Public sector salary re-grading and allowance calculation under Framework Law 153/2017; forfeiture due to late-filed administrative appeal

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2018 sub numărul x/2018, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., având funcţia de inspector la Ministerul Justiţiei - Corpul de control al ministrului, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, a formulat plângere împotriva adresei nr. x/2018 prin care a solicitat:

1) anularea Anexei la Ordinul ministrului justiţiei nr. 561/C din 06.02.2018, prin care i-au fost stabilite drepturile salariate începând cu data de 01.01.2018, şi emiterea unei noi anexe, în conformitate cu prevederile Legii cadru nr. 153/2017 privind indemnizaţia de încadrare pentru funcţia de inspector în cadrul Ministerului Justiţiei (art. 11 lit. d) din cap. VIII, Anexa nr. V la Legea cadru nr. 153/2017 rap. la lit. A) nr. crt. 2 din cap. I, Anexa nr. V şi la art. 10 alin. (1) lit. a) nr. crt. 5 din cap. VIII, Anexa nr. V la acelaşi act normativ), anexă care să cuprindă indemnizaţia maximă de încadrare aferentă unui judecător cu grad de curte de apel, majorată cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, la care să fie aplicat procentul de majorare de 5%, prevăzut de art. 10 alin. (1) lit. a) crt. 5 din aceeaşi lege, precum şi sporurile aferente, defalcate, atât în valoare absolută, cât şi în cotă procentuală; coeficientul de 9,2% aferent indemnizaţiei de încadrare maxime corespunzătoare, în loc de 8,50;

2) reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei lunare şi a celorlalte drepturi aferente, prin includerea în veniturile salariale a procentului de 25%, urmat de majorarea de 5%, începând cu data de 01.01.2018 şi pentru viitor;

3) obligarea pârâtului la plata diferenţelor băneşti corespunzătoare, rezultate din recalcularea veniturilor salariale cuvenite potrivit pct. 1 şi 2, începând cu data de 01.01.2018 şi până la data plăţii, sume actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 4232 pronunţată în data de 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 teza I C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 aprilie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 01 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia invocată în cauză, din oficiu, privind tardivitatea declarării recursului, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 4232 din 22 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

În materia contenciosului administrativ, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 din C. proc. civ. "(1)Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile."

În aceste condiţii, sentinţa, poate fi atacată cu recurs, calea de atac promovată trebuind să respecte termenul de declarare sus-menţionat.

Din verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că sentinţa instanţei de fond a fost comunicată reclamantului la data de 14 ianuarie 2019, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond.

Termenul de 15 zile se calculează, aşadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinţei - 14 ianuarie 2019, iar ultima zi de declarare a căii de atac împotriva soluţiei pronunţate asupra cererii de anulare act administrativ este 30 ianuarie 2019, context în care, recursul depus la data de 31 ianuarie 2019 (conform cererii aflată în dosarul de recurs fila x) a fost declarat c0u depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 496 (5) C. proc. civ., va respinge, ca tardiv, recursul formulat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 4232 din 22 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 01 aprilie 2021.