Suspension of administrative termination of health agency director's mandate: cumulative requirements of justified case and imminent harm under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 4 august 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi suspendarea executării Ordinului nr. 577/19.05.2020 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2020, având ca obiect anulare act administrativ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea pronunţată în data de 26 august 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi a suspendat executarea Ordinului nr. 577/19.05.2020 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2020.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi rejudecând pe fond să se respingă cererea de suspendare a executării actului administrativ reprezentat de Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 577/19.05.2020, ca netemeinică şi nelegală.

În cuprinsul motivelor de recurs pârâta a susţinut următoarele:

- au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât sentinţa recurată a fost pronunţat cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ, în cauză nefiind îndeplinite în mod cumulativ cele două condiţii expres prevăzute de legiuitor pentru suspendarea actului administrativ, respectiv cazul bine justificate şi paguba iminentă;

- instanţa de fond a ignorat faptul că art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004 reprezintă de fapt o situaţie de excepţie, datorită faptului că actul administrativ beneficiază de prezumţia de legalitate, bazată pe prezumţiile de autenticitate si veridicitate. acestea exprimând în mod real ceea ce a decis organul emitent;

- judecătorul fondului nu a observat că nu se află în mod real în prezenta unei cereri de suspendare executare act administrativ, având în vedere modul în care fost formulată, reclamantul solicitând practic să prejudece cererea de anulare a actului administrativ contestat. Solicită a se avea în vedere faptul că reclamantul nu face altceva decât să reproducă si în cererea de suspendare, aceleaşi susţineri pe care întemeiat cererea de anulare a ordinului a cărui suspendare o solicită, împrejurare ce contravine scopului cererii de suspendare si condiţiilor impuse de dispoziţiile procedural-civile pentru exercitarea acesteia;

- consideră că în analiza cererii de suspendare, instanţa de fond nu putea reţine motivarea reclamantului cu privire la condiţia cazului bine justificat, cu atât mai mult cu cât, această analiză presupunea stabilirea incidenţei Deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 229 din 2 iunie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 25/2020 pentru modificarea Şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, faţă de actele administrative anterior publicării acesteia;

- încetarea contractului de mandat nu ar avea drept consecinţe perturbarea efectivă si excesivă a situaţiei reclamantului având în vedere faptul că veniturile aferente funcţiei de preşedinte - director general pot fi încasate numai pentru perioada în care se exercită mandatul de preşedinte - director general, iar această perioadă este limitată şi determinată în timp, iar nu nedeterminată, mandatul putând înceta oricând. Încetarea contractului de management nu are drept consecinţe afectarea situaţiei materiale a reclamantului, întrucât aceasta revine la situaţia anterioară acordării mandatului.

Mai mult decât atât, nu poate fi vorba de o pagubă iminentă, în situaţia în care, astfel cum rezultă din declaraţia de avere, reclamantul are resursele financiare necesare asigurării unui trai mai mult decât decent. Astfel, în pagina 6 a Declaraţiei de avere se poate observa că acesta realizează atât venituri din partea Casei de Pensii a MAPN Bucuresti (în cuantum 54.024 RON), cât şi venituri din activităti didactice (În cuantum de 1.433 RON). De asemenea, din acelaşi înscris se poate observa că acesta deţine depozite în valoarea totală de 259.507 RON. situaţie în care nu se poate retine a fi îndeplinită condiţia pagubei iminente.

Este evident că prima instanţă nu a avut în vedere aceste aspecte, apreciind în mod eronat că în cauză este îndeplinită această cerinţă.

