Doctoral Title Salary Bonus Judgment Survives as Defendant’s Appeal Declared Perempted for Inactivity

Şedinţa publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 25.08.2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa, pentru ca, în urma materialului probator ce va fi administrat în cauză, instanţa să dispună obligarea autorităţii publice pârâte la calcularea şi acordarea drepturilor salariale reprezentând echivalentul sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, începand cu data de 09.04.2015 şi în continuare. În condiţiile admiterii cererii principale, solicită actualizarea sumelor datorate cu rata inflaţiei de la data naşterii dreptului până la plata lor efectivă.

Prin sentinţa civilă nr. 1665/09.12.2015, Tribunalul Constanţa a admis cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa, obligând pârâta la calcularea şi acordarea drepturilor salariale reprezentând echivalentul sporului de 15% pentru titlul ştiinţific de doctor, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflaţiei, de la data 09.04.2015 şi până la plata efectivă a drepturilor salariale, precum şi acordarea drepturilor salariale reprezentand echivalentul sporului de 15% pentru titlul stiintific de doctor, în continuare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întemeiat pe dispoziţiile art. 486 şi art. 488 alin. (1) pt. 8 din C. proc. civ.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 15 iunie 2016, Curtea de Apel Constanţa a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (2) din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor, iar ulterior, în conformitate cu dispoziţiile art. 416 din C. proc. civ., prin sentinţa civilă nr. 520/CA din data de 31 mai 2017, a constatat perimat recursul dedus judecăţii.

Împotriva sentinţei civile menţionate anterior, pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 iunie 2017.

La termenul din 12 februarie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtă împotriva sentinţei menţionate anterior, pentru lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 15 decembrie 2020, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepţiei perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părţilor.

Prin urmare, perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

În speţă, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condiţiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută, prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2020, prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 12 august 2020.

În cauză, se constată că părţile interesate în continuarea judecăţii nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ. şi nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, se va constata, din oficiu, perimarea recursului, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 520 din 31 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2021.