Administrative act challenge: admissibility based on proof of mandatory prior administrative procedure
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court’s judgment, and remanded the case for retrial, finding in favor of the appellant regarding procedural admissibility. The dispute involved a challenge to a Government Order that allegedly violated pension laws, which the appellate court had previously dismissed as inadmissible for failing to prove the completion of the mandatory prior administrative procedure. The High Court held that the first-instance court erred by failing to request and examine the official registration copy of the pre-litigation administrative complaint submitted to the issuing authority, thereby erroneously applying the sanction for non-compliance with the mandatory pre-trial step under Article 7 of Law No. 554/2004. Consequently, the procedural hurdle was deemed satisfied, and the remand requires the first instance to analyze the merits of the action, as the inadmissibility exception was no longer valid.
Legislator headnote
AI generatedart. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ; Administrative act challenge: admissibility based on proof of mandatory prior administrative procedure: The dispute involved a challenge to a Government Order that allegedly violated pension laws, which the appellate court had previously dismissed as inadmissible for failing to prove the completion of the mandatory prior administrative procedure. The High Court held that the first-instance court erred by failing to request and examine the official registration copy of the pre-litigation administrative complaint submitted to the issuing authority, thereby erroneously applying the sanction for non-compliance with the mandatory pre-trial step under Article 7 of Law No. 554/2004. Consequently, the procedural hurdle was deemed satisfied, and the remand requires the first instance to analyze the merits of the action, as the inadmissibility exception was no longer valid.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe main ground for admitting the appeal and quashing the lower court's decision.
Full text
Şedinţa publică din data de 1 aprilie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului dedus judecăţii
Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - sectia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea H.G. nr. 291/2017, întrucât încalcă dispoziţiile Legii nr. 192/2015, precum şi ale Legii nr. 155/2016.
Prin decizia nr. 4038 pronunţată în data de 13 decembrie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 1297 pronunţată în data de 20 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia netimbrării, ca rămasă fără obiect, a admis excepţia inadmisibilităţii, invocată prin întâmpinare şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1297 din 20 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea excepţiei inadmisibilităţii.
În cuprinsul motivelor de recurs a susţinut că a făcut procedura prealabilă, care a fost înregistrată la Guvernul României cu nr. 15D/120336/12.10.2017, astfel că trebuie anulată Hotărârea de Guvern nr. 291/2017 care îi micşorează pensia trebuie.
4. Apărări formulate în cauză
Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 29 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 5 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul A. a solicitat anularea H.G. nr. 291/2017, întrucât încalcă dispoziţiile Legii nr. 192/2015, precum şi ale Legii nr. 155/2016.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ trebuie să solicite autorităţii emitente revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Îndeplinirea procedurii prealabile este obligatorie, în sensul că, înainte de a se adresa instanţei competente, persoana care se consideră vătămată prin emiterea unui act administrativ trebuie să solicite autorităţii publice emitente revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulţumit, sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acţiune în contencios administrativ, iar, în aceste condiţii, dreptul la acţiune în contencios administrativ, în sens material, se naşte după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamaţia administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluţionare a cererii.
Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiţie specială, obligatorie, de exercitare a acţiunii.
Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuşi dreptul la acţiune în contencios administrativ.
În situaţia în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancţiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acţiunii ca inadmisibilă.
În raport de probatoriile depuse la dosar în calea de atac a recursului, se constată că recurentul - reclamant a îndeplinit această cerinţă obligatorie, adresându-se iniţial Guvernului României şi apoi, către instanţa de judecată, cu solicitare de anulare a H.G. nr. 291/2017 emis de pârât.
Înalta Curte constată că în mod greşit prima instanţă a reţinut că "reclamantul nu a dovedit prin actele depuse la dosar, că ar fi iniţiat, în orice mod, o procedură prealabilă administrativă adresată emitentului ordinului, deşi i s-a comunica întâmpinarea prin care pârâtul a invocat această apărare."
Se poate observa că, înscrisul despre care a susţinut reclamantul pe tot parcursul procesului că reprezintă dovada de îndeplinire a procedurii prealabile, nu a fost solicitat de către instanţa de fond instituţiei pârâte.
Trebuie precizat că, în calea de atac a recursului, la solicitarea completului de judecată, s-a comunicat de către Direcţia Relaţii Publice a Secretariatului General al Guvernului o copie a memoriului înregistrat sub nr. x/12.10.2017, din cuprinsul căruia rezultă că, recurentul-reclamant A. a solicitat "să abrogaţi H.G. nr. 291/05.05.2017 pentru că încalcă Legea nr. 192/2015" .
În acest context, întrucât procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celui în discuţie trebuie efectuată, după cum reiese din art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, înainte de introducerea acţiunii în instanţă, este evident că la momentul sesizării instanţei de contencios administrativ, reclamantul îndeplinise această procedură.
În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurent sentinţei, care privesc fondul cauzei şi nu au fost cercetate de instanţa de fond.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1297 din 20 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
În rejudecare, prima instanţă va analiza acţiunea promovată în cauză prin prisma tuturor susţinerilor şi apărărilor părţilor esenţiale în justa soluţionare a cauzei, cu luarea în considerare a celor mai sus statuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1297 din 20 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 01 aprilie 2021.