea dosarului, cunoscând faptul că această cerere este inadmisibilă.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul H., raportat la obiectul acţiunii formulate, respectiv anularea unei hotărâri a organului colegial al OTD, care reprezintă voinţa membrilor organizaţiei respective, deci nu vizează voturile individuale, acordate de către participanţi, din acest motiv neavând nicio relevanţă poziţia pe care un membru al acestei organizaţii o are faţă de o hotărâre adoptată sau faţă de o acţiune de anulare a hotărârii, cum este cererea formulată de către reclamanţi.

Prin încheierea din data de 25 septembrie 2020, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus amendarea titularului cererii de intervenţie depuse la dosar la data de 30.06.2020, H., în temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., cu suma de 200 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Titularul cererii de intervenţie H. a declarat recurs împotriva încheierilor din 23 septembrie 2020 şi 25 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a fost respinsa cererea sa de interventie ca inadmisibilă in principiu si a fost sanctionat cu amenda pentru formularea acestei cereri.

Mentionează a formulat o cerere în apărarea actelor luate in respectivul Consiliul National de câţiva dintre reclamanti, aceasta fiind singura sa intervenţie in process.

Consideră ca a fost corectă conduita sa de a se adresa justiţiei in calitate de parte interesată (fiind membru al Consiliul National) pentru a apăra hotărârea pe care a votat-o şi pe care, în mod simetric, un număr de membri ai CN o ataca, împreuna cu alţii care nici nu ar avea nici drept şi nici interes şi pe care totuşi instanţa îi tine în proces ca reclamanţi fără a-i scoate sau sancţiona.

Apreciază că nu trebuie pedepsită cu amenda, unica exercitare cu buna credinţă a unui drept prevăzut de lege în condiţiile în care unele instanţe admit intervenţiile, chiar şi in căile de atac, altele le resping, altele nu ii pun sa plătească taxa de timbru pentru intervenţie accesorii, altele spun ca nu trebuie plătită taxa de timbru

De fapt, intervenţia accesorie este o forma de amicus curiae, primită şi de instanţele internaţionale in primul rând de CEDO şi CJUE la fel cum o primeşte şi ICCJ şi nimeni nu se gândeşte sa o sancţioneze ca şi când ar fi vreo culpă.

Solicită admiterea recursului, anularea amenzii judiciare care i-a fost aplicată într-un conflict pe care nu l-a provocat ci reclamanţii despre care se spune ca şi invocă propria culpa atunci când au cerut sancţionarea sa.

Împotriva încheierii din 25 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, care a solicitat admiterea recursului cu consecinţa admiterii în principiu a cererii de interventie.

A susţinut că, în considerarea dreptului (prevăzut de art. 64 si urm C. proc. civ.) si interesului legitim pe care dl. H. ca membru al Consiliului National CN, ca şi reclamanţii, îl păstrează atunci când se ataca în întregime hotărârea acestui for naţional de către un altul din membrii săi, actul atacat nefiind eminamente unul individual, intervenientul dovedindu-şi astfel interesul direct, născut si actual de a păstra hotărârea CN atacata pe aceasta cale, fiind hotararea unui organism colegial.

Totodata, oricare membru al OTDR, cu sau fără o funcţie de conducere este interesat ca OTDR sa funcţioneze in condiţii normale, fără turbulente provocate tocmai de membri alesi in Consiliul National. De altfel, fiind o interventie accesorie, ea nici nu putea fi refuzata, intrucat, in general, le este permis altor persoane sa depună cererea, in fata unor instante, inclusiv in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii au depus cereri prin care au solicitat amendarea recurenţilor şi respingerea recursurilor.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 29 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 01 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

În prealabil, Înalta Curte respinge cererea formulată de intimaţi de amendare a recurenţilor, întrucât nu există suficiente indicii privind exercitarea abuzivă a căilor de atac, respectiv nu rezultă că părţile recurente au depus cererile de recurs cu intenţia vădită de a determina tergiversarea soluţionării prezentei cauze.

