Retrial petition over military reserve order dismissed as inadmissible for failure to prove new, decisive documentary evidence

Şedinţa publică din data de 30 martie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.03.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, anularea Ordinului nr. MDGP 7/24.01.2014 de trecere în rezervă.

Reclamantul a formulat şi cerere de solicitare de către instanţa de judecată a declasificării documentelor secretizate cu clasa "secret de serviciu", ce au stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă.

De asemenea, a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei ORNISS nr. S11287/17.07.2013.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 30 iunie 2016, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului referitoare la declasificarea documentelor clasificate "secret de serviciu".

De asemenea, a fost respinsă cererea de sesizare CCR cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin încheierea de şedinţă din 11 noiembrie 2016, s-a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a Deciziei ORNISS nr. S11287/17.07.2013.

Prin sentinţa nr. 4235 din 30 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în anulare formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs şi soluţia instanţei de recurs

Împotriva încheierii din 30 iunie 2016, încheierii din 11 noiembrie 2016, precum şi sentinţei nr. 4235 din 30 decembrie 2016 pronunţate de prima instanţă, a promovat recurs reclamantul A., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a transmis prin e-mail la 4 martie 2020 o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 298 alin. (2) şi art. 253 alin. (3), art. 13 alin. (3) şi art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. (soluţionată în dosar asociat nr. x/2014).

A invocat, totodată, excepţia de nelegalitate a tuturor actelor care au stat la baza ordinului contestat, "menţionate în cererea nr. x/7.10.2019 adresată M.Ap. N.".

A mai formulat recurentul-reclamant şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 216 alin. (4) şi art. 301 alin. (1) din C. proc. civ. (soluţionată în dosar asociat nr. x/2014).

La data de 18 septembrie 2019, recurentul-reclamant a transmis prin e-mail şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4, art. 14, art. 89 şi art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995 (soluţionată în dosar asociat nr. x/2014).

În cauză, B. a transmis la data de 19 noiembrie 2019, prin e-mail, cerere de intervenţie voluntară accesorie în interesul recurentului-reclamant, având ataşată şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (soluţionată ulterior în dosar asociat nr. x/2014).

Prin încheierea de şedinţă din 4 martie 2020, cererea de intervenţie accesorie a fost încuviinţată în principiu.

Prin decizia nr. 3386 din 3 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 a fost respinsă excepţia de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant.

A fost respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 30 iunie 2016, încheierii din 11 noiembrie 2016 şi sentinţei civile nr. 4235 din 30 decembrie 2016 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta B..

4. Cererea de revizuire formulată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei nr. 3386 din 3 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 a formulat cerere de revizuire A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei şi rejudecarea pricinii. A solicitat să se constate admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire care se bazează pe înscrisuri noi, acestea fiind documente clasificate care îndeplinesc condiţia înscrisului preexistent, susceptibile să influenţeze fondul cauzei.

În susţinerea cererii, revizuentul a invocat următoarele înscrisuri, arătând că acestea nu au fost declasificate atât din culpa magistraţilor, cât şi din culpa intimaţilor, cu încălcarea legii:

- ordinul de trecere în rezervă MDGP 7/24.01.2014;

- raportul nr. x/05.07.2013;

- toate documentele de personal aflate la DGIA din perioada iunie 2013 - februarie 2014;

- declaraţiile extrajudiciare depuse la dosarul cauzei care conţin faptele sesizate de revizuent ca avertizor de integritate.

5. Apărările intimaţilor

Intimatul Ministerul Apărării Naţionale a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

6. Alte aspecte procesuale

La 14 martie 2022 revizuentul a depus note scrise prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol în vederea discutării îndeplinirii condiţiilor formale prevăzute pentru redeschiderea procedurilor judiciare.

Totodată, a invocat în cauză excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. în ceea ce priveşte sintagma "înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor", arătând că aceasta este contrară art. 1, art. 16, art. 21 şi art. 53 din Constituţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Preliminar, cu privire la notele scrise depuse de revizuent la dosarul cauzei, Înalta Curte reţine următoarele:

În ceea ce priveşte cererea revizuentului de repunere a cauzei pe rol, Înalta Curte constată că este neîntemeiată, în raport cu dispoziţiile art. 400 din C. proc. civ. potrivit cărora "Dacă, în timpul deliberării, instanţa găseşte că sunt necesare probe sau lămuriri noi va dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părţilor".

Analizând înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte apreciază că pentru soluţionarea litigiului nu sunt necesare noi probe şi nici lămuriri noi care ar justifica repunerea pe rol, părţile expunându-şi punctele de vedere şi având posibilitatea să depună înscrisurile pe care le apreciază necesare şi utile pentru soluţionarea cererii.

Astfel cum s-a reţinut în practica judiciară, inclusiv a instanţei supreme, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiei legale privitoare la repunerea pe rol a cauzei, această instituţie procesuală vizează deliberarea - realizată de complet - şi este pusă, în principal, la dispoziţia instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, dispoziţiile art. 400 din C. proc. civ. nefiind aplicabile cererii de repunere pe rol a cauzei depuse de părţi ulterior închiderii dezbaterilor, în termenul de amânare a pronunţării, întrucât de această instituţie se poate prevala exclusiv instanţa, iar nu părţile, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de revizuent în termenul de amânare a pronunţării fiind, astfel, lipsită de fundament legal.

Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta a fost depusă după închiderea dezbaterilor. Potrivit art. 394 alin. (3) din C. proc. civ., "După închiderea dezbaterilor, părţile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancţiunea de a nu fi luat în seamă". Prin urmare, Înalta Curte nu va lua în seamă această cerere, depusă la dosar după închiderea dezbaterilor.

În ceea ce priveşte verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a revizuirii, Înalta Curte reţine că revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire a deciziei nr. 3386 din 3 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014 pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3386 din 3 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins excepţia de nelegalitate invocată de recurentul-reclamant. A respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii din 30 iunie 2016, încheierii din 11 noiembrie 2016 şi sentinţei civile nr. 4235 din 30 decembrie 2016 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. A respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta B..

Cererea introductivă de instanţă a avut ca obiect anularea Ordinului nr. MDGP 7/24.01.2014 de trecere în rezervă. Reclamantul a formulat şi cerere de solicitare de către instanţa de judecată a declasificării documentelor secretizate cu clasa "secret de serviciu", ce au stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă. De asemenea, a invocat excepţia de nelegalitate a Deciziei ORNISS nr. S11287/17.07.2013.

Înscrisurile noi invocate de revizuent în susţinerea cererii de revizuire sunt:

- ordinul de trecere în rezervă MDGP 7/24.01.2014;

- raportul nr. x/05.07.2013;

- toate documentele de personal aflate la DGIA din perioada iunie 2013 - februarie 2014;

- declaraţiile extrajudiciare depuse la dosarul cauzei care conţin faptele sesizate de revizuent ca avertizor de integritate.

Conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, rezultând că activitatea instanţei învestite cu această cale extraordinară de atac este limitată la verificarea aspectelor procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor."

Înalta Curte reţine că pe calea revizuirii - cale extraordinară de atac de retractare - se verifică îndeplinirea condiţiilor expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., fără a se putea proceda la o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea probatoriului administrat şi reanalizarea modului de aplicare a dispoziţiilor incidente cauzei, întrucât, în cadrul acestei căi de atac, nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate.

Prin urmare, toate aserţiunile revizuentului cu privire la situaţia de fapt care a generat emiterea ordinului de trecere în rezervă contestat în cauză, la faptul că ordinul respectiv nu ar fi fost semnat, în opinia revizuentului, de către Ministrul Apărării Naţionale, precum şi aprecierile privind modul în care instanţa de recurs a interpretat şi aplicat normele de drept material în cauză nu pot fi reţinute în cadrul analizei condiţiilor de admisibilitate a revizuirii.

Înalta Curte mai reţine, în raport cu toate alegaţiile revizuentului vizând aspectele de fond şi temeiurile de fapt şi de drept expuse prin cererea formulată, că acest caz de revizuire nu atribuie instanţei care soluţionează cererea de revizuire competenţa de a analiza pe fond temeinicia hotărârii atacate, de a exercita un control judiciar asupra hotărârii judecătoreşti apreciate a fi netemeinice, ci doar de a verifica îndeplinirea cumulativă a condiţiilor menţionate.

Astfel, pentru invocarea acestui motiv de revizuire trebuie îndeplinite anumite condiţii, respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, înscrisul să aibă forţa probantă prin el însuşi fără să fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de probă, înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită, înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de către partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa pârţii care-l invocă, înscrisul nou să fie determinant în cauza soluţionată cu hotărârea atacată în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de către instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Condiţia impusă de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forţei obligatorii a unei hotărâri judecătoreşti, pe calea extraordinară a revizuirii putând fi schimbată o hotărâre judecătorească definitivă numai în condiţiile şi cazurile expres prevăzute de lege, în caz contrar aducându-se atingere principiului securităţii raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normelor privind revizuirea răspunde acestui imperativ al respectării autorităţii de lucru judecat, dar şi celui al asigurării securităţii raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei.

În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuţie a unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reexaminare a cauzei şi o nouă hotărâre, în privinţa sa (Cauza Şerbănescu împotriva României).

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, referitor la introducerea căilor de recurs extraordinare (Cauza Sebastian Taub împotriva României, Hotărârea din 12 octombrie 2006), a mai reţinut că "(...) instanţele superioare nu trebuie să-şi folosească puterea de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept şi erorile judiciare şi nu pentru a proceda la o nouă analiză. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere diferite asupra subiectului nu reprezintă un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când o cer motive substantiale si imperioase (Riabykh împotriva Rusiei)."

Astfel, nu pot fi invocate în susţinerea cazului de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. înscrisuri care nu îndeplinesc condiţia de a fi noi, respectiv să nu fi fost folosite în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, cum este cazul celor invocate de revizuent în susţinerea cererii sale. Totodată, Înalta Curte reţine că înscrisurile invocate nu au caracter determinant în raport cu motivarea instanţei de recurs, fiind deja analizate în cadrul dosarului având ca obiect anularea Ordinului nr. MDGP 7/24.01.2014 de trecere în rezervă.

Cum s-a arătat anterior, acest caz de revizuire invocat de revizuent nu atribuie instanţei care soluţionează cererea de revizuire competenţa de a analiza pe fond temeinicia hotărârii atacate, de a exercita un control judiciar asupra hotărârii judecătoreşti apreciate a fi netemeinice, ci doar de a verifica îndeplinirea cumulativă a condiţiilor menţionate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3386 din 3 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 3386 din 3 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 30 martie 2022.