- precizează, în ceea ce priveşte îndeplinirea cumulativă în cauza dedusă judecăţii a condiţiilor cazului bine justificat şi a pagubei iminente urmare a emiterii actului administrativ de încetare a mandatului pentru exercitarea funcţiei de preşedinte dircctor general al CAS Sibiu, că acestea nu sunt îndeplinite şi nici nu sunt de natură a răsturna, prin ele însele, prezumţia de legalitate a actului administrativ contestat;

În concluzie recurenta-pârâtă a apreciat că instanţa de fond a ignorat atât prevederile legale incidente, cât şi situaţia de fapt, încheierea atacată fiind netemeinică, nelegală şi dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, cât şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 25/2020 de modificare a Legii nr. 95/2006, prin modificarea Statutului CNAS aprobat prin H.G. nr. 972/2006 şi prin aprobarea standardelor de performanţă şi indicatorii de referinţă aprobaţi prin Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 541/2020.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 03 noiembrie 2020, s-a fixat termen de judecată la data de 1 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentinţa atacată şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de control judiciar va menţine soluţia dată de instanţa de primă jurisdicţie ca fiind legală şi, pe cale de consecinţă, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Intimatul-reclamant A. a solicitat instanţei de contencios administrativ suspendarea Ordinului nr. 577/19.05.2020 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate până la soluţionarea definitivă a cauzei înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2020, având ca obiect anulare act administrativ.

Instanţa de fond prin încheierea pronunţată în data de 26 august 2020 a admis cererea, apreciind că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea 554/2004.

Instituţia pârâtă a formulat recurs apreciind că instanţa de fond a ignorat atât prevederile legale incidente, cât şi situaţia de fapt, încheierea atacată fiind netemeinică, nelegală şi dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, cât şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 25/2020 de modificare a Legii nr. 95/2006, prin modificarea Statutului CNAS aprobat prin H.G. nr. 972/2006 şi prin aprobarea standardelor de performanţă şi indicatorii de referinţă aprobaţi prin Ordinul Preşedintelui CNAS nr. 541/2020.

Criticile formulate de recurenta-pârâtă subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Instanţa de primă jurisdicţie a reţinut corect existenţa cazului bine justificat, analizând strict nelegalitatea actului atacat la nivelul de aparenţă, fără a cerceta înscrisul pe fond, astfel că nu poate fi primită critica recurentei pe acest aspect. În contradicţie cu cele susţinute de recurentă, actul administrativ nu beneficiază de o prezumţie de legalitate necondiţionată şi absolută.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond a făcut o corectă analiză a pagubei iminente şi, în deplin acord cu soluţia dată, instanţa de control judiciar constată îndeplinită condiţia, întrucât privarea de venituri obţinute prin contractul de management ar determina o alterare semnificativă a veniturilor (2/3 din total) şi implicit a nivelului de trai, existând o perturbare efectivă şi excesivă.

Trebuie precizat, faţă de criticile din cuprinsul cererii de recurs, că data soluţionării definitive a cauzei nu influenţează contractul de management nr. x din 22.05.2017 încheiat între CNAS şi reclamant pentru exercitarea mandatului de Preşedinte - Director General al Casei de Asigurări de Sănătate Sibiu care se va încheia la data de 22.05.2021, când expiră mandatul de 4 ani.

Înalta Curte reţine şi împrejurarea că, prin sentinţa civilă nr. 224 din 26 august 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost anulat Ordinul nr. 577/19.05.2020 emis de către Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Deşi această soluţie nu are caracter definitiv, fiind supusă căii de atac a recursului, constatarea (chiar şi provizorie) a nelegalitaţii actului administrativ constituie un criteriu în verificarea cazului bine justificat şi ridică îndoieli rezonabile cu privire la temeiul juridic al emiterii ordinului, suficiente pentru a înlătura, cel puţin la o cercetare sumară, prezumţia de legalitate a actului administrativ.

Având în vedere că nu sunt identificate motive de casare a hotărârii instanţei de fond, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, reţinând culpa procesuală a autorităţii recurente, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate să plătească intimatului-reclamant A. cheltuieli de judecată în cuantum de 1434,38 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva încheierii din 26 august 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 1434,38 RON către intimatul-reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 01 aprilie 2021.