Totodată, instanţa de recurs constată că recursul promovat de Ordinul Tehnicienilor Dentari din România este declarat şi motivat în termen, sens în care excepţia tardivităţii recursului nu are temei.

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ.., potrivit cărora instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte, deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului declarat de titularul cererii de intervenţie H. împotriva încheierii din 25 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, urmează să respingă ca inadmisibilă calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor argumente:

Dispoziţiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Obiectul litigiului îl reprezintă încheierea din data de 25 septembrie 2020, prin care s-a aplicat amendă judiciară în temeiul dispoziţiilor art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Potrivit art. 191 C. proc. civ., împotriva încheierii prevăzute la art. 190 acelaşi cod, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, care potrivit alin. (4) se soluţionează prin încheiere definitivă.

În speţă, Înalta Curte constată că, recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a dispus amendarea titularului cererii de intervenţie este inadmisibil, având în vedere că, prevederile legale incidente în cauză reglementează, în mod expres, dreptul persoanei interesate de a formula numai cerere de reexaminare împotriva încheierii pronunţate în temeiul art. 191 C. proc. civ.

În opinia Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se poate pune problema recalificării căii de atac, atâta timp cât recurentul a formulat o singură cerere de recurs împotriva ambelor încheieri, voinţa sa de a declara recurs fiind astfel neîndoielnică.

În consecinţă, recursul declarat de către titularul cererii de intervenţie H. împotriva încheierii din 25 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal este inadmisibil.

Examinând recursurile declarate de H. şi Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, Înalta Curte constată că motivele invocate în cererile de recurs sunt comune şi vor fi analizate împreună.

Potrivit dispoziţiilor art. 61 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.:

"(1) Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare.

(2) Intervenţia este principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta.

(3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi".

În sensul dispoziţiilor citate, rezultă că prin intervenţia accesorie, terţul participă voluntar la judecată pentru a apăra drepturile uneia dintre părţile iniţiale ale procesului.

Spre deosebire de intervenientul principal, intervenientul accesoriu nu tinde la valorificarea unei pretenţii proprii, ci urmăreşte, prin apărările pe care le face, ca instanţa să pronunţe o soluţie favorabilă părţii pentru care a intervenit. Ca atare, natura juridică a intervenţiei accesorii este aceea de apărare, fără însă ca terţul să devină un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit.

Art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabileşte interesul ca fiind una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile (în cauză, a cererii de intervenţie), interes care "...trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual", şi, chiar dacă nu este născut şi actual, "se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara" (art. 33 C. proc. civ.). În toate situaţiile, însă, interesul trebuie să fie personal şi, pentru ca cererea să fie admisă în principiu, terţul intervenient trebuie să justifice un interes propriu, dovedind că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunţarea unei hotărâri defavorabile părţii pentru care intervine.

Prin urmare, în analiza admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ., trebuie avut în vedere interesul propriu al terţului în legătură cu modul de soluţionare a acţiunii principale, deoarece terţul care intervine trebuie să aibă un interes personal în participarea la judecata procesului ce se desfăşoară între alte persoane, chiar dacă nu pretinde un drept propriu.

Or, în cazul de faţă, raportat la obiectul litigiului şi finalitatea lui concretă, contrar susţinerilor recurentului, Înalta Curte constată că titularul cererii de intervenţie accesorie nu are un interes personal şi direct în soluţionarea cauzei, drepturile sale nefiind în niciun fel afectate prin hotărârea ce se va pronunţa, câtă vreme prin acţiunea reclamanţilor se constestă hotărârea organului colegial şi nu voturile individuale ale membrilor participanţi.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 64 şi art. 496 din C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de H. împotriva încheierii din 25 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi va respinge recursurile declarate de H. şi Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, împotriva încheierii din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de H. împotriva încheierii din 25 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Respinge recursurile declarate de H. şi Ordinul Tehnicienilor Dentari din România, împotriva încheierii din 23 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 01 aprilie 2021.