Nullity of cassation appeal for failure to allege specific legal errors under Article 488 of the Code of Civil Procedure in a property restitution dispute

Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 25 februarie 2015, sub nr. x/2015 adresată iniţial Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Episcopia Romano - Catolică a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Retrocedare a Proprietăţilor, obligarea pârâtei la îndeplinirea obligaţiilor ce-i revin conform O.U.G. nr. 94/2000, având în vedere decizia irevocabilă nr. 2003/19.09.2011 pronunţată în dosarul nr. x/2010 de Tribunalul Gorj, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 335 pronunţată la data de 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timişoara şi a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta Episcopia Romano-catolică, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Retrocedare a Proprietăţilor - Comisia Specială de Retrocedare şi Primăria Municipiului Timişoara.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 335 pronunţată la 17 decembrie 2018 de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Episcopia Romano-catolică, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii.

A reiterat susţinerile formulate în faţa instanţei de fond, respectiv a enumerat toate prevederile incidente cauzei şi a susţinut că, deşi cererea sa este îndreptăţită, pârâta nu a emis o măsură de retrocedare şi nici nu a propus o măsură de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite de legea specială.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului, având în vedere că aspectele invocate nu se încadrează în nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimata-pârâtă Primăria Municipiului Timişoara a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 10 aprilie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 1 aprilie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către reclamanta Episcopia Romano-catolică Înalta Curte constată că acesta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele invocate de către acesta nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a căror incidenţă poate fi analizată în calea de atac a recursului.

În acest sens, se observă că prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a enumerat toate prevederile incidente cauzei şi a susţinut că, deşi cererea sa este îndreptăţită, pârâta nu a emis o măsură de retrocedare şi nici nu a propus o măsură de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile stabilite de legea specială, invocând chestiuni ce excedează analizei instanţei de recurs, care poate proceda la analiza sentinţei recurate doar în temeiul motivelor de casare strict prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, cererea de recurs redă starea de fapt din speţă, fără a fi relevate critici concrete, care să poată fi subsumate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel fiind, recurenta-reclamantă nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reţinute de către prima instanţă drept considerente ale sentinţei recurate.

În concret, instanţa de fond a constatat că decizia irevocabilă nr. 2003/19.09.2011 nu stabileşte obligaţii în contradictoriu cu pârâta Comisia Speciala de Retrocedare, că pârâta Primăria Timişoara şi-a îndeplinit obligaţiile care ii incumba în virtutea dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2000, instituţia demonstrând ca a solicitat informaţii în vederea soluţionării cererii de retrocedare promovata de reclamanta, atât de la reclamanta însăşi, cat şi de la instituţii publice care deţineau informaţii necesare în vederea analizării pretenţiei reclamantei. Mai mult, pârâta a emis Decizia nr. 3929/29.10.2015 prin care a soluţionat cererea de retrocedare formulata de reclamanta prin respingerea acesteia cereri.

Or, în cauză, recurenta-reclamantă nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluţia primei instanţe ar fi greşită şi, în acest context, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat de Episcopia Romano-Catolică împotriva sentinţei civile nr. 335 din 17 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Episcopia Romano-Catolică împotriva sentinţei civile nr. 335 din 17 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 01 aprilie 2021.